ICCJ. Decizia nr. 61/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 61/2010
Dosar nr. 2425/110/2009
Şedinţa nepublică din 13 ianuarie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 298/D din 28 iulie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 2425/110/2009 al Tribunalului Bacău, s-a dispus în temeiul art. 101 lit. c) şi art. 104 C. pen., aplicarea inculpatului minor B.S.V., studii 3 clase, stagiul militar nesatisfăcut, fără ocupaţie, necăsătorit, fără copii, fără antecedente penale, a măsurii educative a internării în centrul de reeducare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 - 175 lit. c) cu aplicarea art. 99 şi următoarele C. pen.
În baza art. 490 C. proc. pen. s-a dispus punerea de îndată, în executare, a măsurii internării minorului într-un centru de reeducare, măsură ce a fost executată de Postul de Poliţie al comunei Orbeni - judeţul Bacău.
S-a luat act că partea vătămată B.D. nu se constituie parte civilă în cauză.
În baza art. 118 lit. b) C. proc. pen. s-a dispus confiscarea unui cuţit, colet B şi păstrarea ca mijloc probă a colet A şi plic 1 aflate la Camera de corpuri delicte a Tribunalului Bacău.
A fost obligat inculpatul minor, în solidar cu partea responsabilă civilmente B.L. la plata sumei de 2.924,65 RON, reactualizată la data punerii în executare, către SPITALUL JUDEŢEAN BACĂU, şi la plata sumei de 630,3 RON către SERVICIUL DE AMBULANŢĂ JUDEŢEAN BACĂU.
Pentru a dispune astfel, prima instanţă a arătat că la data de 20 decembrie 2008 în locuinţa familiei B. din judeţul Bacău s-a sacrificat un porc, întrucât peste câteva zile se sărbătorea CRĂCIUNUL, însă, de la această activitate a lipsit inculpatul minor B.S.V.
Cu acea ocazie, partea vătămată B.D., tatăl inculpatului, a consumat băuturi alcoolice, iar după întoarcerea inculpatului la domiciliu, în jurul orei 18.00, a început să-i reproşeze că nu a rămas să-l ajute la tăiatul porcului şi de aceea nu ar trebui nici să consume din carnea de la acesta.
Inculpatul se afla în acel moment în imobilul în care locuia, stătea la masă să mănânce, fapt pentru care partea vătămată i-a cerut să se ridice, şi să nu mai consume din carnea proaspăt tăiată.
Observând că fiul său nu se conformează, s-a apropiat pentru a-l înlătura de la masă, însă, minorul, cu un cuţit pe care-l luase de pe masă şi-l avea în mână l-a lovit pe tatăl său, în zona abdominală, o singură dată, după care a fugit, aruncând cuţitul folosit la comiterea faptei, în grădină.
Ulterior, inculpatul a fost căutat atât de către rude cât şi de organele de poliţie, dar nu a mai fost găsit, până ce, singur, s-a întors acasă după câteva zile, iar cuţitul a fost găsit de mama sa şi predat organelor de urmărire penală.
Partea vătămată a fost transportată cu ambulanţa la Spitalul Judeţean de Urgenţă Bacău, unde a fost supus de urgenţă unei intervenţii chirurgicale, astfel fiindu-i salvată viaţa.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal a declarat apel inculpatul minor, prin apărător, solicitând achitarea sa întrucât agresiunea asupra tatălui a fost un accident, fără a avea intenţia, chiar indirectă de a atenta la viaţa părţii vătămate.
În subsidiar, a solicitat aplicarea unei pedepse cu suspendare.
Curtea de Apel Bacău, secţia penală, prin Decizia penală nr. 119 din 27 octombrie 2009, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul B.S.V. împotriva Sentinţei penale nr. 298/D din 28 iulie 2009 a Tribunalului Bacău.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a obligat inculpatul minor în solidar cu partea responsabilă civilmente B.L. la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul B.S.V. invocând în principal cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen. (când s-a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greşite de condamnare) şi, în subsidiar, cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., susţinerile părţilor fiind consemnate în practicaua prezentei decizii.
Înalta Curte constată că nu sunt incidente în cauză cazurile de casare invocate, recursul declarat de inculpat fiind nefondat pentru următoarele considerente:
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului au fost corect reţinute de instanţe, acestea interpretând corect probele administrate în cauză.
În drept, fapta inculpatului minor constând în aceea că în seara zilei de 20 decembrie 2008 l-a lovit cu un cuţit în zona abdominală pe tatăl său (partea vătămată B.D.) provocându-i leziuni corporale ce au necesitat pentru vindecare un număr de 35 - 40 zile de îngrijiri medicale şi care au fost de natură să-i pună în primejdie viaţa, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 - 175 alin. (1) lit. c) C. pen. cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen.
Din depoziţiile martorilor B.I., B.P., B.M., date în faţa instanţei de fond rezultă că partea vătămată a fost înjunghiată de inculpatul minor.
Din raportul medico-legal rezultă că numitul B.D. a prezentat diagnosticul de „Plagă tăiată abdominală penetrantă cu interesare hepatică. Hemoperitoneu - operat. Şoc hemoragic.
Leziunile pot data din 20 decembrie 2008 şi s-au produs prin lovire cu un corp tăietor.
Necesită circa 35 - 40 zile îngrijiri medicale.
Prin ele însele şi la data producerii, leziunea a fost de natură a pune în primejdie viaţa victimei, din punct de vedere medico-legal.
Din foaia de observaţie clinică generală reiese cu deplină certitudine faptul că partea vătămată a fost internată în spital, ca urmare a unei „agresiuni” iar la rubrica ISTORICUL BOLII se reţine că „în urmă cu aproximativ 1 oră a fost înjunghiat de fiul său cu un cuţit, în condiţiile consumului abuziv de alcool”.
Prin urmare, inculpatul a lovit victima cu un obiect apt de a produce moartea (cuţit) într-o regiune vitală (zona abdomenului) şi cu o intensitate deosebită şi chiar dacă nu a urmărit uciderea victimei a acceptat producerea acesteia.
Audiată fiind în calitate de martoră, mama inculpatului a arătat că după ce l-a găsit pe soţul său tăiat la abdomen, întrebându-l ce s-a întâmplat, acesta a relatat că nu l-a lăsat pe minor să mănânce din carnea porcului tăiat în acea zi deoarece acesta nu participase la această activitate şi că s-au luat la ceartă.
Şi din referatul de evaluare întocmit de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bacău reiese că inculpatul a recunoscut săvârşirea faptei dar prin declaraţiile contradictorii date părinţii acestuia nu urmăresc altceva decât înlăturarea de la răspunderea penală a minorului.
Recursul inculpatului nu este fondat nici cu privire la reindividualizarea pedepsei aplicate de instanţa de fond.
Astfel, conform art. 52 C. pen., pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului în scopul prevenirii săvârşirii de noi infracţiuni, iar potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale a Codul penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana făptuitorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Or în cauză se constată că instanţa de fond la individualizarea pedepsei aplicate inculpatului minor a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), precum şi faptul că minorul a avut o comportare necorespunzătoare atât în relaţiile cu familia cât şi în cadrul relaţiilor interumane, aşa cum s-a reţinut şi în referatul de evaluare întocmit de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bacău.
În referatul mai sus-menţionat s-a reţinut în esenţă că părinţii minorului nu prezintă garanţii morale, motiv pentru care s-a considerat de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bacău că se impune luarea unei măsuri educative care să ducă la participarea minorului la consiliere de specialitate.
Pentru toate aceste considerente, având în vedere şi dispoziţiile art. 100 alin. (2) C. pen., instanţa de fond în mod corect, în temeiul art. 100 lit. c) şi art. 104 C. pen., a aplicat inculpatului minor măsura educativă a internării în centrul de reeducare.
La stabilirea măsurii educative prima instanţă a avut în vedere şi poziţia manifestată de inculpatul minor, de nerecunoaştere a faptei în ciuda probelor evidente de vinovăţie precum şi poziţia pe care au avut-o părinţii acestuia ceea ce denotă că luarea unei alte măsuri educative ar fi lipsită de orice eficienţă pentru că ar presupune o supraveghere din partea acestora, supraveghere care, evident, faţă de conţinutul raportului de evaluare, nu poate fi exercitată, riscul săvârşirii de noi infracţiuni fiind crescut.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul B.S.V. împotriva Deciziei penale nr. 119 din 27 octombrie 2009 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.S.V. împotriva Deciziei penale nr. 119 din 27 octombrie 2009 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală.
Obligă recurentul inculpat la 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 RON, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 479/2010. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 620/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
