ICCJ. Decizia nr. 723/2010. Penal

Decizii penale ICCJ 2010

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 723/2010

Dosar nr. 1083/91/2009

Şedinţa publică din 25 februarie 2010

Asupra cauzei penale de faţă;

În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 260 din 9 septembrie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 1083/91/2009, Tribunalul Vrancea, prin schimbarea încadrării juridice din art. 20 C. pen., raportat la art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., în art. 180 alin. (2) C. pen., a condamnat pe inculpatul B.S.M. la o pedeapsă de 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen.

În baza art. 61 C. pen., a menţinut liberarea condiţionată pentru restul neexecutat de 551 zile din pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 317 din 27 februarie 2008 a Judecătoriei Focşani inculpatului B.S.M.

În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

A menţinut starea de arest a inculpatului şi a dedus din pedeapsa aplicată perioada arestului preventiv, începând cu data de 23 martie 2009, la zi.

A obligat inculpatul la 3.600,41 RON, despăgubiri civile către Spitalul Judeţean de Urgenţă „S.P.” Focşani şi la 482,96 RON, despăgubiri către Serviciul de Ambulanţă Judeţean Vrancea, plus dobânzile legale către părţile civile menţionate mai sus, începând cu data rămânerii definitive a prezentei hotărâri şi până la achitarea integrală a prejudiciului.

A respins pretenţiile civile formulate de partea civilă C.M.C., ca neîntemeiate.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea nr. 2449/P/2008 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului B.S.M., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen., constând în aceea că în seara de 8 noiembrie 2008 a lovit de cinci ori cu un briceag în zona coapselor, deltoidiană dreapta, hemitoracelui stâng pe partea vătămată C.M.C., cauzându-i plăgi înjunghiate, urmărind astfel suprimarea vieţii victimei, rezultat socialmente periculos care nu s-a produs datorită intervenţiilor medicale.

Examinând actele şi lucrările dosarului, instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt:

În după-amiaza de 8 noiembrie 2006, în centrul comunei U., judeţul Vrancea, a avut loc un spectacol, organizat de autorităţile locale, la care au participat mai multe persoane, inclusiv din alte localităţi, acestea fiind angrenate şi într-o manifestare electorală.

În jurul orei 16:00, inculpatul B.S.M. s-a deplasat în centrul comunei U., unde aveau loc aceste evenimente, împrejurare în care l-a întâlnit pe consăteanul V.P. şi împreună au consumat băuturi alcoolice.

Spre seară, inculpatul a avut o altercaţie cu un tânăr neidentificat, iar partea vătămată C.M.C. a intervenit între cei doi şi l-a lovit de două ori cu palma peste faţă pe B.S.M.

Deşi acest incident s-a încheiat imediat, mai târziu, în jurul orei 18:15, în timp ce se deplasa spre o toaletă, împreună cu prietenul său V.P., B.S.M. a observat pe C.M.C. că era ieşit din mulţime şi a luat hotărârea să se răzbune pe partea vătămată, afirmând că o va omorî.

În aceste condiţii, V.P. a încercat să-l reţină, ţinându-l de haine pe B.S.M., care a scos din buzunar un briceag, însă inculpatul a reuşit să se elibereze şi s-a îndreptat spre C.M.C. cu intenţia vădită de a-l agresa.

Astfel, în timp ce partea vătămată se afla în apropierea magazinului F.U., B.S.M., prin surprindere, i-a aplicat cinci lovituri cu acel briceag în zona coapselor, deltoidiană dreapta, hemitoracelui stâng şi în regiunea axilară posterioară stânga, cauzându-i plăgi înjunghiate, iar datorită agresiunii C.M.C. a căzut pe drumul public, chiar în locul unde a fost atacat de autor.

Inculpatul a abandonat victima, iar V.P., singura persoană care a observat scena agresiunii, a ridicat-o şi a ajutat-o să se deplaseze la sediul postului de poliţie din localitate, situat la circa 100 de metri de locul agresiunii, pentru a sesiza fapta.

La scurt timp, mai mulţi lucrători de poliţie l-au identificat în mulţime pe inculpat şi l-au condus la sediu, unde asupra lui B.S.M. a fost găsit briceagul pe care-l folosise la agresiune, obiectul fiind ridicat de la autor în vederea cercetărilor ulterioare.

Deşi s-au efectuat cercetarea la faţa locului şi alte investigaţii chiar în seara de 8 noiembrie 2008, organele de poliţie nu au identificat nicio altă persoană care să fi observat momentul în care partea vătămată a fost agresată de inculpat, deoarece mulţimea prezentă era angrenată la spectacolul care se desfăşura.

C.M.C. a fost transportat cu ambulanţa la Spitalul Judeţean de Urgenţă S.P. Focşani, unde a rămas internat în Secţia Chirurgie până la 14 noiembrie 2008.

Situaţia de fapt, astfel cum a fost reţinută mai sus, rezultă din procesul-verbal de cercetare la faţa locului cu planşele foto, declaraţiile părţii civile C.M.C., declaraţiile inculpatului şi declaraţiile martorului V.P., date la urmărirea penală şi la instanţă.

În drept, s-a reţinut că fapta inculpatului B.S.M., aşa cum a fost ea descrisă mai sus, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de lovire sau alte violenţe prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., şi nu pe cele ale infracţiunii de tentativă de omor, aşa cum s-a reţinut în rechizitor.

Acest fapt rezultă din constatarea medico-legală nr. x/2008 a S.J.M.L. Vrancea, care concluzionează faptul că leziunile, prin natura lor, la momentul producerii, nu au pus în primejdie viaţa victimei şi nu au potenţial infirmizant.

Pentru această încadrare s-a avut în vedere şi numărul mic de îngrijiri medicale, respectiv 14 - 16 zile.

Faţă de această situaţie, instanţa, în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică din infracţiunea de tentativă la omor calificat reţinută prin rechizitor în cea de lovire sau alte violenţe prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., constând în aceea că inculpatul B.S.M., la data de 8 noiembrie 2008, a lovit de 5 ori cu un briceag în zona coapselor, deltoidiană dreaptă, hemitoracelui stâng şi regiunea axilară posterioară stângă pe partea vătămată C.M.C.

Instanţa nu a reţinut starea de provocare din partea victimei ca circumstanţă atenuantă, având în vedere timpul scurs de la altercaţia iniţială dintre inculpat şi un tânăr, când partea vătămată a intervenit între cei doi şi l-a lovit de două ori cu palma peste faţă pe inculpat, apreciindu-se că inculpatul nu se afla sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii determinate de o provocare din partea victimei, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 73 lit. b) C. pen.

La individualizarea pedepsei s-a avut în vedere gradul de pericol social al faptei, persoana inculpatului şi poziţia procesuală a acestuia.

Faţă de persoana inculpatului, care are antecedente penale din minorat, s-a prezentat la urmărirea penală şi la instanţă, a recunoscut fapta, s-a apreciat că reeducarea acestuia se poate realiza numai prin aplicarea unei pedepse cu executare orientate spre media textului incriminator.

Având în vedere persoana inculpatului, vârsta acestuia, s-a menţinut liberarea condiţionată pentru restul neexecutat de 551 zile din Sentinţa penală nr. 317/2008 a Judecătoriei Focşani.

În condiţiile art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., având în vedere legătura de cauzalitate între fapta inculpatului şi rezultatul produs, precum şi pericolul social al acestui gen de infracţiune.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului şi s-au aplicat prevederile art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) cu privire la deducerea perioadei executate.

Referitor la latura civilă a cauzei, în baza dispoziţiilor O.U.G. nr. 152/1999 şi a Legii nr. 176/2000, a fost obligat inculpatul la despăgubiri civile către Spitalul Judeţean de Urgenţă S.P. Focşani şi către Serviciul de Ambulanţă Judeţul Vrancea, plus dobânzile legale începând cu data rămânerii definitive a prezentei hotărâri şi până la achitarea integrală a prejudiciului.

S-au respins pretenţiile formulate de partea civilă C.M.C. ca neîntemeiate, întrucât nu au fost dovedite.

Împotriva hotărârii instanţei de fond a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea, criticând-o ca nelegală pentru greşita schimbare de încadrare juridică dată faptei şi pentru faptul că instanţa nu a dispus revocarea liberării condiţionate pentru restul de pedeapsă de 551 zile din pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin Sentinţa penală nr. 317 din 27 februarie 2008 a Judecătoriei Focşani.

Prin Decizia penală nr. 115 din 20 noiembrie 2009, Curtea de Apel Galaţi a admis apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea împotriva Sentinţei penale nr. 260 din 9 septembrie 2009, pronunţată de Tribunalul Vrancea, în Dosarul nr. 1083/91/2009 şi, în consecinţă:

A desfiinţat Sentinţa penală nr. 260 din 9 septembrie 2009 pronunţată de Tribunalul Vrancea în Dosarul nr. 1083/91/2009 şi, în rejudecare:

În baza art. 61 C. pen., a dispus revocarea liberării condiţionate pentru restul de pedeapsă neexecutat de 551 zile din pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin Sentinţa penală nr. 317 din 27 februarie 2008 a Judecătoriei Focşani şi a dispus contopirea acestui rest cu pedeapsa aplicată prin prezenta, de 8 luni închisoare, inculpatul B.S.M. (deţinut în Centrul de Reeducare Tichileşti, domiciliat în localitatea U., judeţul Vrancea) urmând a executa pedeapsa cea mai grea, de 551 zile sporită la 2 ani închisoare.

A dedus din pedeapsa aplicată durata arestării preventive, de la data de 23 martie 2009, la zi şi a menţinut arestarea preventivă a inculpatului.

A menţinut restul dispoziţiilor sentinţei penale apelate.

Instanţa de control judiciar a constatat că situaţia de fapt şi încadrarea juridică au fost corect reţinute, că în raport de intensitatea loviturilor (redusă), de faptul că leziunile traumatice nu au pus în primejdie viaţa victimei, de numărul mic de îngrijiri medicale, nu se justifică schimbarea încadrării juridice.

S-a dispus doar revocarea liberării condiţionate şi pentru restul de pedeapsă neexecutat de 551 zile din pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin Sentinţa penală nr. 317 din 27 februarie 2008 a Judecătoriei Focşani şi contopirea acesteia cu pedeapsa de 8 luni închisoare, în final urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 551 zile sporită la 2 ani închisoare.

Împotriva acestei din urmă decizii au declarat recurs, în termen legal, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi şi inculpatul B.S.M.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi a criticat atât hotărârea instanţei de fond, cât şi cea a instanţei de apel pentru nelegalitate, sub aspectul greşitei schimbări a încadrării juridice a faptei, invocând cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 17 C. proc. pen. şi solicitând admiterea recursului, casarea în parte a hotărârii sub aspectul laturii penale şi condamnarea inculpatului B.S.M. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 - art. 175 lit. i) C. pen.

Inculpatul, în recursul său, a solicitat reducerea cuantumului pedepsei aplicate, invocând cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen.

Concluziile reprezentantului Ministerului Public, ale apărătorului recurentului-inculpat, precum şi ultimul cuvânt al acestuia au fost consemnate în partea introductivă a prezentei decizii.

Examinând recursurile declarate prin prisma dispoziţiilor prevăzute de art. 385⁹ pct. 17 şi pct. 14 C. proc. pen., precum şi din oficiu, în conformitate cu art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursul declarat de Ministerul Public este fondat, iar cel al inculpatului este nefondat, pentru următoarele considerente:

În după-amiaza de 8 noiembrie 2008, în centrul comunei U., judeţul Vrancea, a avut loc un spectacol, organizat de autorităţile locale, la care au participat mai multe persoane, inclusiv din alte localităţi, acestea fiind angrenate şi într-o manifestare electorală.

Spre seară, inculpatul a avut o altercaţie cu un tânăr neidentificat, iar partea vătămată C.M.C. a intervenit între cei doi şi l-a lovit de două ori cu palma peste faţă pe B.S.M.

Deşi acest incident s-a încheiat imediat, mai târziu, în jurul orei 18:15, în timp ce se deplasa spre o toaletă, împreună cu prietenul său V.P., B.S.M. l-a observat pe C.M.C. că era ieşit din mulţime şi a luat hotărârea să se răzbune pe partea vătămată, afirmând că o va omorî.

Astfel, în timp ce partea vătămată se afla în apropierea magazinului F.U., B.S.M., prin surprindere, i-a aplicat cinci lovituri cu acel briceag în zona coapselor, deltoidiană dreapta, hemitoracelui stâng şi în regiunea axilară posterioară stângă, cauzându-i plăgi înjunghiate, iar datorită agresiunii C.M.C. a căzut pe drumul public, chiar în locul unde a fost atacat de autor.

C.M.C. a fost transportat cu ambulanţa la Spitalul de Urgenţă „S.P.” din Focşani, unde a rămas internat în Secţia Chirurgie până la 14 noiembrie 2008.

În raport de situaţia de fapt reţinută, instanţa de fond, cât şi cea de prim control judiciar au dat o greşită încadrare faptei, respectiv infracţiunea prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., fiind incident cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 17 C. proc. pen.

Din analiza probelor existente în cauză rezultă intenţia de ucidere a persoanei vătămate de către inculpat. Infracţiunea de omor este realizată indiferent dacă autorul a urmărit sau doar a acceptat rezultatul letal al activităţii sale direcţionate asupra persoanei.

Intenţia de ucidere se deduce din materialitatea actului (dolus ex re) care, în cele mai multe cazuri relevă poziţia infractorului faţă de rezultat.

Din analiza conţinutului raportului de constatare medico-legală întocmit în cauză, a rezultat că persoana vătămată C.M.C. a suferit cinci leziuni traumatice produse prin loviri active, repetate, cu corp tăietor-înţepător, distribuite astfel:

- pe faţa externă braţ drept, 1/3 superioară, cicatrice liniară verticală roz-sidefie, 3 cm lungime, urme vechi de sutură chirurgicală, în curs de cicatrizare;

- pe peretele posterior al axilei stângi, cicatrice liniară roz-sidefie, oblic transversală, 3 cm lungime, urme vechi de sutură chirurgicală, cicatrice în curs de integrare;

- pe faţa laterală stânga a hemitoracelui stâng, pe linia axilară medie, cicatrice liniară roz-sidefie, 2,5 cm lungime, urme vechi de sutură chirurgicală, cicatrice în curs de integrare;

- pe faţa antero-internă coapsa stângă, 1/3 superioară, cicatrice liniară (uşor arcuită) de 16 - 17 cm lungime, pigmentată, urme vechi de sutură chirurgicală, cicatrice în curs de integrare, pe alocuri crustă hematică în curs de detaşare completă;

- pe faţa internă coapsa dreaptă, 1/3 superioară, cicatrice liniară orizontală, 7 - 8 cm lungime, pigmentată, urme vechi de sutură chirurgicală, cicatrice în curs de integrare.

Două dintre plăgile identificate în zona coapselor au interesat ţesutul celular subcutanat până la aponevroză (ţesut ce acoperă muşchii), cea de a treia localizată în regiunea deltoidiană fiind mai profundă de vreme ce a fost afectat ţesutul muscular.

Leziunile cauzate victimei, analizate în contextul împrejurărilor în care a fost comisă fapta, sunt în măsură să demonstreze intenţia de ucidere a părţii vătămate, urmarea neproducându-se din motive independente de voinţa inculpatului.

Astfel, există o multitudine de lovituri, acestea sunt aplicate cu un corp contondent, apt să cauzeze leziuni traumatice incompatibile cu viaţa, două dintre ele vizează o regiune vitală a corpului (partea stângă a toracelui), aspecte de natură a demonstra intenţia directă cu care inculpatul a acţionat asupra părţii vătămate C.M.C.

Din analiza concretă a celor două leziuni care au vizat o regiune vitală a corpului a rezultat că plaga de 3 - 4 cm lungime a pătruns în profunzime până la grilajul costal. Împrejurarea că acesta nu a fost depăşit este de esenţa tentativei, aşa cum este definită de art. 20 alin. (1) C. pen. Mai exact, leziunea fiind poziţionată oblic-transferal, dovedeşte faptul că şi traiectoria obiectului vulnerant a fost identică, astfel încât lăţimea relativ mare a lamei cuţitului a făcut ca acesta să se oprească în grilajul intercostal şi să afecteze mai puţin organismul părţii vătămate. Rezultă că neafectarea interiorului cutiei toracice nu s-a datorat intensităţii mici a loviturii aplicate de către inculpatul B.S.M., ci împrejurării că lama cuţitului a fost orientată oblic, oprindu-se în grilajul intercostal.

Împrejurarea în care s-a produs actul material de către inculpat este importantă în dovedirea intenţiei de a ucide.

Se reţine astfel că după ce a consumat băuturi alcoolice împreună cu martorul V.P., inculpatul având asupra sa un briceag cu lama retractabilă, a pornit în căutarea părţii vătămate pentru a o ucide, întrucât cu puţin timp înainte aceasta îl lovise cu palma.

În momentul în care a observat-o pe partea vătămată, inculpatul a atacat-o prin surprindere, pe la spate, astfel încât aceasta nu a mai avut timpul necesar să se apere.

Este adevărat că, din conţinutul raportului de constatare medico-legală rezultă că leziunile suferite de partea vătămată nu au pus în primejdie viaţa acesteia şi au necesitat un număr mic de zile de îngrijiri medicale, ceea ce ar putea conduce la ideea unei alte încadrări juridice decât cea dată faptei. Important, însă, nu este atât rezultatul concret al acţiunii agresorului, cât intenţia lui directă sau indirectă, în raport cu viaţa victimei, inculpatul trebuind să prevadă rezultatul faptei sale la nivelul omului diligent.

Or, având în vedere modul în care inculpatul a acţionat - şi-a exprimat intenţia verbal faţă de martorul V.P., a atacat-o pe partea vătămată pe la spate, după care a părăsit locul faptei - se poate trage concluzia că inculpatul a urmărit uciderea victimei şi nu doar afectarea integrităţii sale corporale.

Dacă într-adevăr intenţia inculpatului ar fi fost doar aceea de a-i aplica părţii vătămate o corecţie, pentru cele două palme aplicate de aceasta anterior, inculpatul nu ar fi lovit-o prin surprindere cu un corp contondent periculos, de cinci ori consecutiv, după care a părăsit locul faptei fără să fie observat de cineva, datorită aglomeraţiei existente la adunarea electorală. Singurul martor ocular - V.P. - a arătat amănunţit modalitatea în care inculpatul a înjunghiat partea vătămată: „a lovit-o cu cuţitul, pe la spate, din lateral, în zona coastelor, de mai multe ori, după care a lovit-o pe aceasta cu piciorul până a căzut”.

Astfel, susţinerile recurentului-inculpat, în sensul că nu a urmărit uciderea părţii vătămate, apar lipsite de suport probator.

În raport cu cele reţinute, având în vedere obiectul vulnerant folosit la lovirea părţii vătămate, regiunile corpului (două dintre ele au vizat o zonă vitală), intensitatea loviturilor care este dată de repetabilitatea acestora (în număr de 5), împrejurările comiterii faptei, demonstrează că inculpatul B.S.M. a acţionat cu intenţia de a ucide pe partea vătămată C.M.C., moartea acesteia neproducându-se din motive independente de voinţa autorului.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, conform art. 385¹⁵ pct. 2 lit. c) C. proc. pen., va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, va casa în totalitate decizia atacată şi, în parte, Sentinţa penală nr. 260 din 9 septembrie 2009 a Tribunalului Vrancea şi, rejudecând:

În baza art. 61 C. pen., va revoca liberarea condiţionată din executarea pedepsei de 2,6 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 317 din 27 februarie 2008 a Judecătoriei Focşani şi va contopi restul neexecutat de 551 zile cu pedeapsa aplicată pentru infracţiunea dedusă judecăţii, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 7 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

Va menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale.

Actul de violenţă comis de inculpat, îndreptat fiind împotriva valorii sociale supreme - viaţa - atrage în numele dreptului la viaţă, la integritate fizică, psihică şi materială a oricăror fiinţe, pedepsirea corespunzătoare a a făptuitorului.

Nu se poate ca, pentru faptele săvârşite împotriva altor semeni cărora a încercat să le curme viaţa, răspunderea sa penală să nu fie corespunzătoare încălcărilor grave aduse ordinii sociale, vieţii.

Potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Chiar dacă individualizarea pedepsei este un proces interior, strict personal al judecătorului, ea nu este totuşi un proces arbitrar, subiectiv, ci din contră el trebuie să fie rezultatul unui examen obiectiv al întregului material probatoriu, studiat după anumite reguli şi criterii precis determinate.

Înscrierea în lege a criteriilor generale de individualizare a pedepsei înseamnă consacrarea explicită a principiului alegerii sancţiunii, aşa încât respectarea acestuia este obligatorie pentru instanţă.

De altfel, ca să-şi poată îndeplini funcţiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său şi al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) şi duratei, atât gravităţii faptei şi potenţialului de pericol social pe care îl prezintă în mod real persoana infractorului, cât şi atitudinii acestuia de a se îndrepta sub influenţa sancţiunii.

Funcţiile de constrângere şi de reeducare, precum şi scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancţiunii, care să ţină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condiţiile socio-etice impuse de societate.

Exemplaritatea pedepsei produce efecte atât asupra conduitei infractorului, contribuind la reeducarea sa, cât şi asupra altor persoane care, văzând constrângerea la care este supus acesta, sunt puse în situaţia de a reflecta asupra propriei lor comportări viitoare şi de a se abţine de la săvârşirea de infracţiuni.

Fermitatea cu care o pedeapsă este aplicată şi pusă în executare, intensitatea şi generalitatea dezaprobării morale a faptei şi făptuitorului condiţionează caracterul preventiv al pedepsei care, totdeauna, prin mărimea privaţiunii, trebuie să reflecte gravitatea infracţiunii şi gradul de vinovăţie al făptuitorului.

Numai o pedeapsă justă şi proporţională este de natură să asigure atât exemplaritatea, cât şi finalitatea acesteia, prevenţia specială şi generală înscrise şi în Codul penal român, art. 52 alin. (1), potrivit căruia „scopul pedepsei este prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni”.

Fapta este neîndoielnic gravă, astfel că în operaţia complexă a individualizării tratamentului penal, Înalta Curte va ţine seama că acţiunea violentă a inculpatului a avut drept consecinţă pierderea unei vieţi omeneşti, împrejurare care demonstrează că resocializarea sa viitoare pozitivă nu este posibilă decât prin aplicarea unei pedepse ferme care să fie în deplin acord cu dispoziţiile art. 1 C. pen., ce prevăd că „legea penală apără (...) persoana, drepturile şi libertăţile acesteia, proprietatea, precum şi întreaga ordine de drept”.

Faţă de cele reţinute, recursul inculpatului bazat pe dispoziţiile art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen. (când s-au aplicat pedepse greşit individualizate) este nefondat, pedeapsa aplicată respectă principiul proporţionalităţii între gravitatea faptei comise şi profilul socio-moral şi de personalitate al inculpatului, nejustificându-se aplicarea unei pedepse într-un cuantum mai mic, motiv pentru care, conform art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul inculpatului.

Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), va deduce din pedeapsă durata reţinerii şi arestării preventive, de la 23 martie 2009 la zi.

Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi împotriva Deciziei penale nr. 115 din 20 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală, privind pe inculpatul B.S.M.

Casează, în totalitate, decizia atacată şi, în parte, Sentinţa penală nr. 260 din 9 septembrie 2009 a Tribunalului Vrancea şi, rejudecând:

În baza art. 20 raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. condamnă pe inculpatul B.S.M. la 7 ani şi 6 luni închisoare şi interzicerea pe o perioadă de 3 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 61 C. pen. revocă liberarea condiţionată din executarea pedepsei de 2 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 317 din 27 februarie 2008 a Judecătoriei Focşani, contopind restul neexecutat de 551 zile cu pedeapsa aplicată pentru infracţiunea dedusă judecăţii, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 7 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.S.M. împotriva aceleiaşi decizii penale.

Deduce din pedeapsa aplicată, durata reţinerii şi a arestării preventive de la 23 martie 2009 la zi.

Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 800 RON, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 februarie 2010.

← ICCJ. Decizia nr. 779/2010. Penal. Recunoaşterea hotărârilor...		ICCJ. Decizia nr. 732/2010. Penal. Plângere împotriva... →

ICCJ. Decizia nr. 723/2010. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 723/2010. Penal