ICCJ. Decizia nr. 748/2010. Penal

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 748/2010

Dosar nr. 1636/1/2010

Şedinţa publică din 25 februarie 2010

Deliberând asupra recursului, se reţine:

Prin Încheierea penală nr. 1/ME din 19 februarie 2010 Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în baza art. 833 rap. la art. 90 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, a constatat legalitatea „semnalării” transmise prin Interpol Wiesbaden, Germania, şi a dispus obligarea persoanei solicitate L.G.T. de a nu părăsi localitatea Târgu Mureş, impunându-i obligaţiile prev. de art. 145 alin. (11) şi (12) C. proc. pen.

A respins cererea de arestare preventivă a persoanei solicitate.

Instanţa de fond, în aprecierea măsurii, a considerat că faţă de sinceritatea persoanei solicitate, care nu a mai săvârşit fapte penale de la începutul anilor 1990 în Germania, aspectul că are domiciliul bine cunoscut şi că are o familie bine organizată, nu se impune privarea sa de libertate.

În termen legal, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureş a exercitat calea ordinară de atac a recursului, criticând soluţia instanţei de fond pentru netemeinicie, întrucât ar fi trebuit să se dispună arestarea preventivă a acestuia, iar nelegalitatea ar consta în faptul că, durata maximă legală a oricărei măsuri ce ar fi dispus-o instanţa era de numai 5 zile, nefiind legal termenul din 24 februarie 2010, de prezentare de către procuror a mandatului european de arestare.

Examinând criticile în raport cu actele şi lucrările cauzei, încheierea atacată, cât şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept - conform disp. art. 3856 alin. (3) C. proc. pen. - Înalta Curte constată că sunt fondate, pentru cele ce vor fi expuse în continuare.

Într-adevăr, în condiţiile unei „semnalări” transmise prin Biroul Naţional Interpol premergător emiterii mandatului european de arestare, instanţa naţională are posibilitatea de apreciere în ceea ce priveşte măsura preventivă restrictivă sau privativă de libertate pe care o dispune, dar în condiţiile legii şi în raport cu natura infracţiunii pretins săvârşite şi persoana celui solicitat.

În speţă, se reclamă o tentativă la infracţiunea de furt calificat, persoana solicitată fiind cu domiciliul stabil în Târgu Mureş şi cu familie bine organizată, neexistând pericolul dispariţiei sale sau sustragerii de la cercetări.

A interveni brutal şi a-l priva de libertate în condiţiile date reprezintă, aşa cum just a apreciat şi instanţa de fond, o măsură cu un caracter excesiv, nejustificată, cu consecinţe incalculabile pentru familia acestuia, măsura restrictivă a libertăţii de mişcare fiind cea mai oportună în cazul dat.

Pe de altă parte, însă, nelegalitatea soluţiei instanţei de fond constă în durata măsurii preventive, art. 90 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, modificată prin Legea nr. 222/2008, permiţând un interval de timp de maxim 5 zile, până la sosirea mandatului european de arestare.

Pe cale de consecinţă, critica fiind întemeiată, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., recursul va fi admis şi limitată măsura restrictivă a libertăţii de mişcare la 5 zile.

Văzând şi disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureş împotriva Încheierii nr. 1/ME din 19 februarie 2010 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. 93/43/2010, privind persoana solicitată L.G.T.

Casează încheierea recurată numai în ceea ce priveşte durata măsurii preventive prev. de art. 145 C. proc. pen., pe care o limitează la 5 zile.

Menţine celelalte dispoziţii ale încheierii recurate.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, din care suma de 320 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 februarie 2010.

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 748/2010. Penal