ICCJ. Decizia nr. 697/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 697/2010
Dosar nr. 38/36/200.
Şedinţa publică din 23 februarie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 149/P din 10 decembrie 2009, Curtea de Apel Constanţa a respins ca nefondată, în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., plângerea formulată de petenta SC A.I. SA împotriva rezoluţiei nr. 342/P/2008 din 12 noiembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, menţinând soluţia atacată.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. petenta a fost obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 800 lei.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut următoarele:
Prin plângerea penală din 16 aprilie 2008, petiţionara SC A.I. SA Mangalia a solicitat tragerea la răspundere penală a executorului judecătoresc B.I. pentru modul defectuos în care şi-a îndeplinit atribuţiile de serviciu, cauzând o vătămare intereselor legale ale petentei prin aceea că a efectuat acte de executare silită a creanţei conţinută în titlul executoriu reprezentat de sentinţa penală nr. 1259 din 15 decembrie 1999 al Judecătoriei Giurgiu, în dosarul execuţional nr. 149/2007, deşi se dispusese suspendarea executării prin încheierea de admitere în principiu a cererii de revizuire în dosarul nr. 4951/2002 al Judecătoriei Giurgiu şi în contextul în care împotriva executorului judecătoresc fuseseră formulate cereri de recuzare.
Prin rezoluţia nr. 342/P/2008 din 12 noiembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, faţă de executorul judecătoresc B.I. s-a dispus neînceperea urmăririi penale, în temeiul art. 228 alin. (6) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Instanţa de fond a constatat că această rezoluţie dată de procuror este legală şi temeinică, întrucât activitatea desfăşurată de executorul judecătoresc nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, acesta acţionând cu bună-credinţă, fiind obligat să efectueze procedura de vânzare prin licitaţie, conform celor dispuse prin sentinţa civilă nr. 11305 din 23 iunie 2008 a Judecătoriei Constanţa.
Cât priveşte cererile de recuzare formulate atât împotriva sa cât şi a celorlalţi executori judecătoreşti care participaseră la îndeplinirea procedurii execuţionale, acestea au fost respinse, astfel că executorul judecătoresc a acţionat în mod legal.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, în termen legal, petiţionara SC A.I. SA, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, fără a arăta în scris sau oral, motivele de casare.
Verificând hotărârea atacată potrivit dispoziţiilor art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că aceasta este legală şi temeinică.
Judecând plângerea cu care a fost investită potrivit disp. art. 2781 C. proc. pen., instanţa de fond a examinat rezoluţia atacată pe baza materialului şi a lucrărilor din dosarul cauzei, precum şi a înscrisurilor noi prezentate de către petiţionară, constatând în mod just că aceasta este conformă actelor premergătoare efectuate şi dispoziţiilor legale în materie.
Astfel, s-a reţinut că prin sentinţa civilă nr. 2386/C din 20 noiembrie 2008 a Judecătoriei Mangalia a fost admisă contestaţia la executare formulată de contestatoarea SC A.I. SA Mangalia şi a fost anulat procesul-verbal de licitaţie nr. 37 din 23 mai 2008 întocmit în dosarul de executare nr. 149/2007 al Biroului executorului judecătoresc B.I., apreciindu-se că la acea dată executarea sentinţei penale nr. 1259 din 15 decembrie 1999 a Judecătoriei Giurgiu era suspendată, potrivit dispoziţiei din încheierea dată de Judecătoria Giurgiu la 23 decembrie 2002 în dosarul nr. 4951/2002.
La momentul emiterii actului de adjudecare, executorul judecătoresc B.I. a procedat însă cu bună-credinţă şi în limita atribuţiilor sale profesionale, fiind obligat prin sentinţa civilă nr. 11305 din 23 iunie 2008 a Judecătoriei Constanţa să efectueze procedura de vânzare prin licitaţie, instanţa admiţând plângerea formulată de către creditori împotriva refuzului executorului judecătoresc de a îndeplini actul de executare respectiv.
Pe de altă parte, conţinutul încheierii din 23 decembrie 2002 privind întinderea în timp a cauzei de suspendare a executării a fost lămurit prin sentinţa penală nr. 384 din 20 august 2008 a Tribunalului Prahova.
Cererile de recuzare formulate împotriva executorului judecătoresc B.I. au fost respinse ca nefondate, astfel că acesta nu s-a aflat în stare de incompatibilitate în îndeplinirea atribuţiilor sale de serviciu.
Aşa fiind, Înalta Curte constată că instanţa de fond a stabilit în mod întemeiat că executorul judecătoresc, în îndeplinirea atribuţiilor sale de serviciu, nu a acţionat, cu ştiinţă, împotriva intereselor legale ale persoanei vătămate, activitatea sa execuţională fiind circumscrisă dispoziţiilor cuprinse în hotărâri judecătoreşti definitive şi normelor de procedură civilă.
Pentru aceste motive, în temeiul disp. art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul petiţionarei.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta petiţionară va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionara SC A.I. SA împotriva sentinţei penale nr. 149/P din 10 decembrie 2009 a Curţii de Apel Constanţa , secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.
Obligă recurenta petiţionară la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 23 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 696/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 716/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
