ICCJ. Decizia nr. 732/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 732/2010
Dosar nr. 485/42/2009
Şedinţa publică din 25 februarie 2010
Deliberând asupra recursului, se reţine:
Prin Sentinţa penală nr. 155 din 21 octombrie 2009, Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins ca nefondată plângerea petentului G.I., menţinând Rezoluţiile nr. 87/P/2009 şi nr. 593/II/2/2009 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, ca legale şi temeinice.
În esenţă, s-a motivat că nemulţumirile petentului în legătură cu modul de soluţionare a dosarelor penale şi civile pe care le-a avut cu soţia sa nu constituie prin ele însele infracţiuni în sarcina judecătorului care a pronunţat soluţiile, în lipsa dovedirii unei fapte prevăzute de legea penală.
În termen legal, petentul a exercitat calea ordinară de atac a recursului, susţinând în continuare că judecătorul de caz ar fi săvârşit infracţiunea de abuz de încredere, soluţia instanţei de fond fiind nelegală şi netemeinică, întrucât:
- motivarea sa contrazice dispozitivul hotărârii;
- toate bunurile sale sunt stăpânite de fosta soţie cu complicitatea magistratului reclamat, care ar fi avut o comportare abuzivă faţă de persoana sa, neacceptându-i nicio probă în dosarul penal, ba chiar l-a evacuat din sala de judecată.
Petentul mai inserează şi alte critici, care însă nu privesc strict obiectul cauzei.
Examinând criticile în raport cu actele şi lucrările cauzei, hotărârea atacată, cât şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, conform dispoziţiilor art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că sunt nefondate, pentru cele ce vor fi dezvoltate în continuare.
Petentul consideră că judecătorul D.L. de la Judecătoria Buzău ar fi încălcat legea, nu a dat dovadă de rol activ şi nu a respectat dispoziţiile legale privind incompatibilitatea în soluţionarea Dosarului penal nr. 7202/2004 al Judecătoriei Buzău.
În fapt, prin Rezoluţia nr. 1378/P/2004, Parchetul de pe lângă Judecătoria Buzău a confirmat propunerea de neîncepere a urmăririi penale faţă de fosta soţie a petentului sub aspectul infracţiunii prevăzute de art. 290 C. pen., art. 291 C. pen., art. 215 alin. (1) C. pen. şi art. 11 din Legea nr. 87/1994, pentru infracţiunea prevăzută de art. 210 C. pen. fiind sesizată instanţa de judecată.
Plângerea împotriva rezoluţiei procurorului de caz a fost respinsă de procurorul ierarhic superior.
Dosarul penal nr. 7202/2004, ce a avut ca obiect infracţiunea prevăzută de art. 210 C. pen., a fost soluţionat de judecătorul D.L., care a constatat tardivitatea plângerii petentului, soluţie rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 505/2004 a Tribunalului Buzău.
Acelaşi judecător a mai soluţionat şi Dosarul penal nr. 8960/200/2008 al Judecătoriei Buzău, ce a avut ca obiect revizuirea Sentinţei penale nr. 1091 din 19 noiembrie 2007 a Judecătoriei Buzău, prin care se respinsese o altă cerere de revizuire şi constatând că nu se referă la o rezolvare a fondului cauzei, a respins calea extraordinară promovată de petent.
De menţionat că nu el soluţionase respectivul dosar şi prin urmare, deşi recuzat, cererea de recuzare a fost respinsă.
Or, în raport cu dispoziţiile Legii nr. 303/2004 şi de art. 17 din Legea nr. 304/2004, corect au apreciat organele de urmărire penală, cât şi instanţa de fond că simplele nemulţumiri ale petentului nu pot constitui, prin ele însele, fapte penale pentru cel reclamat.
Pe de altă parte, între motivarea sentinţei penale atacate şi dispozitivul acesteia nu există nicio contradicţie.
Hotărârea fiind legală şi temeinică, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul petentului va fi respins ca nefondat.
Văzând şi prevederile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul G.I. împotriva Sentinţei penale nr. 155 din 21 octombrie 2009 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul-petent la plata sumei de 400 RON, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 723/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 783/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
