ICCJ. Decizia nr. 589/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 589/2010
Dosar nr. 3849.1/96/2007
Şedinţa publică din 16 februarie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 415 din 19 decembrie 2008, Tribunalul Harghita, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., a achitat pe inculpata K.Ş.G. pentru infracţiunile de contrabandă cu droguri de mare risc prevăzută de art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 şi trafic cu droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
În baza art. 118 lit. f) C. pen., a dispus confiscarea substanţelor ridicate cu procesul-verbal de constatare a infracţiunii flagrante încheiat în data de 6 noiembrie 2007.
În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că prin rechizitoriul din data de 6 decembrie 2007, DIICOT - Serviciul Teritorial Târgu Mureş a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatei pentru săvârşirea infracţiunilor de contrabandă cu droguri de mare risc, prevăzută de art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 şi trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
În fapt, s-a reţinut în actul de sesizare că la data de 06 noiembrie 2007, organele de urmărire penală au oprit în trafic, în municipiul Miercurea Ciuc, autoturismul marca V. cu nr. de înmatriculare ";X"; condus de inculpată, al cărui proprietar nu a fost stabilit de organul de urmărire penală. În urma percheziţionării autoturismului, sub scaunul şoferului, în interiorul unei perechi de mănuşi, învelite în staniol, au fost descoperite două punguliţe din plastic conţinând o substanţă pulverulentă alb-gălbuie. În urma analizei de laborator, s-a constatat că pacheţelele conţineau 14,40 g, respectiv 20,96 g amfetamină.
S-a mai reţinut că inculpata nu a recunoscut săvârşirea faptelor.
Din probele administrate în cursul cercetării judecătoreşti, instanţa de fond a stabilit că situaţia de fapt a fost corect determinată, reţinând totodată că autoturismul marca V. aparţine martorului D.E., atât inculpata, cât şi martorul declarând că sunt căsătoriţi, deşi dosarul cauzei nu cuprinde un act de stare civilă în acest sens.
Instanţa de fond a mai reţinut că în urma analizei probelor biologice ridicate de la inculpată, s-a constatat că aceasta nu este consumatoare de droguri.
În apărare inculpata a susţinut că o posibilă explicaţie a existenţei drogurilor în maşina soţului său ar fi aceea că substanţele interzise au fost puse acolo de una dintre persoanele cu care s-a întâlnit în timpul şederii sale în România, însă niciuna dintre aceste persoane nu a recunoscut o asemenea faptă.
Tribunalul Harghita a constatat că nu există probe care să demonstreze faptul că drogurile s-au aflat în autoturismul condus de inculpată încă înainte ca aceasta să intre în România, împrejurare necesară pentru constatarea elementelor constitutive ale infracţiunii de contrabandă cu droguri.
Totodată, s-a apreciat că nu există probe din care să rezulte cu certitudine faptul că inculpata a avut cunoştinţă despre prezenţa drogurilor în maşina pe care o conducea, fiind aplicabile dispoziţiile art. 66 alin. (1) C. proc. pen.
Pe de altă parte, în favoarea inculpatei s-a reţinut faptul că aceasta nu era consumatoare de droguri, iar autoturismul în care au fost găsite substanţele interzise nu-i aparţinea.
Faţă de cele reţinute, instanţa a dispus achitarea inculpatei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Harghita, care a solicitat desfiinţarea sentinţei atacate şi condamnarea inculpatei.
În motivarea apelului, Parchetul a susţinut că soluţia de achitare este nelegală întrucât în maşina condusă de inculpată, sub scaunul şoferului, s-au găsit drogurile aduse de aceasta din Austria, neexistând date sau indicii că drogurile ar fi fost introduse de altcineva în maşină.
În apel, inculpata nu a dorit să dea declaraţie, invocând dispoziţiile art. 70 alin. (2) C. proc. pen.
Prin Decizia penală nr. 45/A din 10 aprilie 2009 pronunţată în Dosarul nr. 3849.1/96/2007, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Harghita împotriva sentinţei anterior menţionate, care a fost integral desfiinţată şi, în rejudecare, a dispus următoarele:
- condamnarea inculpatei K.S.G., în baza art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a) raportat la art. 76 lit. a) C. pen. la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de trafic internaţional de droguri şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. pentru o perioadă de 3 ani.
- condamnarea aceleiaşi inculpate, în baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a) raportat la art. 76 lit. a) C. pen., la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de trafic intern de droguri şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. pentru o perioadă de 3 ani.
În baza art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea, de 7 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani.
În baza art. 71 C. pen., pe durata executării pedepsei, a fost interzisă exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen.
În baza art. 381 alin. (1) C. proc. pen., a fost dedusă din pedeapsa aplicată inculpatei durata reţinerii şi arestării preventive de la 6 noiembrie 2007 până la 9 noiembrie 2007.
În baza art. 17 din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea cantităţilor de 13,95 g amfetamină cu cofeină şi 19,80 g amfetamină cu cofeină rămase după efectuarea analizelor de laborator şi a ambalajelor probelor nr. 1a şi probei nr. 1b, conform raportului de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 333456 din 07 noiembrie 2007.
În baza art. 5 lit. a) din Legea nr. 381/2004, s-a dispus comunicarea unei copii de pe hotărârea Agenţiei Naţionale Antidrog.
Inculpata a fost obligată la plata sumei de 5.700 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, în primă instanţă şi în apel.
Instanţa de apel, pe baza analizei tuturor probelor aflate la dosar, a stabilit că inculpata se face vinovată de săvârşirea celor două infracţiuni, apreciind că susţinerile acesteia, în sensul că alte persoane i-au pus drogurile în maşină, nu se confirmă.
La individualizarea pedepsei, instanţa a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), faptul că inculpata nu a recunoscut săvârşirea infracţiunii, dar şi faptul că aceasta este la primul contact cu legea penală, astfel că s-a apreciat ca fiind oportună reţinerea circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpata D.K.Ş.G., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În drept, recursul a fost întemeiat pe cazurile prevăzute de art. 3859 pct. 6 şi 18 C. proc. pen., solicitându-se aplicarea dispoziţiilor art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen.
Concluziile apărătorului recurentei inculpate şi ale reprezentantului Parchetului au fost consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri, urmând a nu mai fi reluate.
Examinând recursul declarat de inculpată, prin prisma cazurilor de casare invocate, Înalta Curte constată că acesta nu este fondat pentru considerentele care urmează.
În ceea ce priveşte susţinerea potrivit căreia în cauză ar fi aplicabile dispoziţiile art. 197 alin. (2) C. proc. pen., întrucât la data de 6 noiembrie 2007, după organizarea flagrantului, recurenta a fost condusă la sediul organelor de urmărire penală unde a fost audiată fără a i se pune în vedere că are dreptul de a fi asistată de un apărător sau de a nu da nicio declaraţie, Curtea constată că o asemenea critică nu poate fi primită.
Aşa cum rezultă din dosarul de urmărire penală, declaraţia învinuitei K.Ş.G. din data de 6 noiembrie 2007, continuată în ziua de 7 noiembrie 2007 a fost semnată de apărătorul desemnat din oficiu, avocat R.M., cu delegaţie avocaţială depusă la fila 74 din acelaşi dosar.
Cu acest prilej, învinuitei i s-au adus la cunoştinţă drepturile procesuale în sensul că are dreptul să nu facă declaraţii şi dreptul de a fi asistată de apărător, sens în care a fost prezent apărătorul desemnat din oficiu, iar împrejurarea că data eliberării împuternicirii avocaţiale este 7 noiembrie 2007 nu atrage aplicarea dispoziţiilor art. 197 alin. (2) C. proc. pen.
Pe de altă parte, nici critica potrivit căreia infracţiunile pentru care a fost trimisă în judecată inculpata nu pot coexista, nu apare ca fiind întemeiată, această problemă fiind tranşată în teorie, dar şi în practica judiciară.
În speţă, este neîndoielnic faptul că inculpata a trecut cu drogurile prin vamă, neexistând probe că o altă persoană le-ar fi pus în maşină.
Astfel, Curtea reţine că vinovăţia inculpatei este dovedită de ansamblul probator administrat în cauză, stabilindu-se în mod corect situaţia de fapt anterior redată, care a fost încadrată corespunzător şi în drept.
Prin urmare, în drept, fapta inculpatei care în data de 4 noiembrie 2007 a introdus în România o cantitate de aproximativ 36 g droguri de mare risc, ascunse sub scaunul din stânga faţă a maşinii, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic internaţional de droguri, reglementată de art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000.
De asemenea, fapta inculpatei care în perioada 04 - 06 noiembrie 2007 a deţinut şi a transportat la bordul autoturismului marca V., cu nr. de înmatriculare ";X";, fără drept, cantitatea de aproximativ 36 g droguri de mare risc, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic intern de droguri de mare risc, reglementată de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000.
Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpata D.K.Ş.G.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpata va fi obligată la cheltuieli judiciare către stat, în cuantum de 350 RON, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata D.K.Ş.G. împotriva Deciziei penale nr. 45/A din 10 aprilie 2009 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 350 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4628/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 602/2010. Penal → |
|---|
