ICCJ. Decizia nr. 590/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 590/2010
Dosar nr. 63191/30/2006
Şedinţa publică din 16 februarie 2010
Deliberând asupra recursurilor în cauză pe baza lucrărilor şi materialului aflat la dosar a constatat următoarele:
1.Tribunalul Timiş, secţia penală, în rejudecarea cauzei în primă instanţă, prin sentinţa penală nr. 145/PI din 20 februarie 2009, pronunţată în Dosar nr. 6319.1/30/2006, a condamnat pe inculpaţii în cauză, participanţi în calitate de coautori la infracţiunile deduse judecăţii prin rechizitoriul nr. 816/P/2005 emis la data de 10 aprilie 2006 de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiş, respectiv:
I. Ţ.S.G. (fiul lui D. şi V.) în baza art. 140 lit. a) şi d) din Legea nr. 8/1996 cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen. privind săvârşirea infracţiunii de aducere la cunoştinţa publicului a unei opere fără consimţământul titularului dreptului de autor la o pedeapsă de 1 an închisoare şi respectiv în baza art. 142 lit. a), b), l) şi m) din Legea nr. 8/1996 cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen. privind săvârşirea infracţiunii de reproducere şi difuzare a unor opere, fără consimţământul titularului dreptului de autor la o pedeapsă de 2 ani închisoare, iar în baza art. 33 lit. a) C. pen. raportat la art. 34 lit. b) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare, a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere în baza art. 861 şi următoarele C. pen., art. 71 alin. (2), (3), (5) şi art. 64 lit. a) şi b) C. pen. iar ceilalţi doi coinculpaţi;
II. N.I.A. (fiul lui I. şi D.) şi respectiv:
III. U.P.M. (fiul lui V. şi D.) în baza art. 140 lit. a) şi d) din Legea nr. 8/1996 cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen. privind săvârşirea infracţiunii de aducere la cunoştinţa publicului a unei opere fără consimţământul titularului dreptului de autor la o pedeapsă de câte 6 luni închisoare şi respectiv în baza art. 142 lit. a), b), l) şi m) din Legea nr. 8/1996 cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen. privind săvârşirea infracţiunii de reproducere şi difuzare a unor opere, fără consimţământul titularului dreptului de autor la o pedeapsă de câte 1 an închisoare, iar în baza art. 33 lit. a) C. pen. raportat la art. 34 lit. b) C. pen. a aplicat inculpaţilor amintiţi pedeapsa cea mai grea, pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare fiecare, a cărei executare a fost suspendată condiţionat potrivit art. 81 şi următoarele C. pen., art. 71 alin. (2), (3), (5) şi art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru ambii inculpaţi amintiţi.
În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 346 C. proc. pen. şi cu aplicarea art. 998, 999, 1000 alin. (3), art. 1003 C. civ. şi art. 139 alin. (2) din Legea nr. 8/1996 a obligat inculpaţii, în solidar, la plata sumelor de 25.982 DOLARI SUA în lei la data executării daune materiale către partea civilă U.P.F.R., 13.572 DOLARI SUA în lei la data executării către partea civilă R.O.A.C.T., 12.861 DOLARI SUA în lei la data executării către partea civilă M.C., 1883, 30 euro în lei la data executării către partea civilă E.A.I., 11.233 DOLARI SUA în lei la data executării către partea civilă A.S.I.., 40.850 euro în lei la data executării către partea civilă A.I. şi 3.297 DOLARI SUA către partea civilă M.I.
În baza art. 118 lit. a) C. pen. raportat la art. 139 alin. (4) lit. c) din Legea nr. 8/1996 a confiscat de la inculpatul Ţ.S.G. un număr de 4231 CD-uri şi 745 DVD-uri, de la martorul P.I., un compact disc marca M. cu menţiunea olografă L.S., iar de la martorul M.A.D., un compact-disc marca M., cu menţiunea olografă F.N., corpuri delicte la dosarul cauzei şi aflate la Oficiul Român pentru Drepturi de Autor Bucureşti, şi dispune distrugerea acestora.
În baza art. 118 lit. b) C. pen. a confiscat de la inculpatul Ţ.S.G. hard-disk marca M. tip D.P., 120 GB ATA/133 HDD, un hard-disk marca M., tip D.M.P., 120 GB SATA/150 HDD, un CD-Writer marca A., un CD-Writer marca T., un DVD-Writer marca S., un DVD-Writer marca S., şi 9 cataloage, toate corpuri delicte la dosarul cauzei.
În baza art. 109 alin. (5) C. proc. pen. a dispus restituirea către martorul P.I. a unei dischete marca I., iar către martorul M.A.D. a unei dischete marca S. cu menţiunea olografă D.S., corpuri delicte la dosarul cauzei.
Instanţa a reţinut în fapt – pe baza materialului probator administrat in cursul procesului penal constând in procesele verbale de sesizare din oficiu, de percheziţie, de constatare (filele 16, 22-48 vol. I up, 1, 5, 14 vol. II up), raportul de serviciu întocmit la data de 19 februarie 2004 (fila 17 vol. I up), plângerile prealabile ale părţilor vătămate R.O.A.C.T., U.P.F.R., E.A., M.C., A.S., A. şi M. (filele 105, 131, 153, 154, 155, 157, 165-167, 170-173 vol. I up), declaraţiile inculpaţilor (filele 195, 198-200, 202, 203, 205, 210, 211, 213-215 vol. I up şi 20, 61, 91 dosar), declaraţiile martorilor P.I., M.A.D., M.I.L., Ş.L., B.L., P.A., B.M., N.S.F., C.S.A., P.M., M.A.B., L.C., P.A., C.D. şi C.O. (filele 2-4, 6 -9, 11-13, 73, 85-89, 91, 93 vol. II up şi 92, 93, 123, 124, 154-157, 192-194 dosar), adresa din 18 martie 2004 al I.P.J. Timiş (fila 114 vol. II up), raportul de constatare nr. 3907 din 22 octombrie 2004 al O.R.D.A. (filele 6-329 vol. III up), referatele de evaluare întocmite pe numele inculpaţilor de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Timiş (filele 114-122 dosar) – ca învinuirile ce au format obiectul urmăririi penale şi ulterior trimiterii în judecată a inculpaţilor prin rechizitoriul nr. 816/P/2005 din 10 aprilie 2006 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiş în conexiune cu incriminările din art. 140 lit. a) şi d) din Legea 8/1996 şi respectiv art. 142 lit. a), b), l) şi m) din Legea 8/1996, în redactarea în vigoare la momentul epuizării infracţionale 24 martie 2004 [„art. 140: constituie infracţiune si se pedepseşte cu închisoare de la o luna la 2 ani sau cu amenda de la 200.000 lei la 3 milioane lei, dacă nu constituie o infracţiune mai grava, fapta persoanei care, fără a avea autorizarea sau, după caz, consimtamantul titularului drepturilor recunoscute prin prezenta lege: a) aduce o opera la cunoştinţa publica; (.) d) traduce, publica in culegeri, adaptează sau transforma o opera, pentru a obţine o opera derivata;" respectiv „art. 142: constituie infracţiune si se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amenda de la 700.000 lei la 7 milioane lei, daca nu constituie o infracţiune mai grava, fapta persoanei care, fara a avea consimtamantul titularului drepturilor recunoscute prin prezenta lege: a) reproduce integral sau parţial o opera; b) difuzează o opera; (.) l) reproduce înregistrările sonore ale unui producător; m) difuzează înregistrările sonore ale unui producător, inclusiv prin închiriere;"] - şi anume:
a) în perioada 18 februarie 2004 – 24 martie 2004, in mod repetat,in calitate de persoane fizice, cei trei inculpaţi - fara a avea consimtamantul titularilor drepturilor recunoscute prin lege - au adus la cunostiinta publicului diverse opere (filme, videoclipuri )pe care le-au si tradus şi;
b) în aceeaşi perioada, fara a avea consimtamantul titularilor drepturilor recunoscute prin lege au reprodus integral sau parţial opere cinematografice (filme,videoclipuri) înregistrări sonore si programe de calculator ale diverşilor producători / pe care le-au difuzat prin vindere, închiriere la diverse persoane fizice – au existat ca atare realizând elementele constitutive ale infracţiunilor indicate prin actul de sesizare comise în participaţie în calitate de coautori – cu aplicarea dispoziţiilor din art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) privind legea mai favorabilă - in următoarele împrejurări:
La data de 18 februarie 2004, organele de poliţie judiciară din cadrul I.P.J. - Timiş s-au sesizat, din oficiu, cu privire la faptul că inculpatul Ţ.S. deţine la domiciliu pe suport CD, filme, muzică, jocuri şi programe pentru calculator pe care le multiplică ilegal, iar ulterior le comercializează sau le închiriază la diverse persoane fizice, fără a avea autorizaţie din partea titularilor drepturilor de autor şi au solicitat instanţei de judecată autorizarea efectuării unei percheziţii la domiciliul inculpatului amintit.
Cu ocazia efectuării percheziţii amintite la data de 24 martie 2004, în baza autorizaţiei nr. 16 eliberată de Judecătoria Timişoara, în domiciliul inculpatului Ţ.S.G. – unde - au fost depistaţi şi inculpaţii N.I.A. şi U.P.M., care au participat nemijlocit la comiterea activităţilor ilicite alături de coinculpatul Ţ.S.G. - şi încăperile apartamentului, şi în balcon au fost descoperite un număr de 4231 CD-uri şi 745 DVD-uri (conform anexelor 1-6 vol. I filele 25-31), un biblioraft conţinând oferta DVD-uri şi opt cataloage cu diferite liste de firme, muzică, jocuri şi programe pentru calculator (vol. 4 şi 5 ), un număr de 7 file format A4, conţinând diferite nume de piese muzicale, formaţii şi albume, 4 file având imprimate color coperte pentru DVD ale filmelor O.F.K., M.M., M. şi S. (vol. I filele 38,48); în aceleaşi împrejurări în apartamentul inculpatului Ţ.S.G. au fost găsite acte de identitate aparţinând numiţilor M.I.O., B.M., P.M. şi Ş.L.L.C.A.; de asemenea, s-a constatat că inculpatul Ţ.S.G. deţinea la apartamentul unde domiciliază, două calculatoare personale, echipate cu unitate hard-disc de mare capacitate (de 120 GB fiecare), precum şi cu unităţi ce permit înregistrarea de date în format compact disc (CD) şi digital video disc (DVD), fiecare calculator fiind dotat cu unităţi de inscripţionare CD-RW şi DVD-RW (vol. I fila 96), precum şi o colecţie însemnată de filme artistice, piese muzicale, jocuri şi programe pentru calculator, toate stocate fie pe suport CD şi DVD, fie în memoria celor două calculatoare; atât CD-urile, cât şi DVD-urile ridicate cu ocazia percheziţiei de la inculpatul Ţ. au fost puse la dispoziţia O.R.D.A., în vederea expertizării lor iar potrivit raportului de constatare tehnico-ştiinţifică din 22 octombrie 2004 toate cele 4231 CD-uri şi 745 DVD-uri s-au constatat a fi produse pirat.
În primul ciclu procesual prin sentinţa penala nr. 677/PI din 03 decembrie 2007 pronunţată de Tribunalul Timiş în Dosarul nr. 6319/30/2006, în baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. f) C. proc. pen., art. 144 din Legea 8/1996 republicată şi cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), s-a dispus încetarea procesului penal faţă de inculpaţii Ţ.S.G., N.I.A. şi U.P.M., cu motivarea că la dosarul cauzei nu există dovada că părţile vătămate au formulat personal sau prin mandatar o plângere prealabilă, înainte sau după ce au fost identificaţi / au cunoscut identitatea autorilor infracţiunii – împrejurare de natură a atrage incidenţa prevederilor art. 10 lit. f) C. proc. pen.; prin Decizia penala nr. 500/R din 12 mai 2008 a Curţii de Apel Timişoara, în baza art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen. a fost admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiş împotriva sentinţei penale nr. 677/PI/2007, a fost casată hotărârea amintită şi s-a dispus rejudecarea cauzei de către Tribunalul Timiş, în baza constatărilor că: (i) astfel cum rezultă din conţinutul rechizitoriului, inculpaţii au fost trimişi în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 140 lit. a) şi d) şi art. 142 lit. a), b), l) şi m) din Legea 8/1996, cu aplicarea art. 13 şi art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) si; (ii) chiar dacă pentru infracţiunile prev. de art. 140 şi art. 142 lit. a) şi l) din Legea 8/1996 se putea dispune încetarea procesului penal potrivit prev. art. 144 din Legea 8/1996, în redactarea sa iniţială, pentru infracţiunea prev. de art. 142 lit. b) şi m) din aceeaşi lege, punerea în mişcare a acţiunii penale se face din oficiu şi ca atare soluţia de încetare a procesului penal adoptată de primă instanţă este greşită.]
Audiaţi în cursul urmăririi penale în legătură cu bunurile găsite în locuinţa şi provenienţa acestora inculpatul Ţ.S.G. a declarat că toate CD-urile şi DVD-urile reprezentau colecţia lui personală / nu a închiriat şi nu a vândut niciodată asemenea discuri / recunoscând doar faptul că, din când în când, împrumuta prietenilor din aceste discuri; inculpatul a explicat prezenţa cataloagelor şi a actelor de identitate ca fiind întocmite pentru a putea ţine o evidenţă a colecţiei sale respectiv au fost lăsate garanţie pentru restituirea discurilor împrumutate [declaraţiile amintite fiind înlăturate ca nesincere, aflându-se în contrarietate cu celelalte probe în acuzare sus-menţionate];coinculpatul N.I.A. care a fost identificat de poliţişti lucrând la unul din calculatoarele aparţinând inculpatului Ţ., a fost audiat pentru prima dată în ziua de 25 martie 2004 când a recunoscut că inculpatul Ţ.S.G. comercializa şi închiria discuri cu filme, muzică şi programe de calculator, lucru pe care l-a făcut şi el la rugămintea inculpatului amintit; în completarea declaraţiei amintite la data de 29 aprilie 2004 acelaşi inculpat a relatat că coinculpatul U.P.M. lucra pentru inculpatul Ţ.S.G., comercializând şi închiriind discurile găsite în locuinţă; în sfârşit, la data de 22 august 2005 inculpatul N. a precizat că activităţile pe care le efectua în locuinţa inculpatului Ţ. constau în multiplicarea CD-urilor cu ajutorul celor două calculatoare; în memoria calculatorului, potrivit afirmaţiilor inculpatului, exista o evidenţă cu toate produsele oferite - care a şi fost listată ulterior - astfel explicându-se prezenţa celor 8 cataloage în apartament; coinculpatul N.I.A. a declarat de asemenea că discurile erau vândute sau închiriate diverselor persoane care veneau în apartament şi pe care nu-i cunoştea, pentru închiriere percepându-se o taxă de 10.000 lei (1 RON), iar pentru vânzare 50.000 lei (5 RON); în finalul primei declaraţii făcute în cauză inculpatul N.I.A. a precizat că toţi banii erau încasaţi de inculpatul Ţ.S.G., iar datele de identificare ale celor care au închiriat CD-uri erau introduse într-un fişier din calculator; in final,la cercetarea judecătorească inculpaţii au revenit asupra recunoaşterii iniţiale, negând comiterea activităţilor ilicite reţinute în sarcina acestora prin rechizitoriu declaraţii înlăturate ca nesincere în raport cu celelalte probe în acuzare administrate în cauză.
În raport cu situaţia de fapt sus-menţionată i-a condamnat pe cei trei inculpaţi pentru săvârşirea in participaţie/ în coautorat a infracţiunilor prevăzute de art. 140 lit. a) şi d) din Legea 8/1996 cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) si art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen. si respectiv art. 142 lit. a), b), l) şi m) din aceeaşi lege cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) si art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen. – încadrări juridice date faptelor ilicite şi prin actul de trimitere in judecata cu excepţia art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) privind aplicarea legii mai favorabile - constatând pe de o parte după compararea actelor normative succesive prin raportare la criteriul sancţiunilor aplicabile ca, in privinţa inculpaţilor, legea cea mai favorabila este cea in vigoare la data epuizării infracţiunilor, respectiv legea 8/1996 fara modificările aduse prin Legea nr. 285/2004, OUG nr. 123/2005 si legea nr. 329/2006 / iar pe de alta parte că referitor la săvârşirea infracţiunilor amintite în ceea ce priveşte modalităţile normative prevăzute de art. 140 lit. a) şi d) şi respectiv art. 142 lit. a) şi l) există formulate din termenul de „2 luni din ziua în care persoana vătămată a ştiut cine este făptuitorul" prevăzut de art. 284 C. proc. pen. şi plângere prealabilă de către persoanele vătămate /părţi civile în cauză în conformitate cu dispoziţiile art. 144 din legea nr. 8/1996.
Încadrarea juridică a faptelor ilicite continuate comise de inculpaţi – epuizate la data de 24 martie 2004 cu ocazia percheziţiei domiciliare – în dispoziţiile legale precizate cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) a avut in vedere ca prin Legea ulterioară nr. 285 din 23 iunie 2004 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe - publicată în M. Of. nr. 587 din 30 iulie 2004 - a fost abrogat în integralitate art. 142 din Legea nr. 8/1996 în redactarea la momentul epuizării activităţii infracţionale; prin aceiaşi lege însă au fost introduse dispoziţiile noi ale art. 1396 care în conţinutul alin. (6) au preluat în mod explicit prevederile art. 142 lit. b) si m) din legea 8/1996 într-o formă uşor modificată: [„închirierea de mărfuri pirat sau dispozitive pirat de control al accesului, precum şi oferirea spre vânzare sau închiriere a acestora prin anunţuri publice ori prin mijloace electronice de comunicare constituie infracţiune şi se sancţionează cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă de la 50 milioane lei la 300 milioane lei"]; definiţia legală a mărfurilor - pirat din alin. (7) al acelaşi articol [,,toate copiile realizate fără consimţământul titularului de drepturi sau al persoanei legal autorizate de aceasta şi care sunt executate, direct ori indirect, total sau parţial după un produs purtător al dreptului de autor sau al drepturilor conexe"] include în mod implicit şi modalitatea normativă a incrimării prevăzută de art. 142 lit. a) şi l); situaţia de fapt descrisă în rechizitoriu şi conformată în totalitate la cercetarea judecătorească relevă că inculpaţii au realizat prin acţiuni conjugate mărfurile-pirate pe care le-au şi închiriat ori oferit spre vânzare în mod nemijlocit prin mijloace electronice de comunicare fiind realizate astfel elementele constitutive ale tuturor modalităţilor normative incriminatorii prevăzute de art. 142 lit. a), b), l) şi m) din legea nr. 8/1996 în redactarea în vigoare la data de 24 martie 2004.
Pe baza constatărilor în fapt anterior expuse instanţa a reţinut că activitatea infracţională în speţă s-a epuizat la data de 24 martie 2004, dată în raport cu care sub aspectul aplicării în cauză a prevederilor art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) - avându-se în vedere modificările succesive ale Legii nr. 8/1996 intervenite ulterior epuizării activităţii infracţionale – s-a stabilit că legea mai favorabilă în cauză este aceea în vigoare la data epuizării infracţiunilor respectiv Legea nr. 8/1996, fără modificările aduse prin Legea nr. 285/2004, OUG nr. 123/2005 şi Legea nr. 329/2006.
În continuare, instanţa a procedat la verificarea îndeplinirii în cauză a condiţiilor de procedibilitate şi pedepsibilitate în care sens a stabilit că pentru infracţiunile prevăzute de art. 140 şi art. 142 lit. a şi l din Legea nr. 8/1996, potrivit art. 144 din Legea nr. 8/1996 acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a părţilor vătămate; condiţia de procedibilitate şi pedepsibilitate amintită este îndeplinită în cauză avându-se în vedere că percheziţiile domiciliare au fost efectuate la locuinţa inculpatului Ţ. la data de 24 martie 2004, iar la data de 15 martie 2004 a fost înregistrată plângerea prealabilă a părţii vătămate R.O.A.C.T., plângere îndreptată împotriva inculpatului Ţ.S.G. (filele 105, 106 vol. I up); ulterior, la data de 29 aprilie 2004 I.P.J. Timiş a înaintat o adresă către R.O.A.C.T., comunicând faptul că la desfăşurarea activităţii infracţionale şi-au adus contribuţiile şi inculpaţii N. şi U. (fila 103 up); în consecinţă, la data de 17 mai 2004 partea vătămată R.O.A.C.T. a formulat o plângere prealabilă şi împotriva celor doi inculpaţi (fila 131 vol. I up); plângerile prealabile ale părţii vătămate U.P.F.R. au fost înregistrate la datele de 22 aprilie 2004 împotriva inculpatului Ţ., 04 mai 2004 împotriva inculpatului N. şi 05 mai 2004 împotriva inculpatului U. (filele152-158 vol. I up); în sfârşit, la data de 09 aprilie 2004 se adresează organelor de cercetare penală, cu o plângere prealabilă, îndreptată împotriva inculpatului Ţ., şi partea civilă E.A. (filele 165-167 vol. I up), plângerea prealabilă a părţilor vătămate M.C., A.S., A. şi M., îndreptată împotriva aceluiaşi inculpat, dată din 27 mai 2004 (filele 170-173 vol. I up); sub acest aspect instanţa a reţinut şi faptul că încă din data de 05 aprilie 2004 ultimele părţi vătămate indicate mai sus s-au adresat organelor de urmărire penală cu solicitarea de se efectua cercetări faţă de inculpatul Ţ. (fila 163 vol. I up), adresa respectivă putând fi interpretată ca o manifestare de voinţă evidentă în sensul de a interveni tragerea la răspundere penală a inculpatului; deşi numele inculpaţilor N. şi U. nu este indicat în plângerile prealabile ale părţilor vătămate E.A., M.C., A.S., A. şi M., instanţa a apreciat că în cauză sunt incidente prevederile art. 131 alin. (4) C. pen., care stabilesc faptul că introducerea plângerii prealabile faţă de unul dintre făptuitori este suficientă pentru a atrage răspunderea penală a tuturor participanţilor; faţă de aspectele indicate mai sus, instanţa a constatat că la dosarul cauzei există plângerile prealabile ale persoanelor vătămate, motiv pentru care poate proceda la analizarea fondului faptelor reţinute în sarcina celor trei inculpaţi.
Sub aspectul laturii subiective, instanţa a reţinut că inculpaţii au acţionat cu intenţie directă, ei având reprezentarea faptului că prin actele lor de a vinde, închiria, adapta prin includerea subtitrării, difuza şi reproduce diferite opere cinematografice, înregistrări sonore sau programe de calculator, fără autorizaţia şi consimţământul titularilor drepturilor de autor, aduc o atingere gravă drepturilor recunoscute de lege autorilor operelor originale, şi urmărind prin săvârşirea infracţiunii un scop precis, respectiv obţinerea unor foloase materiale ilicite.
La individualizarea judiciara a pedepselor, in conformitate cu dispoziţiile art. 72 si următoarele C. pen. instanţa a avut in vedere gradul de pericol social al faptelor comise in raport cu caracterul repetat al acestora/amplitudinea si consecinţele activităţii infracţionale desfăşurate in participaţie de câtre cei trei inculpaţi, persoana acestora si celelalte date privind buna comportare anterioara, apreciind ca finalitatea preventiv educativa a acestora poate fi asigurata prin suspendarea sub supraveghere/condiţionata a executării pedepselor in condiţiile art. 861 si respectiv 81 C. pen.
În ceea ce priveşte latura civilă a procesului penal, instanţa a reţinut că părţile vătămate U.F.P.R., M.C., E.A.I.., R.O.A.C.T., R.O.A.C.T., A.S.I., A.I. şi M.I. s-au constituit părţi civile în cauză după cum urmează: U.F.P.R. – 25.982 DOLARI SUA, R.O.A.C.T. – 13.572 DOLARI SUA, M.C. – 12.861 DOLARI SUA, E.A.I. – 1883,30 euro, A. – 11.233 DOLARI SUA, A. – 40.850 euro şi M. – 3.297 DOLARI SUA.
Potrivit dispoziţiilor art. 139 alin. (2) din Legea nr. 8/1996, în vigoare la data săvârşirii infracţiunilor, titularii drepturilor de autor pot pretinde instanţelor de judecată acordarea de despăgubiri pentru repararea prejudiciului cauzat, urmând ca la stabilirea despăgubirilor instanţa să ia în considerare criterii cum ar fi consecinţele economice negative, în special câştigul nerealizat.
Pe de altă parte, în conformitate cu prevederile art. 998, 999 C. civ. orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe cel din vina căruia s-a ocazionat a-l repara, urmând ca, în temeiul art. 1003 C. civ., în situaţia în care prejudiciul a fost cauzat de mai multe persoane, răspunderea acestora urmând să fie solidară.
Faţă de aceste dispoziţii legale şi în condiţiile în care, în privinţa acestor infracţiuni, la aprecierea despăgubirilor instanţa a avut în vedere în special consecinţele economice negative constând în beneficiul nerealizat de către părţile civile, instanţa a apreciat că într-adevăr, prin faptele lor ilicite de a vinde, închiria, adapta, difuza şi reproduce mărfuri pirat, inculpaţii Ţ., N. şi U. au cauzat prejudicii patrimoniilor părţilor civile, prejudicii care se impune a fi reparate, motiv pentru care, în temeiul art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 346 C. proc. pen. instanţa a dispus obligarea inculpaţilor, în solidar, la plata despăgubirilor civile aşa cum au fost formulate.
Potrivit dispoziţiilor art. 139 alin. (4) lit. c) din Legea nr. 8/1996, aşa cum era în vigoare la data săvârşirii faptelor, instanţa poate dispune scoaterea din circuitul comercial, prin confiscare şi distrugere, a copiilor efectuate ilegal. Faţă de aceste dispoziţii legale, instanţa a dispus confiscarea de la inculpatul Ţ.S.G. a celor 4231 CD-uri şi 745 DVD-uri, precum şi de la martorii P.I. şi M.D.A. a discurilor cumpărate de la inculpaţi, corpuri delicte la dosarul cauzei şi distrugerea acestora.
În condiţiile prevăzute de art. 118 lit. b) C. pen., instanţa a confiscat de la inculpatul Ţ.S.G. două hard-discuri, două unităţi de inscripţionare CD-uri, două unităţi de inscripţionare DVD şi cele 9 cataloage, toate corpuri delicte la dosarul cauzei, şi toate folosite la săvârşirea infracţiunilor.
În temeiul art. 109 alin. (5) C. proc. pen. instanţa a dispus restituirea către martorii P. şi M. a celor două dischete pe care au fost înregistrate ofertele inculpaţilor.
2. Împotriva sentinţei penale nr. penale nr. 145/PI din 20 februarie 2009, pronunţată de Tribunalul Timiş, în Dosar nr. 6319.1/30/2006 au declarat apeluri inculpaţii Ţ.S.G., U.P.M. şi N.I.A.
În motivarea apelului declarat inculpatul U.P.M. a solicitat desfiinţarea sentinţei penale şi încetarea procesului penal în temeiul art. 10 lit. f) C. proc. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 140 lit. a) şi d) şi art. 142 lit. a) şi l) din Legea nr. 8/1996 şi achitarea în baza art. 10 lit. b) C. proc. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 142 lit. b) şi m din aceea şi lege cu motivarea că în cazul primelor infracţiuni lipseşte plângerea prealabilă a părţii vătămate, constituirea de parte civilă neechivalând cu o plângere prealabilă /iar cu privire la celelalte infracţiuni s-a solicitat să se constate că au fost dezincriminate prin Legea nr. 285/2004, iar ulterior au fost reîncriminate prin art. 1396 alin. (4) din Legea nr. 8/1996 fără însă ca acest act normativ să aibă incidenţă în speţă.
În motivarea apelului declarat de inculpatul T.S.G. s-a solicitat desfiinţarea sentinţei pentru vicii de procedură cu motivarea că instanţa a audiat inculpaţii numai cu privire la infracţiunea prev. de art. 142 lit. b) şi m) din Legea nr. 8/1996 deşi au fost condamnaţi şi pentru alte infracţiuni reglementate de aceeaşi lege / şi erori de judecată identice acelora formulate de coinculpatul U.P.M.
În acelaşi sens, apelul declarat de inculpatul N.I.A. s-a referit la nelegalitatea şi netemeinicia sentinţei, reiterându-se erorile de judecată susţinute de coinculpatul U.P.M.
Verificând sentinţa atacată pe baza materialului probator aflat în dosar, în raport cu motivele de apel invocate precum şi din oficiu sub toate celelalte aspecte de fapt şi de drept deduse judecăţii - potrivit art. 371 alin. (2) C. proc. pen. - Curtea a apreciat ca fiind parţial întemeiate criticile formulate de inculpaţi, în sensul celor arătate în continuare:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiş cu nr. 816/P/2005 emis la data de 10 aprilie 2006 şi înregistrat pe rolul Tribunalului Timiş sub nr. 6319/30/2006 la data de 18 aprilie 2006, inculpaţii Ţ.S.G., U.P.M. şi N.I.A. au fost trimişi în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 140 lit. a) şi d) şi art. 142 lit. a), b), l) şi m) din Legea 8/1996, ambele cu aplicarea prevederilor art. 13, art. 41 alin. (2) şi art. 33 lit. a) C. pen., în forma prevăzută de acest act normativ înainte de modificările survenite prin Legea 285/2004, OUG 123/2005 şi Legea nr. 329/2006.
Infracţiunile prev. de art. 142 lit. b) şi m) din Legea nr. 8/1996 reţinute în rechizitoriu astfel cum au fost încriminate şi sancţionate la data comiterii faptei şi care constau în difuzarea de opere şi înregistrări sonore, au fost dezincriminate prin Legea nr. 285/2004 publicată în M. Of. nr. 587 din 30 iunie 2004 / ulterior dispoziţiile menţionate în cuprinsul actului normativ abrogat au fost preluate într-o formă modificată de art. 1396 care la alin. (4) lit. a) din Legea nr. 8/1996 a prevăzut că faptele de difuzare constituie infracţiune numai în condiţiile în care anterior au fost aplicate două sancţiuni contravenţionale pentru fapte de acelaşi fel, condiţie care în cazul de faţă nu este îndeplinită - astfel că faptele de difuzare descoperite pentru prima dată nu mai constituie infracţiune ci se sancţionează contravenţional potrivit art. 1394 din Legea nr. 8/1996 – întrucât dispoziţiile legale intrate în vigoare după comiterea faptelor de difuzare de către inculpaţi au prevăzut că aceste operaţiuni se sancţionează mai întâi ca şi contravenţie potrivit art. 1394 la primele două abateri, abia la a treia abatere fapta fiind considerată infracţiune potrivit art. 1396 alin. (4) lit. a) din Legea nr. 8/1996; ori câtă vreme inculpaţii nu au fost anterior sancţionaţi contravenţional, prin noua reglementare s-a procedat la dezincriminarea faptei în modalitatea comisă de către aceştia, astfel că faţă de conţinutul legii penale mai favorabilă, aflându-ne în situaţia în care la momentul comiterii faptei aceasta era considerată infracţiune dar pe parcursul procesului penal intervin două legi penale succesive, prima dintre ele dezincriminând fapta în modalitatea comisă de către inculpat - dezincriminarea a operat doar în ce priveşte faptele prev de art. 142 lit. b) şi m) din Legea nr. 8/1996 - aspect de nelegalitate în raport cu care în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. au fost admise apelurile declarate de inculpaţii T.S.G., U.P.M. şi N.I.A., cu consecinţa desfiinţării în mod corespunzător a sentinţei penale nr. 145/PI/20.02 2009 pronunţată de Tribunalul Timiş.
Infracţiunea prevăzută de art. 140 lit. a) şi d) din Legea nr. 8/1996, constă în fapta celui care fără autorizarea sau consimţământul titularului dreptului de autor aduce o operă la cunoştinţă publică, traduce sau adaptează o operă pentru a obţine o operă derivată; cu privire la această învinuire instanţa de apel a reţinut că situaţia de fapt stabilită de primă instanţă / confirmată de probele în acuzare strânse/administrate la urmărirea penală şi cercetarea judecătorească nu a fost combătută de inculpaţi prin administrarea altor probe în sens contrar, si ca atare a fost confirmata aprecierea primei instanţe în sensul că faptele inculpaţilor Ţ.S.G., N.I.A. şi U.P.M., de a vinde, închiria, adapta prin includerea subtitrării, difuza şi reproduce diferite opere cinematografice, înregistrări sonore sau programe de calculator, fără autorizaţia şi consimţământul titularilor drepturilor de autor, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii sus-menţionate.
În ceea ce priveşte celelalte critici pe latură civilă, pentru argumentele procesuale şi probatorii arătate în sentinţă însuşite în totalitate de instanţa de control judiciar, au fost menţinute rezolvările juridice sub acest aspect adoptate prin sentinţă.
În consecinţă, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, prin Decizia penală nr. 83/ A din 22 iunie 2009 a admis apelurile declarate de inculpaţii Ţ.S.G., U.P.M. şi N.I.A. împotriva sentinţei penale nr. 145/PI din 20 februarie 2009 a Tribunalului Timiş, secţia penală, şi a desfiinţat parţială sentinţa amintită pe latură penală dispunând achitarea inculpaţilor apelanţi în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. b) C. proc. pen. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 142 lit. b) şi m) din Legea nr. 8/1996 modificată (fiind menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate).
3. Împotriva Deciziei penale nr. 83/ A din 22 iunie 2009 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, au declarat în termen recursuri Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara şi coinculpaţii T.S.G., U.P.M. şi N.I.A.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara a criticat Decizia penală amintită pentru nelegalitate şi netemeinicie sub aspectul achitării greşite a inculpaţilor în legătură cu săvârşirea şi a infracţiunilor prevăzute de art. 142 lit. b) şi m din Legea nr. 8/1996 modificată cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) - corespunzător cazului de casare din art. 3859 pct. 18 C. proc. pen. – şi în consecinţă menţinerea soluţiei de condamnare cu privire la infracţiunile amintite adoptată prin sentinţă.
Inculpatul-recurent intimat Ţ.S.G. a criticat Decizia şi sentinţa primei instanţe pentru nelegalitate şi netemeinicie cu solicitarea în principal de a se dispune încetarea procesului penal pentru lipsa plângerilor prealabile /respingerea acţiunilor civile în baza art. 144 din Legea nr. 8/1996 rap. la art. 222 C. proc. pen. şi art. 10 lit. f) C. proc. pen., iar în subsidiar achitarea în baza art. 10 lit. e) C. proc. pen. pentru lipsa calităţii procesuale a reprezentanţilor părţilor civile U.N.P.F.R. şi R.O.A.C.T., ale căror opere nu intră sub incidenţa Legii nr. 8/1996 întrucât nu s-a făcut dovada că aceste pretinse persoane vătămate au sediul în România / sau operele în cauză ar fi fost aduse la cunoştinţă publică pentru prima dată în România / sau ar fi fost fixate pe un suport material pentru prima dată în România în conformitate cu prevederile art. 146 din Legea nr. 8/1996; corespunzător cererilor amintite în latura penală circumscrise cazurilor de casare prev. de art. 3859 pct. 10, 13 şi 18 C. proc. pen. s-a solicitat şi respingerea pretenţiilor formulate în latura civilă a procesului; în acelaşi sens au formulat motive de recurs şi recurenţii - intimaţi inculpaţi N.I.A. şi U.P.M.
Înalta Curte verificând Decizia şi sentinţa atacată pe baza lucrărilor şi materialului din dosarul cauzei în raport cu motivele de recurs invocate cât şi din oficiu – potrivit art. 3856 alin. (2) şi 3859 alin. (3) C. proc. pen. – constată următoarele:
Este stabilit in cauza pe baza probelor administrate pe parcursul procesului penal - procesele verbale de sesizare din oficiu, de percheziţie, de constatare (filele 16, 22-48 vol. I up, 1, 5, 14 vol. II up), raportul de serviciu întocmit la data de 19 februarie 2004 (fila 17 vol. I up), plângerile prealabile ale părţilor vătămate R.OA.C.T., U.P.F.R., E.A., M.C., A.S., A. şi M. (filele 105, 131, 153, 154, 155, 157, 165-167, 170-173 vol. I up), declaraţiile inculpaţilor (filele 195, 198-200, 202, 203, 205, 210, 211, 213-215 vol. I up şi 20, 61, 91 dosar), declaraţiile martorilor P.I., M.A.D., M.I.L., Ş.L., B.L., P.A., B.M., N.S.F., C.S.A., P.M., M.A.B., L.C., P.A., C.D. şi C.O. (filele 2-4, 6 -9, 11-13, 73, 85-89, 91, 93 vol. II up şi 92, 93, 123, 124, 154-157, 192-194 dosar), adresa din 18 martie 2004 al I.P.J. Timiş (fila 114 vol. II up), raportul de constatare nr. 3907 din 22 octombrie 2004 al O.R.D.A. (filele 6-329 vol. III up), referatele de evaluare întocmite pe numele inculpaţilor de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Timiş (filele 114-122 dosar) – situaţie de fapt recunoscuta parţial si de inculpaţi ca:
a) în perioada 18 februarie 2004 – 24 martie 2004, in mod repetat, în calitate de persoane fizice, cei trei inculpati- fara a avea consimtamantul titularilor drepturilor recunoscute prin lege - au adus la cunostiinta publicului diverse opere (filme, videoclipuri )pe care le-au si tradus;
b) în aceeaşi perioada, fara a avea consimtamantul titularilor drepturilor recunoscute prin lege in mod repetat, au reprodus integral sau parţial pe un număr total de peste 4231 CD-uri si 745 DVD-uri opere cinematografice (filme, videoclipuri) înregistrări sonore si programe de calculator ale diverşilor producători / pe care le-au difuzat prin vindere, închiriere la diverse persoane fizice, activitati ilicite ce realizează elementele constitutive ale infracţiunilor concurente comise in participaţie – in coautorat - de aducere la cunostiinta publicului a unei opere fara consimtamantul titularului dreptului de autor si respectiv reproducere si difuzare - prin închiriere si vânzare - a unor opere si înregistrări sonore ale unui producător, fara a avea autorizarea sau după caz consimtamantul titularului drepturilor recunoscute prin lege, prevăzute de art. 140 lit. a) si d) din Legea 8/1996 cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) si 41 alin. (2) C. pen. si respectiv art. 142 lit. a), b), l), m) din Legea 8/1996 cu aplicarea art. 13 si 41 alin. (2) C. pen. in final cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., astfel cum in mod corect a fost rezolvată acţiunea penală de prima instanţă.
Soluţia de achitare parţiala in apel, cu privire la modalităţile normative prevăzute de lit. b) si m), este greşită întrucât aceste modalitati normative ale infracţiunii amintite prevăzute de art. 142 lit. a), b), l) şi m) din Legea nr. 8/1996 nemodificată – sunt preluate explicit ori implicit de noua incriminare din art. 1396 din Legea nr. 285/2004; în acest sens trebuie arătat ca – astfel cum in mod corect s-a reţinut prin sentinţa – prin Legea nr. 285 din 23 iunie 2004 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, publicată în M. Of. nr. 587 din 30 iulie 2004 a fost abrogat art. 142 din Legea nr. 8/1996 în redactarea la momentul epuizării activităţii infracţionale; prin aceiaşi lege însă au fost introduse dispoziţiile noi ale art. 1396 care în conţinutul alin. (6) au preluat în mod explicit prevederile art. 142 lit. b) si m) din Legea 8/1996 într-o formă uşor modificată: [„închirierea de mărfuri pirat sau dispozitive pirat de control al accesului, precum şi oferirea spre vânzare sau închiriere a acestora prin anunţuri publice ori prin mijloace electronice de comunicare constituie infracţiune şi se sancţionează cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă de la 50 milioane lei la 300 milioane lei"]; definiţia legală a mărfurilor - pirat din alin. (7) al acelaşi articol [,,toate copiile realizate fără consimţământul titularului de drepturi sau al persoanei legal autorizate de aceasta şi care sunt executate, direct ori indirect, total sau parţial după un produs purtător al dreptului de autor sau al drepturilor conexe"] include în mod implicit şi modalitatea normativă a incrimării prevăzută de art. 142 lit. a) şi l); situaţia de fapt descrisă în rechizitoriu şi conformată în totalitate la cercetarea judecătorească relevă că inculpaţii au realizat prin acţiuni conjugate mărfurile-pirate pe care le-au şi închiriat ori oferit spre vânzare în mod nemijlocit prin mijloace electronice de comunicare fiind realizate astfel elementele constitutive ale tuturor modalităţilor normative incriminatorii prevăzute de art. 142 lit. a), b), l) şi m) din Legea nr. 8/1996 în redactarea în vigoare la data de 24 martie 2004.
Alin. 4 din art. 1396 invocat in apel de către inculpaţi [potrivit căruia "este infracţiune daca anterior s-au aplicat doua sancţiuni contravenţionale pentru fapte de acelaşi fel: a) distribuirea de mărfuri-pirat sau de dispozitiv-pirat de control al accesului sau deţinerea acestora in scopul distribuirii, atunci când aceste activitati se desfasoara in public ; b) oferirea spre vânzare sau închiriere de mărfuri pirat prin prezentarea copertelor si a cataloagelor de mărfuri-pirat"], are in vedere cu totul alte situaţii respectiv distribuirea de mărfuri-pirat, ori oferirea spre vânzare sau închiriere de mărfuri-pirat,prin prezentarea ofertelor sau a cataloagelor, atunci când aceste activităţi se desfăşoară in public, ce nu se regăsesc în speţă.
Referitor la critica de nelegalitate invocată de inculpat privind încetarea procesului penal în baza art. 144 din Legea nr. 8/1996 rap. la art. 222 şi art. 10 lit. f) C. proc. pen. din examinarea lucrărilor dosarului se constată că în mod corect prima instanţă – soluţie menţinută în apel – a constatat îndeplinirea în cauză a condiţiilor de procedibilitate şi pedepsibilitate sus-menţionate în care sens a stabilit că pentru infracţiunile prevăzute de art. 140 şi art. 142 lit. a) şi l) din Legea nr. 8/1996, potrivit art. 144 din Legea nr. 8/1996 acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a părţilor vătămate; condiţia de procedibilitate şi pedepsibilitate amintită este îndeplinită în cauză avându-se în vedere că percheziţiile domiciliare au fost efectuate la locuinţa inculpatului Ţ. la data de 24 martie 2004, iar la data de 15 martie 2004 a fost înregistrată plângerea prealabilă a părţii vătămate R.O.A.C.T., plângere îndreptată împotriva inculpatului Ţ.S.G. (filele 105, 106 vol. I up); ulterior, la data de 29 aprilie 2004 I.P.J. Timiş a înaintat o adresă către R.O.A.C.T., comunicând faptul că la desfăşurarea activităţii infracţionale şi-au adus contribuţiile şi inculpaţii N. şi U. (fila 103 up); în consecinţă, la data de 17 mai 2004 partea vătămată R.O.A.C.T. a formulat o plângere prealabilă şi împotriva celor doi inculpaţi (fila 131 vol. I up); plângerile prealabile ale părţii vătămate U.P.F.R. au fost înregistrate la datele de 22 aprilie 2004 împotriva inculpatului Ţ., 04 mai 2004 împotriva inculpatului N. şi 05 mai 2004 împotriva inculpatului U. (filele152-158 vol. I up); în sfârşit, la data de 09 aprilie 2004 se adresează organelor de cercetare penală, cu o plângere prealabilă, îndreptată împotriva inculpatului Ţ., şi partea civilă E.A. (filele 165-167 vol. I up), plângerea prealabilă a părţilor vătămate M.C., A.S., A. şi M., îndreptată împotriva aceluiaşi inculpat, dată din 27 mai 2004 (filele 170-173 vol. I up); sub acest aspect instanţa a reţinut şi faptul că încă din data de 05 aprilie 2004 ultimele părţi vătămate indicate mai sus s-au adresat organelor de urmărire penală cu solicitarea de se efectua cercetări faţă de inculpatul Ţ. (fila 163 vol. I up), adresa respectivă putând fi interpretată ca o manifestare de voinţă evidentă în sensul de a interveni tragerea la răspundere penală a inculpatului; deşi numele inculpaţilor N. şi U. nu este indicat în plângerile prealabile ale părţilor vătămate E.A., M.C., A.S., A. şi M., instanţa a apreciat că în cauză sunt incidente prevederile art. 131 alin. (4) C. pen., care stabilesc faptul că introducerea plângerii prealabile faţă de unul dintre făptuitori este suficientă pentru a atrage răspunderea penală a tuturor participanţilor.
În consecinţa in baza art. 38515 pct. 2 lit. d) rap. la art. 3859 alin. (1) pct. 16 cod procedura penala se va admite recursul declarat de Parchetul de pe langa Curtea de Apel Timişoara, casându-se Decizia penala nr. 83 din 22 iunie 2009 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penala, si se va menţine sentinţa penala nr. 145 /PI din 20 februarie 2009 a Tribunalului Timiş, secţia penala (recursurile inculpaţilor in sens contrar – pentru achitarea in latura penala si exonerare de răspundere in latura civila – urmând a se respinge ca nefondate in baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.).
În ceea ce priveşte latura civila a procesului solicitările inculpaţilor de înlăturare a răspunderii civile delictuale acestora sunt de asemenea neîntemeiate întrucât faptele ilicite comise de aceştia au cauzat un prejudiciu patrimonial părţilor civile, care se impune a fi reparat în integralitate, potrivit art. 14 şi următoarele C. proc. pen.; sub acest aspect – cu relevanta si in ceea ce priveşte existenta elementelor constitutive ale infracţiunilor reţinute in sarcina acestora – trebuie arătat ca produsele ridicate de la inculpatul T.S.G., contrar susţinerilor acestuia constituie mărfuri-pirat în sensul alin. (7) al art. 1396 din Legea nr. 8/1996 modificată - astfel cum a stabilit expertiza O.R.D.A. efectuata in cauza - ce atrag răspunderea penala si civila a inculpaţilor; în acest sens au fost avute în vedere si dispoziţiile art. 146 pct. 8 lit. b) din Legea nr. 8/1996, în vigoare la data desfăşurării activităţii infracţionale, care stabilesc faptul că dispoziţiile legale se aplică tuturor prestaţiilor artiştilor interpreţi şi executanţi, categorie în care, potrivit art. 95 sunt cuprinşi şi actorii şi cântăreţii, ale căror prestaţii sunt fixate în înregistrări sonore protejate de Legea nr. 8/1996 - potrivit art. 103 din Legea nr. 8/1996, prin înregistrare sonoră înţelegându-se orice fixare, exclusiv sonoră, a sunetelor provenite dintr-o interpretare ori execuţie a unei opere sau a altor sunete ori a reprezentărilor numerice ale acestor sunete, oricare ar fi metoda şi suportul utilizate pentru această fixare - şi de asemenea dispoziţiilor art. 66 şi 73 din Legea nr. 8/1996 în raport cu care beneficiază de protecţia legii şi autorii operelor audiovizuale şi ai programelor pentru calculator/ în care sens art. 147 din Legea nr. 8/1996 asimilează situaţia cetăţenilor străini cu a cetăţenilor români în ceea ce priveşte aplicabilitatea dispoziţiilor Legii nr. 8/1996.
Susţinerile inculpaţilor că în privinţa părţilor civile E.A., M., A., A. şi M., cabinetul de avocatură care a reprezentat interesele acestora în România nu era îndreptăţit să exercite drepturile procesuale ale acestora sunt contrazise de înscrisurile existente la dosarul de urmărire penală, fiind prezentate procuri autentice prin care părţile civile au acordat drept de reprezentare cabinetului de avocatură în scopul de a acţiona împotriva oricăror încălcări ale drepturilor de autor.
În temeiul art. 191 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. instanţa a obligat fiecare dintre inculpaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara împotriva Deciziei penale nr. 83 din 22 iunie 2009 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, privind pe inculpaţii Ţ.S.G., U.P.M. şi N.I.A.
Casează Decizia penală sus-menţionată şi menţine sentinţa penală nr. 145/PI din 20 februarie 2009 a Tribunalului Timiş.
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii Ţ.S.G., U.P.M. şi N.I.A. împotriva aceleiaşi decizii penale.
Obligă recurentul inculpat U.P.M. la plata sumei de 600 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C.
Onorariile în sumă de câte 75 lei pentru apărarea din oficiu a intimaţilor inculpaţi Ţ.S.G. şi N.I.A. se vor plăti din fondul M.J.L.C.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 16 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 428/2010. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 4419/2010. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... → |
|---|
