ICCJ. Decizia nr. 1703/2010. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.1703/2010
Dosar nr.5569/120/2008
Şedinţa publică din 30 aprilie 2010
Asupra recursului penal de faţă:
Analizând lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 293 din 1 iunie 2009, Tribunalul Dâmboviţa a dispus în baza art. 32 C. proc. pen., rap. la art. 335 alin. (2) C. proc. pen., reunirea cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. 6764/315/2007 al Judecătoriei Târgovişte cu cauza ce a format obiectul Dosarului nr. 7965/120/2006 al Tribunalului Dâmboviţa şi în care a fost pronunţată sentinţa penală nr. 205 din 5 iunie 2007 (definitivă prin Decizia penală nr. 238 din 23 ianuarie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie) şi în consecinţă:
A respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei din art. 215 alin. (1) - (5) în art. 215 alin. (1) - (4) C. pen. formulată de inculpatul Ş.M.
În baza art. 215 alin. (1) – (5) C. pen., cu art. 41, 42 C. pen., art. 74 lit. a) şi c) - 76 lit. a) C. pen. şi art. 33 lit. a) C. pen.:
A condamnat pe inculpatul Ş.M., fiul lui A. şi L., la 8 (opt) ani închisoare.
În baza art. 215 alin. (5), cu referire la art. 64 şi 65 alin. (1) – (3) C. pen.:
A aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe timp de 2 ani, executarea pedepsei complementare, urmând a începe după executarea pedepsei închisorii.
În baza art. 43 din Legea 82/1991, republicată cu referire la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), cu aplicarea art. 74 lit. a) şi c) - 76 lit. e) C. pen.:
A condamnat pe acelaşi inculpat la 4 luni închisoare.
În baza art. 34 lit. b) C. pen.:
A contopit pedepsele aplicate inculpatului Ş.M., urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 8 (opt) ani închisoare, la care s-a adăugat şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe timp de 2 ani, pedeapsa complementară urmând a fi executată după executarea pedepsei principale.
A aplicat disp. art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 350 C. proc. pen.:
A menţinut starea de arest a inculpatului.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP):
Deduce din pedeapsa aplicată perioada arestului de la 22 septembrie 2006 la zi.
În baza art. 14 cu art. 346 C. proc. pen.:
A obligat pe inculpatul Ş.M. în solidar cu partea responsabilă civilmente - SC B.C. SRL Voineşti, cu sediul cunoscut în comuna Voineşti, sat Izvoare, judeţul Dâmbovita, să plătească următoarele sume cu titlu de despăgubiri civile către societăţile vătămate care s-au constituit părţi civile:
- S.E. SRL Târgovişte, prin administrator S.S., suma de 6816,60 lei;
- SC A.C. SRL Târgovişte, prin administrator C.C., suma de 1372,73 lei;
- SC A.T. SRL Târgovişte, prin administrator P.C.U., suma de 88.025,24 lei;
- SC H. SRL Valea Voievozilor - comuna Răzvad, judeţul Dâmbovita, prin administrator A.T. a sumei de 9446,22 lei;
- SC T. SA Braşov, prin director T.N., suma de 18341,63 lei;
- SC F.T. SRL Pucioasa, prin administrator B.R.O., suma de 30.870 lei;
- SC P. SRL Bucureşti, prin administrator P.A., suma de 22.563,90 lei;
- SC B. SRL Târgovişte, prin administrator I.I., suma de 134.946 lei;
- SC B.S. SRL Târgovişte, prin administrator I.I., suma de 40181,78 lei;
- SC P.T. SRL Braşov, prin administrator T.E.E., suma de 31.936,27 lei;
- SC I. Târgovişte, prin administrator B.V., suma de 6.237,98 lei;
- SC G. SRL Târgovişte, prin administrator P.M.E., suma de 23.276,87 lei;
- SC C. SA Târgovişte, prin director general N.O., suma de 195.720,68 lei;
- SC C. SRL Fieni, prin director economic Z.S. suma de 13.593,68 lei;
- SC T.E.E. SRL Târgovişte, prin administrator N.G., suma de 4.597,40 lei;
- SC G.C. SRL Târgovişte, prin administrator G.C., suma de 18.050 lei;
- SC L.P. SA Ulmi, prin administrator A.R., suma de12.960 lei.
În baza art. 348 C. proc. pen.:
A desfiinţat următoarele înscrisuri - file CEC emise de B.T., completate şi folosite de inculpatul Ş.M.:
- B.A. din 7 august 2006;
- B.A. din 13 august 2006;
- B.A. din 2 august 2006;
- B.A. din 8 august 2006;
- B.A. din 10 august 2006;
- B.A. din 20 august 2006;
- B.A. din 21 iulie 2006;
- B.A. din 12 iulie 2006;
- B.A. din 1 august 2006;
- B.A. din 21 iulie 2006;
- B.A. din 27 iulie 2006;
- B.A. din 14 august 2006;
- B.A. din 12 iulie 2006;
- B.A. din 17 iulie 2006;
- B.A. din 21 iulie 2006;
- B.A. din 2 august 2006;
- B.A. din 15 august 2006;
- B.A. din 25 august 2006;
- B.A. din 30 august 2006;
- B.A. din 11 august 2006;
- B.A. din 16 iulie 2006;
- B.A. din 20 iulie 2006;
- B.A. din 27 iulie 2006;
- B.A. din 12 august 206;
- B.A. din 12 iulie 2006;
- B.A. din 12 iulie 2006;
- B.A. din 26 iulie 2006;
- B.A. din 26 iulie 2006;
- B.A. din 14 august 2006;
- B.A. din 27 iulie 2006;
- B.A. din 31 august 2006;
- B.A. din 5 august 2006;
- B.A. din 15 august 2006;
- B.A. din 31 iulie 2006;
- B.A. din 9 august 2006;
- B.A. din 14 iulie 2006;
- B.A. din 20 iulie 2006;
- B.A. din 11 august 2006;
- B.A. din 20 iulie 2006;
- B.A. din 17 iulie 2006;
- B.A. din 13 august 2006;
- B.A. (eliberate pentru SC G.C. SRL Târgovişte).
- B.A. (eliberat de SC L.P. SA Ulmi).
A desfiinţat sentinţa penală nr. 205 din 5 iunie 2007 pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa în Dosarul nr. 7965/120/2006.
A anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii din 30 ianuarie 2008 eliberat pe numele inculpatului Ş.M. şi a dispus emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei rezultante de 8 (opt) ani închisoare pentru acelaşi inculpat.
În baza art. 193 alin. (1) C. proc. pen.:
A obligat pe inculpatul Ş.M. să plătească suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către I.I. - administrator SC B. SRL Târgovişte, reprezentând onorariul avocat ales, conform chitanţei din 9 martie 2007.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen.:
A obligat inculpatul să plătească suma de 800 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa de fond a reţinut că prin sentinţa penală nr. 205 din 5 iunie 2007 pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa în Dosarul nr. 7965/120/2006 a fost condamnat inculpatul Ş.M., fiul lui A. şi L., la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (5) C. pen. cu aplic. art. 41 - 42 şi art. 74 lit. a) şi c) - 76 lit. a) C. pen.
În baza art. 71 C. pen. au fost interzise inculpatului - ca pedeapsă accesorie - drepturile prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., iar în baza art. 215 alin. (5) cu art. 64 şi art. 65 alin. (1) – (3) C. pen., a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe durata unui termen de 2 ani, executarea pedepsei complementare urmând a începe după executarea pedepsei închisorii.
În baza art. 350 C. proc. pen. s-a menţinut starea de arest a inculpatului, iar în conformitate cu art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada arestului preventiv.
Prin aceeaşi hotărâre judecătorească, sub aspect civil, în baza art. 14, 15, 346 C. proc. pen., art. 998 şi 999 C. civ., au fost admise acţiunile civile exercitate de părţile vătămate şi obligat inculpatul la plata sumelor de bani către acestea reprezentând despăgubiri civile.
În baza disp. art. 348 C. proc. pen. au fost desfiinţate înscrisurile - file CEC emise de B.T. şi folosite de inculpat.
La data pronunţării hotărârii judecătoreşti sus menţionată, instanţa de fond în baza probelor administrate, a reţinut că în perioada 2004 - martie 2006 inculpatul Ş.M. în calitate de administrator al SC B.C.I. SRL Voineşti a desfăşurat activităţi comerciale, aprovizionându-se cu diverse produse în special nealimentare de la mai multe firme, introducându-le în circuitul comercial.
Începând cu 25 aprilie 2006 şi până la 31 august 2006, în cadrul activităţii desfăşurate, inculpatul a emis 41 file CEC fără acoperire bancară, deşi avea cont deschis la B.T. - Sucursala Târgovişte, continuând să se şi aprovizioneze cu mărfuri de la societăţile comerciale care s-au constituit părţi civile.
Instanţa a avut în vedere la condamnarea inculpatului faptul că acesta se face vinovat de săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în forma agravată, anume că a emis CEC-uri fără acoperire bancară, deşi ştia că nu există provizia necesară.
Hotărârea de condamnare la pedeapsa de 7 ani a inculpatului a rămas definitivă, dar ulterior prin rechizitoriul nr. 870/P/2006 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Damboviţa acelaşi inculpat a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prevăzute de art. 215 alin. (1) – (5) C. pen. cu art. 41 - 42 C. pen. şi art. 43 din Legea nr. 82/1991 cu referire la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP)
S-a reţinut în actul de sesizare al instanţei că inculpatul Ş.M. a săvârşit în aceeaşi perioadă de timp, o altă infracţiune de înşelăciune faţă de alte două societăţi comerciale - SC L.P. SA Ulmi şi SC G.C. SRL Târgovişte - faptă constând în emiterea de CEC-uri fără acoperire în dauna acestor societăţi comerciale, activităţi materiale care se încorporează în infracţiunea continuată dedusă judecăţii prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa nr. 749/P/2006, inculpatul fiind condamnat definitiv la pedeapsa de 7 ani închisoare.
Prin acelaşi rechizitoriu nr. 870/P/2006 acelaşi inculpat a fost trimis în judecată şi pentru infracţiunea de fals intelectual cu raportare la art. 43 din Legea nr. 82/1991 faptă constând în omisiunea cu ştiinţă a efectuării unor înregistrări în contabilitate având drept consecinţă denaturarea veniturilor, cheltuielilor, rezultatelor financiare, precum şi a elementelor de activ şi de pasiv ce se reflectă în bilanţul contabil al societăţii pe care o administrează - SC B.C.I. SRL Voineşti.
Sesizată în acest mod, Judecătoria Târgovişte prin sentinţa penală nr. 384 din 30 septembrie 2008, a apreciat că, într-adevăr faptele sesizate prin rechizitoriul nr. 870/P/2006, au fost săvârşite de inculpat în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale şi în aceeaşi perioadă de timp (iunie - iulie 2006), în care inculpatul a emis şi celelalte file cec pentru cele cincisprezece societăţi comerciale şi pentru care a fost condamnat potrivit sentinţei penale nr. 205/2007.
Faţă de o asemenea situaţie de fapt şi, constatând existenţa cazului de indivizibilitate prevăzut de art. 33 lit. c) C. proc. pen., s-a dispus reunirea cauzelor şi declinarea competenţei de soluţionare a acestor cauze reunite în favoarea Tribunalului Dâmboviţa, în cauză fiind aplicabile dispoziţiile Deciziei nr. 221 din 25 octombrie 2004 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie conform cărora soluţionarea unor cauze astfel reunite revine instanţei superioare în grad, în speţă Tribunalul Dâmboviţa.
În acest ciclu procesual, instanţa investită cu soluţionarea cauzelor reunite, Tribunalul Dâmboviţa a procedat la audierea inculpatului Ş.M., acesta din urmă aflat în executarea pedepsei de 7 ani închisoare, aplicată prin sentinţa definitivă a Tribunalului Dâmboviţa.
În cauză a fost introdusă în calitate de parte responsabilă civilmente şi societatea al cărei administrator era inculpatul şi s-a dispus citarea în condiţii legale a societăţilor părţi civile, prin reprezentanţii lor legali.
Audiat în şedinţă publică, în prezenta apărătorului ales, inculpatul declară că îşi menţine declaraţiile date anterior, inclusiv cea de la Judecătoria Târgovişte, că nu recunoaşte săvârşirea faptelor pentru care a fost trimis în judecată, precizând că, în calitatea sa de administrator al SC B. SRL a avut relaţii de colaborare şi comerciale şi cu cele două societăţi păgubite SC G. SRL şi L.P. Afirmă inculpatul că derularea relaţiilor comerciale ale firmei pe care o conducea a avut loc în perioada martie - iunie 2006, perioadă în care a emis aproximativ 43 - 46 file CEC, dar la momentul emiterii lor ştia că are acoperire în bancă, câtă vreme îşi verifica contul zilnic.
Mai declară inculpatul că, în perioada respectivă, cifra de afaceri a societăţii era foarte mare, dar ulterior datorită situaţiei economice, societatea a intrat în faliment, încasările au scăzut semnificativ şi astfel s-a aflat în imposibilitatea de a mai plăti datoriile acumulate.
Constatând că în cauză sunt incidente disp. art. 335 alin. (2) din C. proc. pen., tribunalul a apreciat că se impune reunirea cauzelor aşa cum a fost sesizat prin sentinţa penală nr. 384/2008 a Judecătoriei Târgovişte.
Pornind de la aceste dispoziţii legale şi investită cu soluţionarea cauzelor reunite instanţa de fond - Tribunalul Dâmboviţa a reţinut, ca situaţie de fapt că, inculpatul, în calitate de administrator al SC B.C.I. SRL Voineşti, în perioada iunie - iulie 2006 a emis CEC-uri fără acoperire în dauna mai multor societăţi comerciale, pentru prejudiciile cauzate la 15 dintre aceste societăţi, fiind condamnat definitiv la pedeapsa de 7 ani închisoare şi pentru pagubele provocate societăţilor părţi civile SC L.P. SA Ulmi şi SC G.C. SRL Târgovişte, fiind cercetat în baza rechizitoriului nr. 870/P/2006.
Cu privire la aceste două societăţi comerciale se reţine că la 12 şi 13 iulie 2006, inculpatul a achiziţionat de la SC L.P. SA Ulmi materiale de construcţie în valoare totală de 13.500 lei, în parte datoria fiind achitată cu numerar iar pentru suma de 12.960 lei, inculpatul a emis o filă CEC care a fost introdusă pentru decontare la bancă unde a fost refuzată la plată, deoarece societatea al cărei administrator era inculpatul se afla în interdicţie bancară.
De asemenea, inculpatul, în aceeaşi perioadă a emis alte două file CEC cu valori de 9.800 şi, respectiv, 8.250 lei pentru achitarea contravalorii unor mărfuri achiziţionate de la SC G.C. SRL Târgovişte file care au fost şi ele refuzate la plată tot pentru existenţa interdicţiei bancare.
Deşi inculpatul nu a recunoscut săvârşirea faptelor, instanţa de fond coroborând toate probele administrate în cauză a reţinut că faptele comise de inculpat prezintă o gravitate sporită, iar prejudiciul creat depăşeşte suma de 200.000 lei, fapta de înşelăciune în formă continuată, încadrându-se în forma agravantă care presupune consecinţe deosebite de grave.
Inculpatul a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei, cerere respinsă de instanţa de fond cu motivarea că prejudiciul ce va fi luat în calcul este cel deţinut din însumarea tuturor sumelor de bani ce reprezintă prejudiciulconcret creat fiecărei societăţi păgubite, prejudiciu total ce depăşeşte suma de 200.000 lei, fiind incidente astfel disp. art. 146 C. pen., care definesc noţiunea de consecinţă deosebit de gravă.
Reţine instanţa de fond că probele administrate în cauză dovedesc vinovăţia inculpatului şi justifică condamnarea acestuia pentru săvârşireainfracţiunii de înşelăciune în formă continuată.
Reţine instanţa de fond că, inculpatul se face vinovat şi de săvârşirea infracţiunii de fals în contabilitate, situaţie reflectată în concluziile expertizei contabile efectuate şi care arată în evidenţă faptul că, acesta nu a înregistrat în contabilitatea societăţii al cărei administrator era, operaţiunile şi documentele comerciale.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat apel inculpatul Ş.M. criticând-o numai sub aspectul individualizării pedepsei, solicitând reducerea acesteia.
Prin Decizia penală nr. 87 din 24 august 2009 Curtea de Apel Ploieşti a admis apelul declarat de inculpatul Ş.M., fiul lui A. şi L., împotriva sentinţei penale nr. 293 din data de 1 iunie 2009 pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa şi, în consecinţă:
A desfiinţat în parte, în latură civilă, sentinţa apelată şi pronunţând o nouă hotărâre conform art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen.
A înlăturat din sentinţă disp. art. 348 C. proc. pen., privind anularea filelor CEC emise de B.T. completate şi folosite de inculpat.
A menţinut restul dispoziţiilor sentinţei apelate.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a decide astfel instanţa de prim control judiciar a reţinut că apelul inculpatului este fondat sub alte motive decât cele invocate de inculpat.
Astfel, reţine instanţa de apel că, în mod nejustificat, instanţa de fond a desfiinţat în baza art. 348 C. proc. pen. filele CEC emise de B.T. completate şi folosite de către inculpat.
Reţine instanţa de apel că inculpatul a fost trimis în judecată pentru emiterea de file CEC cunoscând că nu are provizia necesară, situaţie ce nu este similară cu falsificarea acestor instrumente de plată care să impună anularea lor.
Cu privire la pedeapsa aplicată inculpatului, reţine instanţa de apel că a fost corect dozată, fiind conformă circumstanţelor personale, cu prejudiciul cauzat şi modalitatea în care au fost comise faptele.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul Ş.M., solicitând reducerea pedepsei aplicate, apreciind că este prea mare în raport de circumstanţele personale.
În recursul său, inculpatul a invocat cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Critica adusă nu este fondată.
Analizând legalitatea şi temeinicia deciziei recurate prin prisma cazului de casare invocat, conform art. 3856 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte reţine că recursul declarat de inculpat nu este fondat, urmând a fi respins, ca atare pentru considerentele ce urmează.
Înalta Curte reţine că situaţia de fapt a fost corect stabilită de instanţa de fond prin coroborarea tuturor probelor administrate atât în faza de urmărire penală cât şi în faza de cercetare judecătorească, încadrarea juridică dată faptelor comise de inculpat corespunde situaţiei de fapt stabilită în mod corect reţinând instanţa de fond că în cauză sunt îndeplinite condiţiile tragerii la răspundere penală a inculpatului sub aspectul infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată.
Cu privire la pedeapsa aplicată inculpatului, Înalta Curte reţine că aceasta a fost corect individualizată, instanţa de fond având în vedere procesul de individualizare judiciară a pedepsei, toate criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi anume gradul de pericol social ridicat al faptei comise, limitele speciale ale pedepsei cuprinse între 10 şi 20 de ani, modalitatea şi împrejurările comiterii faptelor, respectiv faptul că inculpatul a emis mai multe CEC-uri fără acoperire, înşelând mai multe societăţi comerciale cărora le-a produs un prejudiciu foarte mare.
Nu poate fi omisă perseverenţa infracţională de care a dat dovadă inculpatul, el săvârşind mai multe acte materiale ce intră în conţinutul aceleiaşi infracţiuni unice, conform disp. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), ca şi perioada relativ mare de timp în care s-a desfăşurat activitatea infracţională.
Faptul că inculpatul este la primul conflict cu legea penală nu poate fi determinant în aplicarea unei pedepse într-un cuantum redus, acest aspect a fost avut în vedere de instanţa de fond care a reţinut în favoarea inculpatului circumstanţe atenuante cu consecinţa aplicării unei pedepse sub limita minimă prevăzută de lege.
Înalta Curte reţine că scopul educativ şi coercitiv al pedepsei reglementat de disp. art. 52 C. pen., poate fi atins doar prin executarea pedepsei în cuantumul stabilit de instanţa de fond, nefiind posibilă o reindividualizare a pedepsei.
Neexistând alte motive de casare care, luate în considerare din oficiu să facă posibilă reformarea deciziei recurate, Înalta Curte urmează ca în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă recursul inculpatului ca nefondat.
Văzând şi disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul Ş.M. împotriva Deciziei penale nr. 87 din 24 august 2009 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 30 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 688/2010. Penal. Rejudecarea după extrădare... | ICCJ. Decizia nr. 1739/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
