ICCJ. Decizia nr. 715/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 715/2010
Dosar nr. 2294/54/2009
Şedinţa publică din 24 februarie 2010
Asupra recursului penal de faţă:
Din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 162 din 16 noiembrie 2009, Curtea de Apel Craiova a respins plângerea formulată de petentul B.C.C. împotriva Rezoluţiei din 15 iunie 2009, emisă în Dosarul nr. 384/P/2009 şi a Rezoluţiei din 2 iulie 2009, emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, privind pe intimatul B.N.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin Rezoluţia din 15 iunie 2009, dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. 384/P/2009, în temeiul art. 228 alin. (6) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de comisarul-şef de poliţie B.N. pentru pronunţarea infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor şi neglijenţă în serviciu, prevăzute de art. 246 şi art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP)
Pentru a dispune astfel, s-a reţinut, în esenţă, că petentul a formulat plângere împotriva comisarului-şef de poliţie B.N. susţinând că la 30 iunie 2006 a mers la biroul acestuia, sesizând că i s-au administrat stupefiante de către persoane necunoscute.
De asemenea, a mai susţinut că l-a informat pe ofiţerul de poliţie cu privire la faptul că este filat de mai multe autoturisme, iar acesta nu a efectuat cercetări şi, în acest fel, şi-a încălcat atribuţiile de serviciu.
Din actele existente la dosar, respectiv Buletinul de analiză din 30 iunie 2006 eliberat de I.M.L. Craiova nu a fost atestat faptul că B.C.C. prezenta în organism substanţe stupefiante, iar prin Adresa din 4 decembrie 2008, comisarul-şef de poliţie B.N. a comunicat numitului M.I., apărător ales al persoanei vătămate, faptul că în evidenţele I.P.J. Dolj nu a fost înregistrată nicio plângere formulată de acesta.
Împotriva acestei rezoluţii a formulat plângere petentul, plângere care, conform art. 275 - 278 C. proc. pen., a fost respinsă prin Rezoluţia din 2 iulie 2009 dată în Dosarul nr. 1275/II/2/2009 de prim-procurorul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova.
În motivare s-a apreciat că soluţia adoptată de procurorul de caz este legală, fiind fundamentată pe actele premergătoare efectuate, din care a rezultat lipsa oricărui temei de fapt ori de drept, care să contureze infracţiunile sesizate ori alte fapte prevăzute de legea penală, în sarcina adjunctului şefului I.P.J. Dolj, B.N.
În condiţiile art. 2781 C. proc. pen., petentul a atacat soluţia de neîncepere a urmăririi penale la instanţă, susţinând că soluţia se întemeiază pe probe administrate în mod superficial şi în mod incomplet deoarece, deşi a solicitat audierea martorilor M.I. şi B.E., care pot relata aspecte esenţiale, aceştia nu au fost ascultaţi niciodată.
Conformându-se dispoziţiilor art. 2781 alin. (7) C. proc. pen., prima instanţă a procedat la judecarea plângerii pe baza actelor de la dosar şi, constatând că aceasta este nefondată, a procedat la respingerea ei.
În considerente, instanţa a arătat că împrejurările menţionate de petent în plângere nu se regăsesc în starea de fapt reţinută de către procuror, atâta timp cât petentul nu a fost împiedicat de către organul de urmărire penală să formuleze plângere cu privire la faptele sesizate organului competent cu efectuarea cercetărilor care se impun, respectiv Brigada de Combatere a Criminalităţii Organizate Craiova.
În termen legal, împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petentul, care prin motivele scrise a reiterat susţinerile anterioare, potrivit cărora probatoriile efectuate au fost superficiale şi nu s-au cercetat faptele învederate de petent, nici cel puţin cele de care intimatul a luat cunoştinţă verbal.
Examinând legalitatea şi temeinicia sentinţei recurate în raport de aceste critici, de dispoziţiile art. 3856 C. proc. pen., cât şi din oficiu, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., se constată pentru cele ce urmează că recursul este nefondat.
Astfel, conform art. 2781 alin. (7) C. proc. pen., judecătorul fondului, învestit cu soluţionarea plângerii în cadrul procedurii speciale, verifică soluţia procurorului de caz atacată numai pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei şi a oricăror înscrisuri noi prezentate.
În cadrul şi limita acestor dispoziţii procesuale penale imperative, prima instanţă nu putea dispune audierea martorilor indicaţi de petent şi nici administrarea altor probe.
Pe baza însă a actelor efectuate în cauză nu s-a constatat nici existenţa unor sumare indicii privind comiterea unor fapte penale de intimat.
Aşa cum s-a reţinut, în evidenţele I.P.J. Dolj nu s-a înregistrat nicio plângere în sensul celor susţinute de petent, situaţie în care atât intimatului, cât şi oricărui alt ofiţer de poliţie nu-i revin obligaţii de cercetare decât a faptelor sesizate prin plângere sau denunţ, ori a celor pentru care se sesizează din oficiu, când află pe orice cale de comiterea unei infracţiuni.
Cum intimatul nu s-a aflat în niciuna din aceste situaţii, nu i se poate imputa nici încălcarea unor atribuţii de serviciu, cu vinovăţie, de natura celor care potrivit legii penale constituie infracţiune.
Pe de altă parte, procurorul de caz a justificat motivul pentru care nu a audiat în calitate de martor pe M.I., în acest caz nefiind incidente disp. art. 79 alin. (2) C. proc. pen.
Într-adevăr, numitul M.I. a luat cunoştinţă de faptele sesizate de clientul său, în cursul lunii decembrie 2008, în contextul discuţiilor pe care le-a purtat cu intimatul şi deci, când avea calitatea de avocat situaţie în care, în mod justificat s-a apreciat că audierea sa nu este oportună.
Desigur, în contextul împrejurărilor menţionate şi a probelor discutate, soluţia dispusă de procurorul de caz, menţinută de prima instanţă, este legală şi temeinică.
Pentru aceleaşi considerente se va menţine soluţia primei instanţe, prin respingerea recursului declarat de petent, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul B.C.C. împotriva Sentinţei penale nr. 162 din 16 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul-petiţionar la 160 RON, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 690/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 682/2010. Penal. Revocarea măsurii preventive... → |
|---|
