ICCJ. Decizia nr. 620/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 620/2010
Dosar nr. 9430/2/2009
Şedinţa publică din 17 februarie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza actelor din dosar, constată următoarele:
I. Prin Sentinţa penală nr. 313 din 09 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul B.S. împotriva Rezoluţiei din 3 octombrie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, pe care a menţinut-o.
A fost obligat petentul la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
S-a reţinut că la data de 9 octombrie 2009 s-a înregistrat pe rolul acestei instanţe plângerea formulată de petentul B.S. împotriva Rezoluţiei din 30 iunie 2008 dată în Dosarul penal nr. 652/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
Cauza a fost trimisă spre rejudecare, prin Decizia penală nr. 2241 din 12 iunie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.
La dosarul cauzei se află ataşate Dosarul penal nr. 652/P/2007 şi lucrarea nr. 1331/II-2/2008 ambele ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti; Dosarul nr. 5150/2/2008 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală (primul ciclu procesual); Dosar nr. 5150/2/2008 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţiei şi dosarul nr. 8475/2/2009 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Examinând actele şi lucrările efectuate în cauză Curtea a constatat:
1. În primul ciclu procesual:
Prin Sentinţa penală nr. 17 din 28 ianuarie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală în Dosarul penal nr. 5150/2/2008, s-a admis plângerea petentului, s-a dispus desfiinţarea rezoluţiei atacate şi trimiterea cauzei la aceeaşi unitate de procuratură în vederea „efectuării actelor premergătoare începerii urmăririi penale”.
Această sentinţă a fost casată prin Decizia penală nr. 2241 din 12 iunie 2009 pronunţată în Dosarul penal nr. 5150/2/2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.
În considerente, instanţa supremă a reţinut că în raport cu dispoziţiile art. 2781 alin. (8) lit. b) C. proc. pen. soluţia adaptată de instanţa de fond este neprocedurală şi prin aceasta nelegală.
2. În rejudecare, examinând actele şi lucrările efectuate în cauză, Curtea a constatat:
Înainte de toate, Curtea a notat că împrejurările şi faptele reclamate de petent la 7 iulie 2006, referitoare la un pretins comportament abuziv, a trei poliţişti din cadrul I.P.J. Giurgiu, au făcut obiectul verificărilor în Dosarul nr. 7154 din 14 mai 2007 al I.P.J. Giurgiu, neexistând o soluţie a procurorului cu privire la aspectele respective şi prin urmare examinarea legalităţii şi netemeiniciei soluţionării reclamaţiei (din 7 iulie 2006) petentului nu poate face obiectul prezentei cauze.
Prin plângerea înregistrată la 28 mai 2007, petentul a solicitat să se efectueze cercetări faţă de comisarul şef D.N. sub aspectul infracţiunilor prevăzute de art. 246, 263 - 264 şi art. 323 C. pen.
În susţinerea plângerii petentul arată că intimatul nu i-a răspuns la solicitarea din 2 mai 2007 de a i se comunica stadiul lucrărilor în plângerea înregistrată sub nr. 4096 din 7 iulie 2006.
Prin Rezoluţia din 30 iunie 2008, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a dispus neînceperea urmăririi penale sub aspectul infracţiunilor prevăzute de art. 246, art. 263, art. 264 şi art. 323 C. pen. faţă de D.N., comisar şef la I.P.J. Giurgiu.
Prin Rezoluţia din 5 august 2009 în lucrarea nr. 133/II-2/2008, Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a respins plângerea formulată de petent, confirmând rezoluţia procurorului de caz.
Curtea a apreciat că soluţia adoptată prin Rezoluţia din 30 iunie 2008 în Dosarul penal nr. 652/P/2007 este temeinică şi legală.
În acest sens, instanţa a reţinut că petentului i s-a comunicat la 09 august 2006 prin adresa nr. 4096/4124 rezultatul verificărilor efectuate în legătură cu sesizarea acestuia din 7 iulie 2006, adresa fiind semnată de intimat.
Aceeaşi soluţie i-a fost comunicată petentului, din nou la 14 mai 2007 printr-o adresă semnată tot de intimat.
Împrejurarea că, în virtutea funcţiei ocupate, respectiv şef al Inspectoratului de poliţie, intimatul a semnat comunicările către petent nu vădeşte implicarea acestuia în soluţionarea efectivă a reclamaţiilor formulate de petent.
În acest context faptic, instanţa a constatat că plângerea petentului este nefondată, motiv pentru care în temeiul art. 278 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. a fost respinsă, menţinându-se Rezoluţia din 30 iunie 2008 la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
II. Împotriva acestei sentinţe penale a declarat recurs petiţionarul B.S. criticând-o ca netemeinică prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen. şi ca nelegală prin prima cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 pct. 4, 5, 8, 10, 17 C. proc. pen., solicitând casarea ei şi trimiterea cauzei procurorului în vederea începerii urmăririi penale a intimatului D.N., comisar şef sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 246, art. 263, art. 264 şi art. 323 C. pen.
Examinând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată prin prisma motivelor de motivele de critică şi a cazurilor de casare indicate, dar şi din oficiu sub toate aspectele de fapt şi de drept, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare, are în vedere că recursul declarat de petiţionarul B.S. se priveşte ca nefondat şi urmează a fi respins ca atare în baza dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Aceasta întrucât, prima instanţă prin conformare la dispoziţiile art. 2781 alin. (7) C. proc. pen. a verificat Rezoluţia atacată nr. 652/P/2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti pe baza lucrărilor şi a materialelor din dosarul cauzei şi în lipsa unor înscrisuri noi prezentate dispunând în mod legal şi temeinic în baza art. 228 C. proc. pen., art. 27 alin. (3) lit. b) - Secţiunea IV din Legea nr. 281/2003 combinat cu art. 10 lit. a) C. proc. pen. şi art. 209 alin. (3) C. proc. pen. cu referire la art. 27 alin. (2) Secţiunea IV din Legea nr. 281/2003 neînceperea urmăririi penale a intimatului nominalizat sub aspectul infracţiunilor imputate.
Astfel, din examinarea coroborată a actelor premergătoare efectuate în cauză a rezultat că petiţionarul a formulat numeroase plângeri îndreptate împotriva unor lucrători de poliţie din cadrul Inspectoratului Judeţean de Poliţie Giurgiu. La datele de 14 mai 2007, 09 august 2006, 01 noiembrie 2006, 07 noiembrie 2006 comisarul şef D.N. a semnat, în calitate de şef al Inspectoratului Judeţean de Poliţie Giurgiu tot atâtea comunicări adresate petentului în care i se relata în detaliu stadiul cercetărilor sau modul de soluţionare a unor din cauze, sau chiar i se indicau organele jurisdicţionale competente, acolo unde organele de poliţie nu aveau competenţă materială.
Împrejurarea că aceste adrese au fost semnate de şeful Inspectoratului nu semnifică implicarea acestuia în nici o modalitate în soluţionarea efectivă a dosarelor, corespondenţa unităţii cu persoanele fizice şi juridice fiind semnată de conducătorul unităţii.
Pe de altă parte, din verificările efectuate a mai rezultat că petentul B.S. formulează frecvent plângeri penale împotriva unor persoane fizice şi lucrători de poliţie, că aceste plângeri au caracter şicanator şi că nici unul dintre aspectele sesizate nu s-au confirmat.
Mai mult, într-una din aceste situaţii petentul l-a instigat pe R.G.V. să redacteze şi să semneze o astfel de plângere contra unei sume de bani, deşi semnatarul plângerii nu avea cunoştinţe despre nici unul din aspectele pe care le reclamă.
De altfel se mai reţine că din raportul medico-legal din 13 decembrie 2005 al Serviciului Judeţean de Medicină Legală Giurgiu rezultă că petentul suferă de „tulburare de personalitate mixtă cu predominanţe de tip paranoid şi bordeline”, afecţiune confirmată de fratele său, B.M., care arată că acesta îşi inspiră acţiunile din filme artistice, apreciindu-se un „justiţiar”.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul B.S. împotriva Sentinţei penale nr. 313 din 09 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 61/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 500/2010. Penal. Traficul de influenţă... → |
|---|
