ICCJ. Decizia nr. 688/2010. Penal. Rejudecarea după extrădare (art.522 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 688/2010
Dosar nr. 1203/35/2008
Şedinţa publică din 23 februarie 2010
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia penală nr. 3316 din 7 iulie 2003 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia penală a fost admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea şi au fost casare Sentinţa penală nr. 87 din 29 martie 1000 a Tribunalului Bihor şi Decizia penală nr. 269 din 21 decembrie 2000 a Curţii de Apel Oradea cu privire la soluţionarea laturii penale.
Rejudecând cauza în aceste limite, instanţa supremă a dispus condamnarea inculpatului D.V. (fiul lui I. şi al P., născut în Odessa, Ucraina, cetăţean al republicii Moldova), în baza art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen. prin schimbarea încadrării juridice din art. 215 alin. (3) şi (5) C. pen., la 6 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 şi 64 C. pen. şi a inculpatului B.S.L. (fiul lui F. şi al F., născut în Oradea, studii 12 clase, cu domiciliul în Oradea, jud. Bihor) în baza art. 26 raportat la art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din art. 26 raportat la art. 215 alin. (3) şi (5) C. pen. la 8 ani închisoare în baza art. 25 raportat la art. 289 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) la 2 ani şi 6 luni închisoare şi în baza art. 25 raportat la art. 291 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) la 1 an închisoare, stabilindu-se, conform art. 33 lit. a) şi 34 lit. b) C. pen. ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare cu aplicarea art. 71 şi 64 C. pen.
În fapt s-a reţinut că, în baza unei înţelegeri prealabile şi cu intenţia vădită de a înşela SC R. SRL Oradea inculpatul D.V. a emis la 21 august 1998 pe numele SC P.C. SRL Oradea biletul la ordin pentru suma de 570 milioane ROL, garantat de inculpatul B.S.L., iar pe parcursul executării contractului inculpaţii au deturnat suma de 341.275.363 ROL obţinută din vânzarea produselor petroliere, într-un alt cont bancar, suma fiind folosită în interes propriu.
Actele materiale efectuate pentru deturnarea disponibilului bancar aparţinând SC P. SRL Oradea din contul de la BRD în contul de la Banca Transilvania, au fost efectuate de inculpatul B.S.L.
S-a mai reţinut că la 15 septembrie 1998 a fost introdus biletul la ordin la BRD iar la 16 septembrie 1998 trasul a refuzat executarea din lipsa disponibilului bancar.
Instanţa de recurs a considerat că soluţiile anterioare ale instanţelor de fond şi de apel care au dispus achitarea inculpaţilor în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen. în privinţa lui D.V. şi în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. în cazul lui B.S.L. sunt greşite, că materialul probator al cauzei a confirmat vinovăţia lor şi că se impune condamnarea.
În cauză, la 15 martie 2003 Tribunalul Bihor a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 145/1999 pe numele condamnatului B.S.L., care a fost localizat în Ungaria conform datelor transmise de Interpol Budapesta.
La data de 4 aprilie 2006 condamnatul a fost arestat provizoriu de către autorităţile judiciare maghiare apoi la 26 aprilie 2006 acesta a fost extrădat în România, în baza hotărârii Tribunalului din Budapesta.
Prin cererea formulată la 8 mai 2006 condamnatul B.S.L. a solicitat, în baza art. 5221 C. proc. pen. rejudecarea cauzei, susţinând că apelul şi recursul declarate împotriva primei hotărâri de achitare au fost soluţionate în lipsa sa.
Tribunalul Bihor prin Sentinţa penală nr. 42 din 22 februarie 2007 a respins cererea de rejudecare iar prin Decizia penală nr. 67 din 30 mai 2007 a Curţii de Apel Oradea a fost admis apelul declarat de condamnat şi s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanţă.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, care a fost respins prin Decizia penală nr. 3878 din 15 august 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, cu motivarea că rejudecarea cauzei după extrădare este o procedură care asigură dreptul la apărare al condamnatului, completează procedura desfăşurată în lipsa acestuia şi prin contradictorialitate asigură respectarea dreptului la un proces echitabil.
Prin Sentinţa penală nr. 330 din 15 noiembrie 2007 a Tribunalului Bihor, secţia penală a fost admisă cererea de rejudecare formulată în baza art. 5221 C. proc. pen., de condamnatul B.S.L., şi ca urmare au fost anulate hotărârile anterioare, respectiv Sentinţa penală nr. 87 din 29 martie 1999 a Tribunalului Bihor, Decizia penală nr. 269 din 21 decembrie 2000 a Curţii de Apel Oradea şi Decizia penală nr. 3316 din 7 iulie 2003 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia penală.
În baza art. 26 raportat la art. 215 alin. (2) şi (3) cu aplicarea art. 74 lit. b) şi c) C. pen. a fost condamnat inculpatul B.S.L., la 2 ani şi 6 luni închisoare.
În baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal împotriva aceluiaşi inculpat pentru infracţiunile prevăzute de art. 25 raportat la art. 289 şi 291 C. pen., ambele cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În baza art. 861 C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 2 ani şi 6 luni închisoare sun supraveghere, pe durata unui termen de încercare de 4 ani şi 6 luni iar inculpatul a fost obligat să se supună pe durata termenului de încercare, măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 863 lit. a) - d) C. pen. şi să se prezinte periodic la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bihor, pentru verificarea respectării măsurilor de supraveghere impuse.
S-au aplicat dispoziţiile art. 71 şi art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) şi ale art. 71 alin. (5) C. pen.
S-a constatat că inculpatul a fost reţinut şi arestat preventiv de la 28 ianuarie 1999 şi până la 12 martie 1999 şi că a fost arestat în vederea extrădării şi deţinut în penitenciar, începând cu data de 4 aprilie 2006 la 26 aprilie 2006 şi de la 26 aprilie 2006 la zi.
În baza art. 350 pct. 3 lit. b) C. proc. pen. s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului.
S-a dispus anularea mandatului de executare a pedepsei.
S-a constatat acoperit prejudiciul cauzat SC R. SRL Oradea şi s-a dispus anularea înscrisurilor care atestă operaţiuni în fals, respectiv foaia de vărsământ din 09 septembrie 1998 şi CEC de numerar din 09 septembrie 1998; foaia de vărsământ chitanţa din 11 septembrie 1998 şi CEC de numerar, din 11 septembrie 1998.
S-a constatat soluţionată latura civilă a cauzei şi în ceea ce priveşte măsurile asiguratorii dispuse asupra bunurilor inculpatului.
S-a dispus comunicarea dispozitivului hotărârii la registrul comerţului pentru efectuarea menţiunilor necesare.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa a considerat că în cauză sunt întrunite cerinţele art. 5221 raportat la art. 406 C. proc. pen., că se impune admiterea cererii, anulara hotărârilor anterioare şi rejudecarea cauzei.
S-au modificat sub aspect probator elementele stării de fapt în ceea ce priveşte vinovăţia inculpatului şi că se impune condamnarea inculpatului B.S.L. pentru complicitate la infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 26 raportat la art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen. la o pedeapsă sub minimul legal, prin recunoaşterea în favoarea inculpatului a circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. b) şi c) C. pen.
Pentru celelalte infracţiuni prevăzute de art. 22 raportat la art. 289 cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 25 raportat la art. 291 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) instanţa a constatat că s-a împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale, impunându-se încetarea procesului penal.
Apreciind că în prezent scopul preventiv al pedepsei poate fi atins şi fără privare de libertate, şi că inculpatul a executat o bună parte din durată în penitenciar, instanţa a aplicat dispoziţiile art. 861 C. pen. şi a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, cu obligarea persoanei condamnate de a se supune măsurilor legale de supraveghere prevăzute de art. 863 din acelaşi cod.
Sub aspectul laturii civile, instanţa a constatat acoperit prejudiciul prin plata către partea civilă a sumelor datorate.
Privitor la mandatul de executare a pedepsei din 29 mai 2007 s-a constatat că acesta a fost emis de Tribunalul Bihor, după admiterea unei cereri de contopire a pedepsei de 8 ani închisoare, cu alte pedepse prin Sentinţa penală nr. 130/2007 a aceleiaşi instanţe, şi nemaisubzistând temeiurile avute în vedere respectiv hotărârea de condamnare care a fost desfiinţată prin admiterea cererii de rejudecare, s-a considerat că se impune anularea respectivului mandat.
Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, prin Decizia penală nr. 4/A din 30 aprilie 2008 a admis apelul declarat de procuror, a desfiinţat sentinţa primei instanţe şi rejudecând a respins cererea de rejudecare formulată de condamnatul B.S.L.
Totodată a fost respins apelul declarat de condamnat.
Pentru a decide astfel, instanţa de control judiciar a considerat că în mod greşit a fost admisă cererea de rejudecare şi a fost reindividualizată pedeapsa, deoarece din probele administrate în cursul rejudecării nu au rezultat elemente care să justifice o asemenea reducere a pedepsei, respectiv circumstanţe atenuante, schimbarea încadrării juridice într-o infracţiune mai puţin gravă şi apariţia unei legi mai favorabile.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs condamnatul B.S.L. care a fost admis prin Decizia penală nr. 2962 din 24 septembrie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie dispunându-se casarea hotărârii atacate şi rejudecarea cauzei de către Curtea de Apel Oradea.
S-a constatat de către instanţa supremă că prin soluţia de respingere a cererii de rejudecare, instanţa de apel a încălcat prevederile art. 72 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 dar şi dispoziţiile de rejudecare din Decizia penală nr. 3878 din 15 august 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Curtea de Apel Oradea, Secţia penală şi pentru cauze cu minori, prin Decizia penală nr. 59/A din 23 iunie 2009 a dispus, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. respingerea ca nefondate a apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor şi de inculpatul B.S.L. împotriva Sentinţei penale nr. 330 din 15 noiembrie 2007 a Tribunalului Bihor, care a fost menţinută în întregime.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de control judiciar a considerat că motivele de apel invocate de parchet nu sunt întemeiate şi că, în cadrul procedurii de rejudecare reglementate de art. 5221 C. proc. pen., persoanei extrădate îi este garantat dreptul la un proces echitabil şi pronunţarea unei noi hotărâri cu consecinţe referitoare la situaţia de fapt, la vinovăţie, încadrare juridică şi la tratamentul sancţionator.
S-a mai apreciat că reţinerea circumstanţelor atenuante şi aplicarea unei pedepse sub minimul legal sunt pe deplin justificate.
Referitor la susţinerea inculpatului că ar lipsi probele de vinovăţie şi că s-ar impune achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b), c) sau d) C. proc. pen., instanţa de apel a considerat nefondare aceste critici.
Astfel, fapta de complicitate la înşelăciune prev. de art. 26 raportat la art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen., a fost pe deplin dovedită, că intră în sfera ilicitului penal şi este imputabilă inculpatului apelant.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea şi inculpatul B.S.L.
În recursul parchetului, s-a susţinut în baza art. 3859 alin. (1) pct. 171 C. proc. pen. că instanţele admiţând cererea de rejudecare după extrădare au făcut o greşită aplicarea a legii prin aceea că, deşi elementele stării de fapt şi vinovăţia au rămas aceleaşi, au anulat hotărârea de condamnare şi au procedat la o nouă individualizare a pedepsei prin recunoaşterea circumstanţelor atenuante şi totodată la schimbarea modalităţii de executare.
Ca urmare, s-a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor şi respingerea cererii de rejudecare.
La rândul său inculpatul a susţinut în recurs că în absenţa probelor de vinovăţie, hotărârea de condamnate pentru complicitate la înşelăciune este urmarea unei erori grave de fapt în sensul art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen.
Privitor la fapta de atestare în fals a plăţii şi ridicării de sume de bani de la Banca Transilvania în zilele de 9 şi 11 septembrie 1998 s-a susţinut că trebuia încadrată în dispoziţiile art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), actele emise de bancă nefiind înscrisuri oficiale, în sensul art. 150 alin. (2) C. pen.
Examinând hotărârea atacată în baza criticilor formulate, Curtea constată neîntemeiat recursul declarat de procuror şi fondat, aşa cum se va arăta în continuare, recursul declarat de inculpat.
1. În conformitate cu dispoziţiile art. 5221 C. proc. pen. în cazul în care se cere extrădarea unei persoane judecate şi condamnate în lipsă, cauza va putea fi rejudecată de către instanţa care a judecat în primă instanţă la cererea condamnatului, iar dispoziţiile art. 405 - 408 se aplică în mod corespunzător.
Pe de altă parte, potrivit art. 72 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penale „dacă extrădatul a fost condamnat în lipsă”, el va fi rejudecat, la cerere, cu respectarea dreptului persoanei la o nouă procedură de judecată care să îi salvgardeze drepturile la apărare şi la un proces echitabil.
Din examinarea acestor dispoziţii imperative se constată că persoana extrădată judecată iniţial şi condamnată în lipsă, are dreptul să ceară rejudecarea sa iar rejudecarea după extrădare este obligatorie.
În cadrul rejudecării persoana beneficiază de toate drepturile şi garanţiile procesuale, iar instanţa poate pronunţa una din soluţiile prevăzute de lege respectiv condamnare, achitare sau încetare a procesului penal ori poate proceda la schimbarea încadrării juridice a faptei.
Totodată, instanţa de rejudecare poate reaprecia probele cauzei şi poate reconsidera pedeapsa aplicată.
2. Din actele dosarului se constată că inculpatul B.S.L., a fost judecat şi condamnat în lipsă la pedeapsa de 8 ani închisoare prin Decizia penală nr. 3316 din 7 iulie 2003 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia penală pentru săvârşirea în concurs a infracţiunilor prev. de art. 26 raportat la art. 215 alin. (2) şi (3), 25 raportat la art. 289 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 25 raportat la art. 291 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), el fiind dat în urmărire generală internaţională şi identificat pe teritoriul Republicii Ungare.
3. În cadrul procedurilor prevăzute de extrădare, Ministerul Justiţiei a dat asigurări de rejudecare a procesului condamnatului.
4. După extrădarea în România, condamnatul a solicitat rejudecarea cauzei sale.
5. Având în vedere dispoziţiile legale evocate, Curtea constată că cererea de rejudecare a fost în mod justificat admisă de Tribunalul Bihor şi de Curtea de Apel Oradea, împrejurare în care, susţinerea din recursul declarat de procuror, în sensul că cererea de rejudecare trebuia respinsă este în afara cadrului legal menţionat.
6. Analizând hotărârea pronunţată în rejudecare se constată că situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului B.S.L. au fost corect stabilite, şi că tot astfel, în mod justificat a fost angajată răspunderea juridică penală a inculpatului.
La stabilirea pedepsei pentru infracţiunea de înşelăciune precum şi a modalităţii de executare imputate, instanţele au avut în vedere pericolul social al faptelor, împrejurările în care au fost săvârşite şi persoana inculpatului care anterior a avut o conduită general bună, a depus stăruinţă pentru acoperirea prejudiciului cauzat. Totodată, s-a avut în vedere timpul scurs de la data faptelor.
Referitor la celelalte infracţiuni prevăzute de art. 25 raportat la art. 289 cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 25 raportat la art. 291 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) comise la datele de 9 septembrie 1998 şi 11 septembrie 1998 s-a constatat că s-a împlinit termenul prescripţiei speciale a răspunderii penale.
7. Prin urmare, instanţele, trecând la rejudecarea cauzei după extrădare, au procedat legal, astfel că susţinerile din recursul declarat de procuror în sensul că s-ar fi impus respingerea cererii de rejudecare, sunt, cum s-a mai arătat, neîntemeiate.
8. Privitor la motivul de casare invocat de inculpat în sensul că soluţia de condamnare pentru complicitate la înşelăciune prevăzută de art. 26 raportat la art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen., este urmarea unei erori grave de fapt, aceasta nu poate fi primită.
Astfel, probele cauzei, respectiv actele financiar contabile ridicate de la părţi, biletul la ordin din 31 august 1998 emis pentru 570 milioane, actele bancare de refuz la plată a sumei respective de către BRD, avizele şi facturile de livrare, declaraţiile martorilor audiaţi în cauză, au confirmat că la sfârşitul lunii august 1998 inculpatul B.S.L., în baza înţelegerii intervenite, l-a ajutat pe inculpatul D.V., să inducă şi să menţină în eroare SC R. SRL Oradea, în tranzacţia cu produse petroliere în valoare totală de 613.539,110 RON prin aceea că a girat un bilet la ordin în valoare de 570 milioane ROL, scadent la 15 septembrie 1998, acest titlu de credit fiind refuzat la plată din lipsă de disponibil şi că totodată, cei doi au procedat la valorificarea produselor petroliere în interesul lor propriu.
Mai este de menţionat, că inculpatul B.S.L., a garantat personal pentru coinculpatul D.V. predând biletul la ordin martorului T.G. - reprezentantul SC „R.” SRL, faţă de care a apreciat că el garantează plata.
Întrucât inculpatul a întreprins acte de ajutorare a coinculpatului D.V. în inducerea şi menţinerea în eroare a furnizorului produselor petroliere, în mod justificat, a considerat că fapta constituie complicitate la infracţiunea de înşelăciune în convenţii.
Aşa fiind, soluţia de condamnare este conformă cu probele de vinovăţie administrate şi nu subzistă eroarea gravă de fapt invocată în recurs.
9. Referitor la susţinerea din recursul inculpatului în sensul că faptelor din 9 septembrie 1998 şi 11 septembrie 1998 imputate inculpatului le-a fost dată o greşită încadrare juridică, se constată întemeiată.
Astfel, din actele şi lucrările dosarului rezultă că la datele menţionate inculpatul B.S.L. în calitatea lui de administrator la SC C.I. SRL a determinat-o pe angajata P.R.F., secretara firmei sale să se preocupe de întocmirea unor formalităţi de plată la Banca Transilvania - Sucursala Oradea, care atestau în fals plata în numerar şi ridicarea în numerar, la 9 septembrie 1998 şi 11 septembrie 1998 şi de înregistrare în evidenţa contabilă a firmei acestor plăţi.
Deoarece actele astfel alterate la instigarea inculpatului vizează entităţi private, respectiv o bancă şi o societate comercială, ambele cu capital particular, înscrisurile nu au caracter oficial în sensul art. 150 alin. (2) cu referire la art. 145 C. pen. pentru a fi incidente dispoziţiile art. 25 raportat la art. 289 şi art. 25 raportat la art. 291 C. pen. ambele cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Aşa fiind, faptele de instigare la fals şi de folosire a înscrisurilor falsificate în vederea producerii unei consecinţe juridice au primit o greşită încadrare juridică, impunându-se schimbarea acesteia în dispoziţiile art. 25 raportat la art. 290 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
10. Deoarece, probele administrate au confirmat vinovăţia inculpatului şi în comiterea acestei infracţiuni, solicitarea din recurs de continuare a procesului penal şi pronunţarea unei soluţii de achitare în condiţiile art. 13 alin. (2) cu referire la art. 10 lit. d) C. proc. pen., nu poate fi primită, împrejurare în care, potrivit art. 13 alin. (3) din acelaşi cod, instanţa va pronunţa încetarea procesului penal, ca efect al împlinirii termenului prescripţiei speciale.
11. Faţă de considerentele ce preced, Curtea, în baza art. 38515 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. urmează a admite recursul declarat de inculpatul B.S.L., a casa hotărârea atacată numai cu privire la încadrarea juridică dată faptelor din 9 septembrie 1998 şi 11 septembrie 1998 în dispoziţiile art. 25 raportat la art. 289 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 25 raportat la art. 291 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Rejudecând în aceste limite se va dispune conform art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice din cele două infracţiuni într-o singură infracţiune prevăzută de art. 25 raportat la art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Având în vedere că de la data faptelor şi până în prezent, s-a împlinit termenul prescripţiei speciale, prevăzut de art. 124 cu referire la art. 122 lit. d) C. pen., se va dispune, în baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen. încetarea procesului penal împotriva inculpatului B.S.L., pentru infracţiunea prevăzută de art. art. 25 raportat la art. 290 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Se vor menţine celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate.
12. Potrivit art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea.
13. Se va stabili ca onorariul pentru apărătorul din oficiu desemnat inculpatului până la prezentarea avocatului ales, în sumă de 50 RON se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul B.S.L. împotriva Deciziei penale nr. 59/A din 23 iunie 2009, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Casează hotărârea atacată numai cu privire la încadrarea juridică dată faptelor din 9 septembrie 1998 şi 11 septembrie 1998 în dispoziţiile art. 25 raportat la art. 289 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 25 raportat la art. 291 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Conform art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică din cele două infracţiuni într-o singură infracţiune prevăzută de art. 25 raportat la art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen. încetează procesul penal împotriva inculpatului B.S.L., pentru infracţiunea prevăzută de art. art. 25 raportat la art. 290 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), constatând intervenită prescripţia specială.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate.
Respinge ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea împotriva aceleiaşi hotărâri.
Onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 50 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi 23 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 665/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1703/2010. Penal. înşelăciunea (art. 215... → |
|---|
