ICCJ. Decizia nr. 755/2010. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 755/2010
Dosar nr. 7116/86/2007
Şedinţa publică din 26 februarie 2010
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 3 din data de 7 ianuarie 2009, pronunţată de Tribunalul Suceava a fost condamnat inculpatul S.G.D. pentru săvârşirea infracţiunilor de:
- înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (4) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prev. de art. 215 alin. (1), (2), (4) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. a) C. pen., la pedeapsa de 10 ani închisoare şi interzicerea drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale;
- evaziune fiscală, prev. de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prev. de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 10 ani închisoare şi interzicerea drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale.
S-a făcut aplicarea art. 71 C. pen., privind interzicerea drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
A fost obligat inculpatul să plătească părţilor civile, următoarele sume, cu titlu de despăgubiri civile:
- SC B.S.Î. SRL, cu sediul în Popeşti Leordeni, suma de 51.265,44 RON;
- SC C.I.E. SRL Tecuci, cu sediul procedural ales în Tecuci, suma de 40.624,23 RON;
- SC M.S. SRL, cu sediul în Craiova, suma de 67.238,57 RON;
- SC G. SRL Drobeta-Turnu Severin, prin lichidator judiciar G.V., cu sediul profesional în Drobeta-Turnu Severin, suma de 11.655,33 RON;
- SC P. D&V SRL, cu sediul în Bucureşti, suma de 37.832,16 RON;
- Ministerul Finanţelor Publice prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Suceava, suma de 6.854 RON (taxe şi impozite), toate cu dobânda legală aferentă până la data achitării integrale a prejudiciului.
Pentru a hotărî astfel, instanţa fondului a reţinut că în luna septembrie 2006 numitul C.O.D. a cesionat părţile sociale ale SC N. SRL Suceava către inculpatul S.G.D.
Instanţa a motivat că încă din momentul achiziţionării părţilor sociale ale societăţii inculpatul hotărâse să înşele partenerii contractuali. Şi-a stabilit sediul firmei într-un apartament închiriat în municipiul Suceava şi a mai închiriat un spaţiu cu titlu de depozit în acelaşi municipiu.
În continuare, inculpatul a comandat mărfuri la diverse societăţi din ţară, a căror contravaloare a achitat-o cu file CEC, mărfurile fiind aduse în depozitul închiriat.
În momentul în care filele de CEC erau introduse la unităţile bancare erau refuzate la plată din lipsa disponibilului.
Instanţa a stabilit că în acest fel a procedat inculpatul la data de 12 octombrie 2006 când a transmis prin fax firmei B.S.Î. SRL Popeşti Leordeni o comandă pentru 250 de calorifere la preţul de 51.265,44 ROL, plata făcând-o prin filă CEC.
Marfa a fost expediată de furnizor către societatea inculpatului, dar în momentul în care furnizorul a introdus la plată fila CEC aceasta a fost refuzată din lipsă de disponibil.
De aceeaşi manieră a procedat inculpatul la 13 octombrie 2006 cu firma gălăţeană SC C.I.E. SRL Tecuci reprezentată de B.S., căreia i-a comandat 250 de calorifere pentru care a emis filă CEC fără acoperire pentru suma de 40.614,23 ROL.
Tot cu filă CEC fără acoperire a plătit inculpatul contravaloarea fibrei optice achiziţionată de la SC M.S. SRL, judeţul Dolj, paguba cauzată acestei societăţi fiind de 67.238, 57 ROL.
Instanţa mai reţine că la începutul lunii octombrie 2006 inculpatul a comandat telefonic la SC G. SRL Drobeta-Turnu Severin, judeţul Mehedinţi o mică cantitate de cafea, expediată prin curier rapid şi achitată imediat de inculpat.
În acest fel inculpatul a captat încrederea firmei respective şi a comandat o cantitate mai mare de cafea aceleiaşi firme pe care a achitat-o la livrare prin emiterea unui bilet la ordin în valoare de 11.655 RON pentru care nu avea acoperire în bancă.
În cursul lunii octombrie 2006, în aceeaşi manieră, inculpatul a indus în eroare SC P. D&V SRL Iaşi de la care a achiziţionat mărfuri în valoare de 37.832,16 ROL cu CEC-uri fără acoperire.
După această amplă activitate infracţională inculpatul a dispărut de la domiciliu.
Instanţa reţine că învinuirea i-a fost adusă de organele de urmărire penală prin intermediul membrilor familiei sale.
Tribunalul a motivat că faptele inculpatului care în baza aceleiaşi rezoluţiuni infracţionale, în cursul lunii octombrie 2006, a indus în eroare cele 5 părţi civile, determinându-le să livreze mărfuri societăţii pe care o administra în schimbul unor cec-uri bancare fără acoperire, cauzând astfel o pagubă totală de 208.605,04 ROL, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2), (4) şi (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
S-a reţinut, de asemenea, că fapta inculpatului de a nu organiza evidenţa contabilă a SC N. SRL Suceava pe care o administra şi a nu evidenţia activitatea comercială a societăţii, sustrăgându-se de la plata taxelor şi impozitelor în sumă de 6.854 RON constituie infracţiunea de evaziune fiscală prev. de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005.
S-a mai motivat că inculpatul a comis infracţiunile din prezenta cauză după împlinirea termenului de 374 de zile rămase neexecutate dintr-o pedeapsă rezultantă de 2 ani închisoare la care a fost condamnat prin Sentinţa penală nr. 1119/2003 a Judecătoriei Rădăuţi.
Prin Decizia penală nr. 63 din 7 decembrie 2009 Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori a admis apelul declarat de inculpatul S.G.D. împotriva Sentinţei penale nr. 3 din 7 ianuarie 2009 a Tribunalului Suceava, a desfiinţat în parte sentinţa penală mai sus menţionată şi în rejudecare:
A înlăturat din sentinţa penală dispoziţia de aplicare a art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen.
A condamnat pe inculpatul S.G.D. pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (4) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), art. 74 alin. (1) lit. c), art. 76 alin. (2) C. pen. la pedeapsa de 6 ani închisoare (în loc de 10 ani închisoare).
A condamnat pe acelaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), art. 74 alin. (1) lit. c), art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. la pedeapsa de 1 an închisoare (în loc de 2 ani închisoare).
În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare.
Pedeapsă principală de executat pentru inculpat 6 ani închisoare.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei care nu sunt contrare prezentei decizii.
Împotriva deciziei a declarat recurs inculpatul care critică hotărârile pronunţate pentru individualizarea pedepsei pe care o consideră prea severă.
De asemenea, a declarat recurs împotriva deciziei şi Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava care o critică pentru modul de individualizare a pedepsei pe care o consideră prea blândă.
Recursurile declarate nu sunt fondate.
Referitor la recursul procurorului:
Inculpatul a comis faptele penale în cursul anului 2006. De la data comiterii infracţiunilor până în prezent a trecut o durată de 4 ani. În cursul acestei perioade rezonanţa socială a faptelor antisociale s-a estompat. Prin urmare, o pedeapsă prea severă nu mai este de natură să satisfacă scopul preventiv prevăzut de art. 52 C. pen.
Înalta Curte, consideră că pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare aplicată inculpatului prin reţinerea unor circumstanţe atenuante este suficientă pentru atingerea scopului prevăzut de lege şi proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite şi al făptuitorului, dar şi cu împrejurările în care s-au comis faptele.
Referitor la recursul inculpatului Curtea apreciază că reţinerea circumstanţelor atenuante judiciare reţinute de instanţe în favoarea sa din împrejurarea că a fost sincer în cursul judecăţii este legală şi temeinică.
O reducere însă şi mai accentuată a pedepsei sub minimul special de 10 ani închisoare prevăzut de lege ar lipsi de eficienţă scopul pedepsei astfel cum este reglementat la art. 52 C. pen.
Prin urmare, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. recursurile parchetului şi inculpatului vor fi respinse cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava şi inculpatul S.G.D. împotriva Deciziei penale nr. 63 din 7 decembrie 2009 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 februarie 2010
| ← ICCJ. Decizia nr. 920/2010. Penal. Lovirile sau vătămările... | ICCJ. Decizia nr. 762/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
