ICCJ. Decizia nr. 726/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 726/2010
Dosar nr. 9080/3/200.
Şedinţa publică din 25 februarie 2010
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia penală nr. 253 din 26 noiembrie 2009 Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpaţii S.M., D.G. împotriva sentinţei penale nr. 801 din 13 octombrie 2009, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul penal nr. 9080/3/2009.
A desfiinţat sentinţa penală nr. 801/2009 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, şi, pe fond:
A trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală.
A menţinut arestarea preventivă a inculpaţilor S.M. şi D.G.
Pentru a pronunţa respectiva soluţie, instanţa de prim control judiciar a constatat că există neconcordanţe între considerentele şi dispozitivul sentinţei penale nr. 801/2009 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, că judecătorul fondului a omis să se pronunţe pentru o infracţiune aflată în concurs real, că la individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpaţilor au fost numai enunţate generic câteva din criteriile stipulate de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
În termen legal inculpaţii S.M. şi D.G.D. au exercitat calea ordinară de atac a recursului pe care nu şi le-au motivat în termenul imperativ prescris de disp. art. 38510 alin. (2) C. proc. pen. Oral în ziua judecăţii, prin apărători, inculpaţii au criticat faptul că instanţa de prim control judiciar s-a aflat în eroare, neexistând nicio contradicţie între dispozitivul hotărârii atacate şi considerentele acesteia. Examinând criticile în raport cu actele şi lucrările cauzei, hotărârile atacate cât şi sub aspectul cazurilor de casare se iau în considerare din oficiu, conform disp. art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că sunt nefondate pentru cele ce vor fi dezvoltate în continuare.
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Bucureşti s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului S.M., zis „B." pentru infracţiunile prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 33 lit. b) C. pen., totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. şi a inculpatului D.G.D., zis „D." pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000.
Tribunalul Bucureşti, secţia I-a penală, prin Decizia penală nr. 801 din 13 octombrie 2009, în temeiul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen. şi art. 76 lit. a) C. pen. a condamnat pe inculpatul S.M. la pedeapsa de 6 ani închisoare şi la 4 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, dispunând executarea celei mai grele de 6 ani închisoare.
2. În temeiul disp. art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen. şi art. 76 lit. a) C. pen. a condamnat pe inculpatul D. la pedeapsa de 5 ani închisoare.
Deşi în considerentele hotărârii se face vorbire despre infracţiunile prev. de art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, respectiv cele 2 infracţiuni de deţinere de droguri de risc pentru consum propriu, fără drept (diazepam) şi deţinere de droguri de mare risc pentru consum propriu (heroină) aflate în concursul ideal prev. de art. 33 lit. b) C. pen., în dispozitivul acesteia aplică o singură pedeapsă pentru ambele infracţiuni.
Mai mult, deşi instanţa de fond a reţinut în favoarea aceluiaşi inculpat S.M. circumstanţa atenuantă prev. de art. 74 lit. a) C. pen., o aplică numai pentru infracţiunea prev. de art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000, iar pentru art. 4 alin. (1) şi pentru art. 4 alin. (2) din lege, nu-i face incidenţa.
Prin urmare, s-a dispus rejudecarea cauzei de către instanţa de fond pentru ca inculpaţii să nu fie prejudiciaţi de un grad de jurisdicţie.
Ca atare, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursurile inculpaţilor vor fi respinse ca nefondate.
Văzând şi prevederile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii S.M. şi D.G.D. împotriva deciziei penale nr. 253 din 26 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Menţine starea de arest a inculpaţilor.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 800 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul D.G.D. şi de 75 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales al inculpatului S.M., se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3136/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 3138/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
