ICCJ. Decizia nr. 587/2010. Penal. Extrădare pasivă (Legea 302/2004). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 587/2010
Dosar nr. 974/1/2010
Şedinţa publică din 16 februarie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 29 ianuarie 2010 pronunţată în Dosarul nr. 520/62/F/2008, Curtea de Apel Braşov, în temeiul art. 45 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, a dispus prelungirea arestării provizorii în vederea extrădării persoanei extrădabile B.I. (fiul lui G. şi D., deţinut în Arestul I.P.J. Braşov, în baza mandatului de arestare provizorie în vederea extrădării nr. 1 din 1 octombrie 2008 emis de Curtea de Apel Braşov în baza sentinţei penale nr. 59 din 1 octombrie 2008, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 3280 din 16 octombrie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie), cu 30 zile, de la 4 februarie 2010 la 5 martie 2010.
Totodată, instanţa a respins cererea de înlocuire a măsurii arestării provizorii cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau ţara formulată de persoana extrădabilă B.I., prin apărător.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că prin sentinţa penală nr. 95/F din 1 octombrie 2008 pronunţată în Dosar nr. 520/64/2008, rămasă definitivă la 16 octombrie 2008, Curtea de Apel Braşov, a hotărât admiterea cererii formulate de M.J. al Republicii Moldova, dispunând extrădarea către autorităţile judiciare ale Republicii Moldova a numitului B.I. în vederea executării pedepsei de 10 ani privaţiune de libertate, aplicată prin sentinţa din 17 februarie 2006 a Judecătoriei Buiucani definitivă prin Decizia din 17 ianuarie 2007 a Curţii Supreme de Justiţie a Republicii Moldova.
S-a emis mandatul de arestare provizorie în vederea extrădării nr. 1 din 1 octombrie 2008 al Curţii de Apel Braşov în lipsa persoanei extrădabile.
În data de 9 septembrie 2009 a fost arestată persoana extrădabilă B.I.
Potrivit art. 45 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, arestarea provizorie se dispune şi este prelungită de acelaşi complet investit cu soluţionarea cererii de extrădare, fără ca durata totală a arestării provizorii să poată depăşi 180 de zile.
Persoana extrădabilă B.I. a formulat o cerere de amânare a predării, cerere aflată pe rolul Curţii de Apel Braşov sub nr. 725/64/2009, cu termen de judecată la data de 8 februarie 2010.
Cum la data de 3 februarie 2010 arestarea provizorie va expira şi punerea în executare a sentinţei definitive nu s-a realizat, pe rolul instanţei aflându-se cererea de amânare a predării pe motive medicale în curs de soluţionare, subzistând temeiurile ce au stat la baza luării măsurii, s-a impus prelungirea acesteia cu 30 de zile în baza art. 45 alin. (3) din Legea nr. 302/2004.
S-a constatat că în cauză temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii nu s-au schimbat, astfel că instanţa a respins cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive.
Împrejurarea că persoana extrădabilă are deschis un proces de revizuire pe rolul instanţelor din Republica Moldova nu are relevanţă juridică faţă de existenţa unei hotărâri definitive de extrădare.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs persoana extrădată B.I., fără a arăta motivele de casare.
Apărătorul recurentului a arătat că persoana extrădată are probleme medicale şi a solicitat amânarea extrădării.
În ultimul cuvânt, recurentul a invocat situaţia sa familială pentru a justifica necesitatea prezenţei sale în România.
Verificând hotărârea atacată în conformitate cu dispoziţiile art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că aceasta este legală şi temeinică.
Faţă de B.I. s-a dispus extrădarea în Republica Moldova, hotărârea dată fiind definitivă.
În considerarea acestei hotărâri, s-a dispus arestarea recurentului persoană extrădată în vederea predării.
Instanţa a verificat temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării provizorii dispusă prin sentinţa penală nr. 95 din 1 octombrie 2008 a Curţii de Apel Braşov şi a constatat în mod corect că acestea se menţin şi impun în continuare privarea de libertate a persoanei extrădate.
Totodată, în cauză nu există temeiuri de înlocuire a măsurii arestării provizorii cu o alta dintre cele prevăzute de art. 45 alin. (5) din Legea nr. 302/2004, urmând ca persoana extrădată să fie predată autorităţilor judiciare ale Republicii Moldova.
Faptul că pe rolul instanţelor din această ţară s-a deschis procedura de revizuire a hotărârii de condamnare a persoanei extrădate nu impietează în nici un fel asupra punerii în executare a hotărârii definitive de extrădare a sa întrucât în cauză nu există motive de refuz a extrădării.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul va fi respins ca nefondat.
Recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu fiind avansat din fondul M.J.L.C., în conformitate cu dispoziţiile art. 192 alin. (2) şi art. 189 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana extrădabilă B.I. împotriva încheierii din 29 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. 520/64/F/2008.
Obligă recurentul persoană extrădabilă la 480 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 320 lei, se va avansa din fondul M.J.L.C.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3216/2010. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 3265/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
