ICCJ. Decizia nr. 764/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 764/2010
Dosar nr. 428/45/2009
Şedinţa publică din 26 februarie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin rezoluţia din 1 aprilie 2009 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi în Dosarul nr. 44/P/2009 s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de Z.L., F.P., M.D.C. şi N.V.C. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu, prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Pentru a dispune în sensul celor de mai sus, procurorul a reţinut:
Persoana vătămată C.I.C. a fost implicată într-un accident de trafic rutier, în timp ce conducea o motocicletă pe şoseaua Hârlău - Botoşani, la data de 22 martie 2008, în evenimentul respectiv fiind implicat şi autoturismul cu nr. de înmatriculare XXX, aparţinând Serviciului Poliţiei Rutiere Iaşi, condus de către agentul şef adjunct P.G.
Pentru stabilirea cauzelor accidentului şi a împrejurărilor în care a fost comis evenimentul rutier, conducerea Serviciului Poliţiei Rutiere Iaşi l-a desemnat pe făptuitorul M.D.C.
Dosarul cauzei a fost înregistrat la Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi la nr. 1207/P/2008. La finalizarea cercetărilor, Serviciul Poliţiei Rutiere Iaşi a înaintat dosarul la Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi, la data de 7 aprilie 2008, cu referat cu propunere de declinare a competenţei, motivat de faptul că P.G. avea calitatea de agent şef adjunct de poliţie.
Prin rezoluţia procurorului din data de 21 octombrie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 1207/P/2008, în temeiul prev. de art. 249 rap. la art. 11 pct. 1, lit. b) şi art. 10 lit. d), art. 38 C. proc. pen., s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului C.I.C., pentru infracţiunile prev. de art. 85 alin. (1) şi art. 85 alin. (2) din O.U.G. 195/2002 şi disjungerea cauzei cu privire la săvârşirea infracţiunii prev. de art. 217 alin. (1) şi (3) C. pen., de către C.I.C., respectiv infracţiunile prev. de art. 84 alin. (1) şi (3) C. pen. şi art. 250 C. pen., săvârşite de către P.G. şi Z.C.
La data de 29 ianuarie 2009 C.I.C. a formulat o plângere împotriva numiţilor Z.L., F.P., M.D.C. şi N.V.C., în care îi acuză de săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, constatând în privarea de dreptul de a conduce un autovehicul pe drumurile publice, timp de 7 luni.
În declaraţia dată la procuror persoana vătămată a precizat că, după accidentul rutier în care a fost implicat, i-a fost reţinut permisul de conducere auto, eliberându-i-se o dovadă fără drept de circulaţie, că a fost păgubit prin pierderea unui venit de 2000 euro lunar, pe care îl realiza efectuând transporturi de persoane cu autoturismul.
Potrivit disp. art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), constituie infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor personale, fapta funcţionarului public care, în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu, cu ştiinţă, nu îndeplineşte un act sau îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzează o vătămare intereselor legale ale unei persoane.
S-au efectuat acte premergătoare şi s-a stabilit că permisul de conducere al persoanei vătămate a fost reţinut în mod corect, în baza art. 111 alin. (1) şi alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002, republicată.
Din actele premergătoare efectuate în cauză a rezultat că, pe de o parte, permisul persoanei vătămate a fost reţinut cu respectarea prevederilor legale în vigoare, iar pe de alta, durata de 3 săptămâni în care făptuitorul M.D.C. a efectuat cercetări, a reprezentat timpul necesar administrării probelor, în vederea pronunţării unei soluţii legale şi temeinice.
În consecinţă, procurorul a reţinut că fapta pentru care s-a formulat plângere penală nu există şi a dispus neînceperea urmăririi penale.
Împotriva rezoluţiei persoana vătămată C.I.C. a formulat plângere la procurorul ierarhic superior.
Prin rezoluţia din 18 mai 2009 dată în Dosarul nr. 405/II/2/2009 Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, a respins ca nefondată plângerea.
Împotriva celor două rezoluţii petiţionarul a formulat plângere la instanţă, în temeiul art. 2781 C. proc. pen. cu motivarea că reţinerea permisului de conducere s-a făcut nelegal, că a dovedit că motocicleta cu care circula şi care a fost implicată în accident era înmatriculată provizoriu în Germania, că a făcut demersurile pentru a i se elibera permisul dar a fost refuzat şi i s-a întocmit, fără probe, dosar penal, că şeful Poliţiei Rutiere nu a luat în consideraţie înscrisurile pe care le-a prezentat, că ofiţerii de poliţie au săvârşit infracţiunea de „abuz în serviciu”.
Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, prin Sentinţa penală nr. 133 din 15 decembrie 2009, a respins ca nefondată plângerea formulată de petentul C.I.C. împotriva rezoluţiei procurorului din data de 1 aprilie 2009 dată în Dosarul nr. 44/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, pe care a menţinut-o. Totodată a obligat petentul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Împotriva acestei sentinţe petiţionatul a declarat recurs. În motivele de recurs formulat în scris în memoriul depus la dosar, petiţionarul, în temeiul disp. art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei la prima instanţă în vederea rejudecării fondului.
Petiţionarul a apreciat că hotărârea atacată este nelegală şi netemeinică întrucât nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluţia, caz de casare prev. de art. 3859 pct. 9 teza I C. proc. pen. În acest sens a arătat că judecătorul de la instanţa de fond nu a motivat hotărârea de respingere a plângerii petentului, ci s-a limitat la a reproduce conţinutul rezoluţiei procurorului din data de 1 aprilie 2009, fără a analiza în concret motivele de nelegalitate invocate de către petent.
Al doilea motiv de recurs se circumscrie cazului de casare prev. de art. 385 alin. (1) pct. 10 teza a III-a C. proc. pen., în sensul că instanţa de fond nu a examinat plângerea petentului.
În susţinerea acestui motiv s-a arătat că judecătorul face referiri generale cu privire la „probatoriul administrat”, fără a arăta în concret care sunt aceste mijloace de probă care au dus la pronunţarea unei soluţii de respingere a plângerii formulate.
În final, faţă de motivele invocate, petiţionarul a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei Curţii de Apel Iaşi şi trimiterea cauzei spre rejudecare.
Recursul este nefondat urmând a fi respins ca atare pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor constă în fapta funcţionarului public care, în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu, cu ştiinţă nu îndeplineşte un act ori îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzează o vătămare intereselor legale ale unei persoane.
În raport de situaţia de fapt ce rezultă din actele premergătoare efectuate în cauza dedusă judecăţii, nu se poate reţine că lucrătorii de poliţie ar fi acţionat intenţionat sau din neglijenţă într-o manieră de natură a vătăma sau a îngrădi drepturile petentului, aşa încât afirmaţiile acestuia în sensul comiterii de către intimaţi a infracţiunii prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), nesusţinute de materialul probator administrat, nu poate duce la desfiinţarea sentinţei atacate.
Astfel, în mod corect s-a reţinut atât de procurorul care a instrumentat plângerea cât şi de instanţa de fond învestită cu soluţionarea plângerii împotriva soluţiei procurorului că în cauză nu sunt întrunite cerinţele prevăzute de lege pentru a putea reţine săvârşirea de către intimaţi a infracţiunii de abuz în serviciu prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Nici critica petiţionarului referitoare la nemotivarea hotărârii pronunţată de instanţa de fond nu este întemeiată, din analiza actelor şi lucrărilor dosarului constatându-se că sentinţa atacată este motivată atât în fapt cât şi în drept.
Faţă de considerentele arătate, conform dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat de petiţionar este nefondat urmând a fi respins ca atare cu obligarea recursului la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul C.I.C. împotriva Sentinţei penale nr. 133 din 15 decembrie 2009 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 532/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 539/2010. Penal. Iniţiere, constituire de... → |
|---|
