ICCJ. Decizia nr. 753/2010. Penal. Traficul de droguri (Legea 143/2000 art. 2). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 753/2010
Dosar nr. 25563/3/2009
Şedinţa publică din 26 februarie 2010
Asupra recursului penal de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 817 din 1 octombrie 2009 Tribunalul Bucureşti, secţia I penală a condamnat pe inculpatul M.I.C. la:
- 6 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b), art. 74 alin. ultim, art. 76 lit. a) C. pen. şi art. 80 C. pen.;
- două pedepse de câte 1 an închisoare pentru săvârşirea a două infracţiuni prevăzute de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), art. 74 alin. ultim C. pen., art. 76 lit. d) C. pen. şi art. 80 C. pen.
Conform art. 33 lit. a), 34 lit. a) şi art. 35 alin. (1) C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate, dispunându-se ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71, 64 lit. a) şi b) C. pen.
În temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsă durata reţinerii şi arestării preventive, de la 16 iulie 2008, la 06 august 2008 şi de la 20 mai 2009 la zi, menţinând starea de arest a inculpatului, conform art. 350 C. proc. pen.
În baza art. 17 alin. (1) şi art. 18 din Legea nr. 143/2000, a confiscat de la inculpat cantitatea de 0,24 grame substanţă ce conţine heroină, depusă la IGPR-DCJSEO, potrivit dovezii din 01 iunie 2009, cantitatea de 1,20 grame substanţă ce conţine heroină, depusă la IGPR-DCJSEO, potrivit dovezii din 21 iulie 2008, respectiv 26 comprimate metadonă clorhidrat depuse la IGPR-DCJSEO, potrivit dovezii din 01 iunie 2009, rămase în urma analizelor de laborator şi dispune distrugerea acestora.
S-a dispus restituirea către inculpat a sumei de 2.130 RON, consemnată la CEC BANK, conform recipisei nr. 2244475/1 din data de 05 iunie 2009, a sumelor de 100 Euro şi 10 Dolari SUA depuse la IGPR-DCJSEO, potrivit dovezii din 05 iunie 2009 şi a telefonului mobil marca S. IMEI 355138/02/0818906/5 cu cartela aferentă, depuse la camera de corpuri delicte a Poliţiei sector 5 potrivit dovezii din 05 iunie 2009.
În fapt, prima instanţă a reţinut că inculpatul, la data de 20 mai 2009, a vândut denunţătorului cu identitate protejată „F.C.” cantitatea de 0,32 grame heroină şi a deţinut 36 comprimate metadonă pentru consumul propriu, iar la data de 16 iulie 2008 a fost depistat deţinând în locuinţa sa 1,26 grame heroină destinate consumului propriu.
Împotriva Sentinţei penale nr. 817 din 1 octombrie 2009 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală în termen legal au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpatul M.I.C., solicitându-se majorarea pedepsei, prin înlăturarea circumstanţelor atenuante şi respectiv, reducerea acesteia.
Prin Decizia penală nr. 262 din 14 decembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală s-a admis apelul declarat de procuror, s-a desfiinţat în parte sentinţa penală atacată, s-a descontopit pedeapsa rezultantă în pedepsele componente, s-au înlăturat circumstanţele atenuante şi s-au majorat pedepsele aplicate inculpatului la 10 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 şi respectiv la câte 2 ani închisoare pentru săvârşirea a două infracţiuni prevăzute de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.
S-a făcut aplicarea art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. şi s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare, menţinându-se celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Prin aceeaşi decizie s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat.
Instanţa de prim control judiciar a reţinută că sinceritatea inculpatului a intervenit în condiţiile prinderii în flagrant a acestuia şi a existenţei altor mijloace de probă incontestabile.
În aceste condiţii, sinceritatea poate constitui o împrejurare favorabilă, dar nu poate o circumstanţă atenuantă şi, luată în considerare, poate conduce la aplicarea unei pedepse orientate la minimul special prevăzut de lege.
De asemenea, cantitatea de droguri, deşi însemnată, trebuie analizată prin aceea că inculpatul putea trafica numai cantităţi dozate către consumatori, iar, timp, această cantitate poate deveni însemnată, prin însumare.
Aşadar, nici această împrejurare nu poate constitui circumstanţă atenuantă, ci doar un motiv de individualizare a pedepsei.
Prin aceeaşi motivare, solicitarea inculpatului de reducere a pedepsei apare a fi nefondată, atâta timp cât se consideră că circumstanţele atenuante au fost greşit reţinute.
Împotriva Deciziei penale nr. 262 din 14 decembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală în termen legal a declarat recurs inculpatul M.I.C., solicitând reţinerea circumstanţelor atenuante şi, în consecinţă, reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege.
În motivarea recursului, inculpatul arată că a dat dovadă de sinceritate pe parcursul procesului penal, a săvârşit infracţiunea pentru a-şi procura dozele necesare consumului propriu, este tânăr, are în întreţinere un copil minor şi a traficat o cantitate foarte redusă de droguri.
Examinând recursul declarat în cauză prin prisma dispoziţiilor art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte reţine că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează:
Pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracţiunile ce i se reţin în sarcină a fost just individualizată în raport cu criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), astfel că nu se impune redozarea acesteia.
În mod întemeiat, instanţa de apel a procedat la înlăturarea circumstanţelor atenuante reţinute în favoarea inculpatului, împrejurări ce pot constitui circumstanţe atenuante apreciindu-se în funcţie de gradul de pericol social concret al infracţiunii comise, împrejurările săvârşirii acesteia, periculozitatea inculpatului şi nu impun, prin simpla constatare a acestora, o reducere a pedepsei sub minimul special.
Într-adevăr, inculpatul a recunoscut faptele comise, însă sinceritatea sa trebuie privită prin prisma faptului că a fost surprins în flagrant, fiind pus în faţa unor probe indubitabile de vinovăţie.
De asemenea, inculpatul a traficat o cantitate relativ redusă de droguri de mare risc (0,36 grame heroină), însă instanţa are în vedere gradul de pericol social ridicat al unei astfel de infracţiuni, ce nu justifică reţinerea acestei împrejurări drept o circumstanţă atenuantă.
Celelalte aspecte arătate de inculpat, respectiv că este tânăr, are în întreţinere un copil minor au fost avute în vedere de instanţa de apel atunci când a aplicat inculpatului pedepse în cuantumul minim prevăzut de lege pentru infracţiunile comise.
La individualizarea pedepselor aplicate inculpatului nu trebuie omisă nici împrejurarea că acesta a comis faptele în stare de recidivă post-executorie prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), ceea ce denotă perseverenţa inculpatului în activitatea infracţională.
Faţă de aspectele arătate, Înalta Curte apreciază că recursul este neîntemeiat şi urmează să îl respingă în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Potrivit art. 38516 raportat la art. 381 C. proc. pen. se va deduce din pedeapsa aplicată timpul arestării preventive de la 16 iulie 2008 la 6 august 2008 şi de la 20 mai 2009 la zi.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.I.C. împotriva Deciziei penale nr. 262 din 14 decembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată, timpul arestării preventive de la 16 iulie 2008 la 6 august 2008 şi de la 20 mai 2009 la 26 februarie 2010.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 250 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 748/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 898/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
