ICCJ. Decizia nr. 690/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 690/2010
Dosar nr. 2263/98/2009
Şedinţa publică din 23 februarie 2010
Asupra recursului penal de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Ialomiţa, secţia penală, prin Sentinţa penală nr. 423/F din 14 octombrie 2009 l-a condamnat pe inculpatul M.A. (fiul lui G. şi C., născut în com. Reviga, jud. Ialomiţa) la:
- 10 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de viol prevăzută şi pedepsită de art. 20 raportat la art. 197 alin. (3) C. pen. şi la
- 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu prevăzută de art. 192 alin. (1) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) şi 34 lit. b) C. pen. a dispus ca inculpatul să execute o singură pedeapsă, cea mai grea, de 10 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen.
A menţinut starea de arest şi a dedus din pedeapsă durata reţinerii şi arestării de la 7 iulie 2009 la zi.
În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.
În baza art. 17 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat să plătească părţii vătămate minora B.A.F. 10.000 RON cu titlu de daune morale.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut, pe baza probelor administrate că în ziua de 7 iulie 2009, după ce a consumat băuturi alcoolice la un bufet din sat, în jurul orelor 11,00 inculpatul a mers la locuinţa concubinilor B.G. şi R.G., ştiind că aceştia nu sunt acasă, iar cei trei copii minori având vârste între 1 an şi 8 luni şi 10 ani sunt singuri.
Inculpatul i-a dat minorului C.M. o bancnotă de 10 lei şi l-a trimis să cumpere vin şi ciocolată, după care, rămas singur cu minora F. în vârstă de 10 ani a luat-o în braţe şi a dus-o în cameră, a întins-o pe pat şi a dezbrăcat-o. În timp ce inculpatul încerca să tragă tricoul victimei, aceasta a reuşit să scape, şi-a luat fratele în vârstă de 1 an şi 8 luni luni şi a fugit la vecini cerând ajutor.
Inculpatul a recunoscut săvârşirea faptei, a regretat-o şi a arătat că a comis fapta în stare de ebrietate.
Împotriva sentinţei a declarat apel inculpatul, care a criticat-o ca neîntemeiată sub aspectul individualizării pedepsei.
A susţinut că instanţa a aplicat o pedeapsă orientată înspre maxim fără să ţină cont de conduita procesuală sinceră şi regretul manifestat, de faptul că nu are antecedente penale şi are o instrucţie precară.
Prin Decizia nr. 255/A din 7 decembrie 2009 pronunţată de secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, de la Curtea de apel Bucureşti, apelul a fost respins, ca nefondat.
Nemulţumit şi de această hotărâre, prin cererea trimisă din penitenciar, inculpatul a atacat-o cu recurs.
Prin apărător şi personal a criticat decizia şi sentinţa ca fiind netemeinice, pedeapsa aplicată fiind greşit individualizată, caz de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Verificând hotărârea atacată, pe baza lucrărilor şi materialului din dosarul cauzei, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.
La individualizarea pedepsei au fost avute în vedere gradul de pericol social concret al faptei şi persoana infractorului, precum şi limitele de pedeapsă prevăzute pentru fapta săvârşită.
Chiar dacă inculpatul a recunoscut săvârşirea infracţiunii, prima instanţă a avut în vedere acest lucru fără a-i acorda semnificaţia unei împrejurări de natură a atenua gradul de pericol social al faptei. Inculpatul a fost surprins de bunica părţii vătămate imediat după săvârşirea faptei, în casă, unde au fost găsite în diverse locuri obiectele de vestimentaţie ale minorei, aşadar cel mai bun lucru pe care îl avea de făcut era de a nu contesta o situaţie evidentă.
Pe de altă parte, s-a considerat corect că antecedentele penale - condamnări pentru fapte de furt sau tâlhărie - chiar dacă s-a împlinit termenul de reabilitare cum şi comportamentul inculpatului în societate, consum permanent de băuturi alcoolice, lipsa unei conştientizări a propriului comportament, în acest sens concluziile referatului de evaluare al Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Ialomiţa, nu justifică reţinerea de circumstanţe atenuante şi nici aplicarea unei pedepse orientate înspre minimul special.
În fine, instanţele au avut în vedere şi subiectul pasiv al infracţiunii - minoră în vârstă de 10 ani care a suferit o puternică traumă psihică, urmare actelor violente ale inculpatului, luptându-se cu acesta şi reuşind să scape şi să alerteze vecinii.
Aşa fiind, Înalta Curte constată că hotărârile atacate cu recurs sunt legale şi temeinice, că nu există motive pentru reindividualizarea pedepsei, astfel că recursul urmează a fi respins în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
În temeiul art. 38517 alin. (4) C. proc. pen. cu referire la art. 383 alin. (2) C. pen. se va deduce arestul preventiv executat până la data deciziei.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.A. împotriva Deciziei penale nr. 255/A din 7 decembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 7 iulie 2009 la 23 februarie 2010.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 23 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 679/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 715/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
