ICCJ. Decizia nr. 5/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.5/2010
Dosar nr. 10151/1/200.
Şedinţa publică din 6 ianuarie 2010
Asupra recursului de faţă.
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 262 din 9 martie 2009 a Tribunalului Bucureşti, secţia a ll-a penală, s-a dispus condamnarea inculpatului B.G., alături de alţi inculpaţi, la pedeapsa principală a închisorii rezultantă de 7 ani, cu deducerea arestului preventiv din 18 martie 2008 la zi şi cu menţinerea stării sale de arest.
Împotriva hotărârii s-a exercitat calea de atac a apelului de către inculpatul B., alături de alţi inculpaţi.
Dosarul fiind înregistrat pe rolul instanţei superioare, respectiv Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în vederea instrumentării apelului, s-a luat în dezbaterea la data de 7 decembrie 2009 problema stării de arest în care se află inculpat în final aceasta fiind menţinută conf. art. 300/2 rap. la art. 160/b alin. (3) C. proc. pen.
Inculpatul s-a arătat nemulţumit de această dispoziţie şi, în termen legal, a promovat calea de atac a recursului separat faţă de soluţia de menţinere a stării sale de arest. A invocat că apreciază că lăsarea sa în libertate nu ar impieta justa soluţionare a cauzei, nu are antecedente penale, nu se mai menţin temeiurile.
Î.C.C.J analizând recursul promovat, motivele invocate, cu examinarea cauzei prin prisma disp. art. 385/6 C. proc. pen., reţine următoarele:
Indiciile temeinice ale comiterii unor fapte penale reprobabile, subzistă în continuare - concret, învinuirile vizează încălcarea art. 7 alin. (1) rap. la art. 2 lit. b) pct. 18 din Legea nr. 39/2003, art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 49 din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Este incident în continuare cazul prev. de art. 148 lit. f) C. proc. pen. având în vedere că pedeapsa legală este mai mare de 4 ani iar lăsarea sa în libertate prezintă un evident pericol social desprins din conţinutul material al pretinselor fapte comise, sentimentul de insecuritate pe care l-ar putea crea, sancţiunea consistentă aplicată deja acestuia, consemnarea că acesta a desfăşurat activităţi de influenţare a celorlalţi inculpaţi şi martori în sensul convingerii acestora să-şi schimbe declaraţiile, atitudinea procesuală neadecvată manifestată.
Aşa fiind, pe considerentele art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. se va respinge recursul formulat ca nefondat.
Văzând şi disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.G. împotriva încheierii din 7 decembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a ll-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. 32195/3/2008 (820/2009).
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 6 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 65/2010. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... | ICCJ. Decizia nr. 702/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
