ICCJ. Decizia nr. 673/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 673/2010
Dosar nr. 10/64/2009
Şedinţa publică din 22 februarie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Pe data de 3 octombrie 2008, petiţionarul A.I., în calitate de persoană vătămată a adresat o plângere organelor de urmărire penală, solicitând efectuarea de cercetări faţă de notarul public S.O.C., sub aspectul infracţiunii prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen.
În susţinerea plângerii, petiţionarul a învederat faptul că în data de 2 august 2008, urmare accidentului de circulaţie produs pe DN 11 în direcţia Hărman - Braşov, una dintre victimele accidentului, S.O.C. l-a agresat, cauzându-i leziuni traumatice corporale ce au necesitat pentru vindecare 4 - 5 zile de îngrijiri medicale.
Prin Rezoluţia nr. 285/P/2008, din 4 noiembrie 2008, a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov, în temeiul art. 228, alin. (4), raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de făptuitorul S.O.C. pentru infracţiunea prevăzută de art. 180, alin. (2) C. pen.
Plângerea formulată împotriva soluţiei procurorului a fost respinsă, ca neîntemeiată, prin Rezoluţia nr. 1035/II/2/2008, din 16 decembrie 2008 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov, constatându-se că nu se impune infirmarea rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale.
Conform art. 2781 C. proc. pen., petiţionarul s-a adresat cu o plângere Curţii de Apel Braşov, solicitând desfiinţarea rezoluţiei atacate şi trimiterea dosarului la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov în vederea continuării cercetărilor şi tragerii la răspundere penală a notarului public pentru fapta reclamată.
Prin Sentinţa penală nr. 90/F din 26 octombrie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 10/64/2009 al Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionarul A.I. împotriva Rezoluţiei nr. 285/P/2008, din 4 noiembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov, fiind menţinută rezoluţia atacată.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs petiţionarul A.I., fără însă a-l motiva.
Înalta Curte, examinând întreaga cauză sub toate aspectele conform dispoziţiilor cuprinse în art. 3856, alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Potrivit art. 200 C. proc. pen. urmărirea penală are ca obiect strângerea probelor necesare cu privire la existenţa infracţiunilor, la identificarea făptuitorilor şi la stabilirea răspunderii acestora, pentru a se constata dacă este sau nu cazul să se dispună trimiterea în judecată.
În vederea realizării obiectului urmăririi penale, astfel cum acesta a fost definit prin textul menţionat, legea procesual penală a determinat precis şi coerent regulile de desfăşurare a acestei faze a procesului penal.
Sesizat prin unul din modurile reglementate în art. 221 C. proc. pen., organul competent efectuează acte premergătoare şi de urmărire penală, în succesiunea determinată de lege.
În anumite situaţii, actele premergătoare având ca scop clarificarea datelor care confirmă sau infirmă existenţa infracţiunii cu a cărei săvârşire organul de urmărire penală a fost sesizat, pot duce la constatarea existenţei unora dintre cazurile reglementate de art. 10 C. proc. pen. în care punerea în mişcare sau exercitarea acţiunii penale sunt împiedicate.
În raport de această împrejurare, nejustificându-se începerea urmăririi penale şi respectiv, declanşarea procesului penal, se confirmă referatul de urmărire penală sau, după caz, când urmărirea penală este de competenţa procurorului se dispune neînceperea acesteia.
În cazul contestării acestei soluţii prin formularea plângerii prevăzute de art. 2781 C. proc. pen. controlul judiciar priveşte temeinicia rezoluţiei în raport cu cercetările efectuate.
Pentru a respinge plângerea şi a menţine rezoluţia atacată instanţa de fond a constatat că, în mod corect, corespunzător actelor premergătoare efectuate în cauză, organul de urmărire penală a reţinut că în speţă, nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de lovire, reclamate de petiţionar.
Ca atare, soluţia criticată de petiţionarul A.I. în condiţiile inexistenţei acelui minim de indicii care să poată forma convingerea organului de urmărire penală că se impune începerea urmăririi penale, este legală şi temeinică, fiind motivată în fapt şi în drept.
Aşa fiind, menţinând rezoluţia atacată ca urmare a respingerii plângerii formulate de petiţionar împotriva acesteia, instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică, nesupusă niciunuia din cazurile de casare prevăzute de art. 3859 C. proc. pen.
În consecinţă, pentru considerentele care preced, conform art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionar.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurentul petiţionar va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul A.I. împotriva Sentinţei penale nr. 90/F din 26 octombrie 2009 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 22 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 672/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 687/2010. Penal → |
|---|
