ICCJ. Decizia nr. 757/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 757/2010
Dosar nr. 6961/99/2008
Şedinţa publică din 26 februarie 2010
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 294 din 26 aprilie 2009 a Tribunalului Iaşi s-au hotărât următoarele:
În baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. h) C. proc. pen. a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului M.N., fiul lui N. şi A., pentru săvârşirea infracţiunii de „lovire şi ale violenţe", prevăzut de art. 180 alin. (1) C. pen., la plângerea părţii vătămate C.G.C., prin împăcarea părţilor.
A condamnat inculpatul N.I., fiul lui C. şi M., la pedeapsa de 6 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de „tentativă la omor calificat", prev. şi ped. de art. 20 raportat la art. 174-175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), b), c) C. pen. şi art. 76 alin. (2) C. pen. şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe o durată de 2 ani.
A interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.
A constatat că partea vătămată C.G.N. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
A obligat inculpatul N.I. să achite suma de 1679,96 lei către Spitalul Clinic de Urgenţe S.I. Iaşi, reprezentând cheltuieli de spitalizare şi suma de 249 lei către Serviciul de Ambulanţă Iaşi, reprezentând cheltuieli de transport.
A dedus din pedeapsa aplicată perioada arestării preventive de la 22 august 2008 până la 28 noiembrie 2008.
A menţinut măsura obligării de a nu părăsi ţara dispusă împotriva inculpatului prin încheierea de şedinţă din 27 noiembrie 2008.
În baza art. 191 C. proc. pen. a obligat inculpatul N.I. să achite suma de 6000 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 192 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. a obligat inculpatul M.N. şi partea vătămată C.N. să achite fiecare câte 400 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat, în care va fi inclus onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 200 lei, sumă ce va fi suportată din fondurile M.J.
Pentru a hotărî astfel instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul parchetului de pe lângă Tribunalul Iaşi nr. 1953/P/2008 s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpaţilor N.I., pentru săvârşirea infracţiunii de „tentativă la omor calificat", prev. de art. 20 raportat la art. 174-175 lit. i) C. pen. şi M.N. pentru săvârşirea infracţiunii de „lovire şi alte violenţe" prev. de art. 180 alin. (1) C. pen.
În fapt, prin actul de inculpare s-au reţinut următoarele:
În după-amiaza zilei de 10 august 2008, cei doi inculpaţi şi partea vătămată au consumat băuturi alcoolice la barul din comuna Mogoşeşti, aparţinând SC C.S. SRL.
În bar inculpaţii au avut o discuţie în contradictor cu partea vătămată, însă martorul P.B.N. le-a cerut să iasă din bar. Din incinta barului au ieşit inculpatul M.N. cu partea vătămată şi, imediat după ei şi inculpatul N.I.
Pe terasa barului, inculpatul M.N. şi partea vătămată au început să se agreseze reciproc, iar inculpatul N.I. a scos un cuţit şi i-a aplicat cinci lovituri părţii vătămate, în zona stângă a spatelui. Imediat după aceea, inculpatul M.N., fără a realiza că partea vătămată fusese lovită cu cuţitul i-a aplicat şi acesta mai multe lovituri. În urma loviturilor suferite, partea vătămată a căzut la pământ, fiind anunţată salvarea de martorii prezenţi la faţa locului.
În termenul prev. de art. 363 C. proc. pen., hotărârea a fost apelată de inculpatul N.I., care a invocat incidenţa circumstanţelor atenuante prev. de art. 74 C. pen., ce impun în accepţia sa reducerea pedepsei aplicate şi schimbarea modalităţii de executare a acesteia în sensul aplicării disp. art. 861 C. proc. pen., vizând suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei. Totodată, inculpatul a solicitat reducerea cuantumului cheltuielilor judiciare.
Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, prin Decizia penală nr. 148 din 24 noiembrie 2009, a admis apelul declarat de inculpatul N.I., împotriva sentinţei penale nr. 294 din 16 aprilie 2009 pronunţată de Tribunalul Iaşi, hotărâre pe care a desfiinţat-o în parte, în latură penală, şi, rejudecând, cauza a redus cuantumul cheltuielilor judiciare la plata cărora a fost obligat inculpatul de către instanţa de fond de la 6000 lei la 1000 lei. Cheltuielile judiciare efectuate în apel rămân în sarcina statului, potrivit disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de apel a reţinut, în esenţă, că faţă de probele administrate încadrarea juridică a faptei nu comportă discuţii, fiind indubitabil aceea reţinută de instanţa de fond şi anume de tentativă la infracţiunea de omor calificat prev. şi ped. de art. 20 rap. la art. 174-175 lit. i) C. pen. S-a mai reţinut, de asemenea că la stabilirea tratamentului sancţionator instanţa de fond a avut în vedere criteriile prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi a ţinut cont atât de cauzele ce agravează răspunderea penală cât şi de cele care o atenuează, reţinând în favoarea inculpatului circumstanţele atenuante prev. de art. 74 lit. a), b), c) C. pen. S-a mai reţinut că nu se impune schimbarea modalităţii de executare a pedepsei, întrucât ar lipsi total de eficienţă în realizarea scopului educativ şi de exemplaritate al pedepsei, precum şi posibilitatea îndreptării atitudinii inculpatului faţă de comiterea de infracţiuni. În ceea ce priveşte cuantumul cheltuielilor judiciare, instanţa de apel a constatat că nu există dovezi care să justifice cuantumul ridicat al sumei la care a fost obligat inculpatul.
Împotriva acestei din urmă hotărâri a declarat recurs inculpatul N.I. pentru motivele arătate în practicaua prezentei decizii.
Recursul este nefondat.
În drept, fapta inculpatului N.I. de a aplica mai multe lovituri cu un cuţit părţii vătămate punându-i viaţa în primejdie, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de „tentativă - de omor calificat" prev. şi ped. de art. 20 rap. la art. 174-175 lit. i) C. pen.
Săvârşirea faptei de către inculpatul N.I. a fost dovedită cu următoarele mijloace de probă; procesele verbale de consemnare a plângerii, de cercetare la faţa locului, concluziile comisiei medico - legale privind leziunile produse părţii vătămate, actele medicale, declaraţiile părţii vătămate, declaraţiile constante de recunoaştere ale inculpatului şi declaraţiile martorilor.
Cu privire la solicitarea apărătorului inculpatului, privind efectuarea de expertize medico - legale, cerere reiterată şi în faţa instanţei de recurs, instanţa apreciază că aceasta nu este relevantă faţă de concluziile raportului de constatare medico - legală (fila 88 dos. urm. pen), potrivit cărora partea vătămată C.G.C. prezintă un traumatism toracic cu plagă înjunghiată, penetrantă hemitorace stâng, urmată de hemopneumotorax şi plăgi tăiate nepenetrante ale hemitoracelui stâng.
Leziunile s-au putut produce prin lovire cu un corp înţepător tăios (lamă de cuţit) şi pot data din 10 august 2008.
Necesită 23-25 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.
La data procedurii şi prin ele însele, leziunile au fost de natură să pună în primejdie viaţa victimei.
De altfel, coroborând procesul - verbal de cercetare la faţa locului şi planşele fotografice întocmite cu acea ocazie, raportul de constatare medico - legală întocmit de I.M.L. Iaşi, declaraţiile părţii vătămate, ale martorilor şi cele ale inculpatului atât în faza de urmăririi penale cât şi în instanţă, rezultă cu certitudine că inculpatul N.I. a lovit cu cuţitul partea vătămată producându-i leziuni grave ce i-au pus viaţa în pericol.
Pedeapsa aplicată inculpatului este corespunzătoare criteriilor prev. de art. 72 alin. (1) C. pen. Astfel, instanţa de fond a avut în vedere atât gravitatea faptei comise, precum şi persoana inculpatului, infractor primar, acordându-i acestuia circumstanţele atenuante prev. de art. 74 lit. a), b), c) C. pen., reducându-i corespunzător pedeapsa.
De asemenea, în mod corect instanţele de fond şi apel au apreciat că în cauză nu sunt incidente disp. art. 73 lit. b) C. pen., referitoare la săvârşirea infracţiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, întrucât din probele administrate nu rezultă că partea vătămată ar fi avut o atitudine de provocare faţă de inculpat care să-l fi determinat pe acesta să acţioneze sub imperiul unei puternice stări de tulburare. Declaraţia martorului C.G., singurul care a relatat că a observat când partea vătămată l-a lovit pe inculpatul Netedu cu pumnul în piept, nu se coroborează cu nicio altă probă.
Apreciind că pedeapsa aplicată este corect individualizată atât sub aspectul cuantumului cât şi al modalităţii de executare (prin privare de libertate), instanţa urmează să respingă, ca nefondat şi acest motiv de recurs formulat de inculpat.
Pentru considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat recursul declarat de inculpatul N.I.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.I. împotriva Deciziei penale nr. 148 din 24 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 693/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 869/2010. Penal → |
|---|
