ICCJ. Decizia nr. 767/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 767/2010
Dosar nr. 1008/39/2009
Şedinţa publică din 26 februarie 2010
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 104 din 23 octombrie 2009, Curtea de Apel Suceava a respins ca nefondată plângerea formulată de petiţionarul C.I. împotriva rezoluţiei nr. 41/P/2009 din 8 iunie 2009 a Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, rezoluţie ce a fost menţinută.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:
Petentul C.I. a formulat plângere, în conformitate cu dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen., împotriva rezoluţiilor Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava nr. 41/P/2009 din data de 08 iunie 2009, respectiv nr. 259/II/2/2009 din data de 08 iulie 2009, intimaţi fiind M.A., B.C., P.C.D. şi D.A.C.
În motivarea plângerii, acesta a arătat că greşit s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de intimaţi sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), în condiţiile în care aceştia, cu intenţie, i-au cauzat o vătămare a intereselor sale legitime prin soluţiile pronunţate sau actele efectuate.
Astfel, ei nu au ţinut cont că numita S.D.M.P. nu avea dreptul la restituirea imobilului situat în Botoşani, ea nefăcând dovezi în acest sens.
Verificând rezoluţiile atacate, pe baza actelor şi lucrărilor dosarului, conform art. 2781 alin. (7) C. proc. pen., Curtea a constatat că plângerea formulată este nefondată, pentru următoarele considerente:
Prin rezoluţia nr. 41/P/2009 din data de 08 iunie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava s-a dispus, în baza dispoziţiilor art. 228 alin. (6) şi art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de M.A. - judecător la Judecătoria Botoşani, P.C.D., B.C. - prim-procuror şi. respectiv, procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoşani, precum şi faţă de D.A.C., procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Botoşani.
Pentru a se pronunţa această soluţie, s-a reţinut în considerente că numitul C.I. a formulat plângere penală împotriva lui M.A. - judecător şi a procurorilor P.C.D., B.C. şi D.A.C., solicitând să se efectueze împotriva lor cercetări sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
În cursul cercetărilor s-a stabilit că numitul C.I. a sesizat, la 18 ianuarie 2008. organele de urmărire penală din Botoşani, solicitând să se efectueze cercetări împotriva numitei S.D.M.P. din Germania, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de calomnie, prev. de art. 206 C. pen. şi înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1) C. pen., constând în aceea că aceasta l-ar fi calomniat, iar în anii 2003 şi 2004 ar fi obţinut de la Primăria Municipiului Botoşani două dispoziţii, prin care i s-a restituit în natură imobilul din municipiul Botoşani, fără ca ea să deţină acte de proprietate ale acestuia, iar ulterior a formulat acţiune judecătorească de evacuare a membrilor familiei C. din imobil, în acţiune menţionând că aceştia nu au plătit chiria. Mai precizează ea S.D.M.P. l-a notificat prin executor judecătoresc, dar el nu s-a prezentat şi poi a indus în eroare instanţa de judecată, care a admis acţiunea de evacuare. Plângerea penală a făcut obiectul Dosarului nr. 877/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoşani.
În urma cercetărilor efectuate a rezultat că, prin Dispoziţiile nr. 2227 din 28 noiembrie 2003 şi nr. 9830 din 21 octombrie 2004 ale Primăriei Municipiului Botoşani, li s-a retrocedat în natură numitelor S.D.M.P. şi B.L., nobilul din municipiul Botoşani, precum şi o suprafaţă de teren. La etajul imobilului, C.I. şi familia lui aveau închiriat un spaţiu locativ, în baza contractului din 27 ianuarie 1974, iar valabilitatea i-a fost prelungită până la 22 mai 2011. In baza procesului-verbal din 01 august 2006, Comisia de restituire a imobilelor a predat proprietarilor imobilul respectiv, cu obligaţia - printre altele - de a prelungi durata contractului de închiriere cu C.I., cu o durată de cinci ani.
S-a mai stabilit că actele administrative de restituire au fost făcute în baza unor dovezi existente la dosarele respective.
După dobândirea proprietăţii, proprietarele au oferit numitului C.I. spaţiul, spre a fi cumpărat. Acesta nu a fost de acord, dar nu a plătit nici chiria, motivând că nu cunoştea adresa proprietarelor, spre a o trimite.
Prin notificare, proprietarele au cerut lui C.I. să fie prezent în imobil la 23 februarie 2007, pentru renegocierea contractului de închiriere, dar acesta nu s-a prezentat, astfel încât ele au solicitat Judecătoriei Botoşani evacuarea chiriaşilor.
Prin sentinţa civilă nr. 3036 din 08 iunie 2007, Judecătoria Botoşani a admis cererea ; i-a dispus evacuarea soţilor C.I. şi E. Hotărârea a rămas definitivă, prin respingerea recursului.
Faţă de cele constatate în cursul cercetării penale, prin rezoluţia nr. 877/P/2008 din 50 mai 2008, procuroru-şef al secţiei judiciare – B.C. de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoşani, a dispus neînceperea urmăririi penale pentru infracţiunea prev. le art. 206 C. pen., în baza art. 10 lit. b) C. proc. pen., întrucât infracţiunea de calomnie fusese abrogată prin Legea nr. 278/2006 şi în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen., pentru infracţiunea de înşelăciune, apreciind că nu există elementele constitutive ale infracţiunii.
Împotriva soluţiei procurorului, C.l. a formulat plângere, ce a fost respinsă ca neîntemeiată, prin ordonanţa nr. 1187/II/2/2008 din 09 iulie 2008 a prim-procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoşani – P.C.D.
C.I. a formulat o nouă plângere în temeiul art. 2781 C. proc. pen.: are a fost respinsă ca neîntemeiată, prin sentinţa penală nr. 3188 din 12 decembrie 2008 pronunţată de Judecătoria Botoşani în Dosarul nr. 89555/193/2008, ce a rămas definitivă. Din completul de judecată a făcut parte judecător M.A. de la Judecătoria Botoşani şi procuror D.A.C. de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Botoşani.
Nemulţumit de soluţiile procurorilor, ca şi de hotărârea judecătorească, petentul C.l. a formulat plângerea penală ce face obiectul prezentului dosar şi în care îi acuză de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor pe magistraţii ce au pronunţat soluţiile.
Având în vedere cele de mai sus, precum şi faptul că magistraţii au pronunţat soluţiile în baza probelor existente în dosare şi a convingerilor lor formate prin analizarea probelor şi cunoaşterea dispoziţiilor legale în materie, iar reformarea soluţiilor date de magistraţi în executarea atribuţiilor lor de serviciu nu se poate face în baza unor plângeri penale, ci prin folosirea căilor legale de atac, s-a concluzionat că, în speţă, nici unul dintre magistraţi nu a comis infracţiunea pentru care au fost cercetaţi.
Împotriva acestei soluţii a formulat plângere petentul, respinsă, ca neîntemeiată, în baza dispoziţiilor art. 278 alin. (1) C. proc. pen., prin rezoluţia, nr. 259/II/2/2009 a Procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava.
Curtea de Apel Suceava reţine că infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), constă în fapta funcţionarului public care, în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu, cu ştiinţă, nu îndeplineşte un act ori îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzează o vătămare intereselor legale ale unei persoane.
Or, în absenţa unor indicii sau probe din care să rezulte săvârşirea acestei infracţiuni, nu se poate proceda la începerea urmăririi penale sau la trimiterea în judecată a intimaţilor.
Activitatea de urmărire penală presupune, printre altele, potrivit art. 224 alin. (1) C. proc. pen., şi efectuarea de acte premergătoare în vederea strângerii de date pentru începerea urmăririi penale, după ce organele abilitate au fost sesizate cu o plângere despre săvârşirea vreunei infracţiuni.
Potrivit alin. (4) al art. 228 C. proc. pen. coroborat cu alin. 6 al aceluiaşi articol şi art. 209 alin. (3) C. proc. pen., dacă din cuprinsul actelor premergătoare efectuate după primirea plângerii rezultă vreunul din cazurile de împiedicare a punerii în mişcare a acţiunii penale, cu excepţia celui de la lit. b), procurorul, prin rezoluţie motivată, dispune neînceperea urmăririi penale.
Potrivit art. 2781 alin. (6) C. proc. pen., la judecarea unei plângeri formulată în baza alin. (1) al acestui articol, participarea procurorului este obligatorie. Din coroborarea dispoziţiilor art. 316 alin. (1), (2) C. proc. pen., reiese că procurorul, în desfăşurarea cercetării judecătoreşti şi dezbaterilor şi în exercitarea rolului său activ în vederea aflării adevărului şi a respectării dispoziţiilor legale, este liber să pună concluziile pe care le consideră întemeiate, potrivit legii şi în concordanţă cu probele existente la dosar.
Îndeplinirea acestor atribuţii, în lipsa unor elemente de natură a pune la îndoială buna credinţă a intimaţilor, nu poate constitui un temei pentru începerea urmăririi penale.
În speţă, atât rezoluţiile, cât şi sentinţa penală nr. 3188/2008 reprezintă materializarea convingerilor intimaţilor, formată prin evaluarea materialului probator administrat, cu prezentarea, în considerente, a argumentelor ce au stat la baza lor şi care pot fi supuse cenzurii instanţei / căilor de atac prevăzute de lege, de care, de altfel, petentul a uzat.
Corect a reţinut procurorul general că răspunderea penală a magistraţilor pentru soluţiile date în cauzele rezolvate - în lipsa oricăror indicii de comitere de către aceştia a vreunei infracţiuni - nu poate fi angajată, întrucât, potrivit dispoziţiilor art. 97 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 303/2004, exercitarea dreptului oricărei persoane de a sesiza încălcarea obligaţiilor profesionale ale judecătorilor şi procurorilor în raport cu justiţiabilii exclude punerea în discuţie a soluţiilor pronunţate prin rezoluţii / hotărâri judecătoreşti care sunt supuse căilor de atac prevăzute de lege.
Pentru considerentele arătate, Curtea, constatând că rezoluţiile atacate, prin care s-a reţinut că faptele reclamate de petent nu există în însăşi materialitatea lor, sunt legale şi temeinice, în conformitate cu dispoziţiile art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petent.
Împotriva sentinţei penale nr. 104 din 23 octombrie 2009 a Curţii de Apel Suceava în termen legal a declarat recurs petiţionarul fără a arăta motivele pentru care critică hotărârea recurată.
Examinând legalitatea şi temeinicia hotărârii recurate sub toate aspectele conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte reţine că recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta:
Petiţionarul a formulat prezenta plângere penală solicitând cercetarea magistraţilor menţionaţi sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzut de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), fiind nemulţumit de soluţiile dispuse de aceştia în plângerile pe care le-a adresat Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi, respectiv, instanţei de judecată.
Din actele premergătoare efectuate nu rezultă date sau indicii în sensul săvârşirii acestei infracţiuni sau a oricărei alte infracţiuni de către intimaţi cu prilejul soluţionării cauzelor petiţionarului.
Intimaţii B.C. - procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoşani şi P.C.D. - prim procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoşani au dispus neînceperea urmăririi penale faţă de făptuitoarea S.D.M.P. şi, respectiv, respingerea plângerii petiţionarului având în vedere actele premergătoare efectuate în cauză şi din care a rezultat incidenţa dispoziţiilor art. 10 lit. b), c) şi d) C. proc. pen., astfel că în conformitate cu dispoziţiile art. 228 alin. (4) se impunea începerea urmăririi penale.
Intimatul M.A. - judecător la Judecătoria Botoşani a soluţionat plângerea formulată de petiţionar în conformitate cu dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen., dispunând respingerea acesteia, hotărârea pronunţată fiind rezultatul convingerii judecătorului formată pe baza examinării actelor şi lucrărilor dosarului şi a dispoziţiilor legale aplicabile.
Intimata D.A.C. - procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Botoşani a participat la soluţionarea plângerii petiţionarului, prezentând concluziile pe care le-a considerat întemeiate, potrivit legii, ţinând seama de probele administrate.
Intimaţii şi-au exercitat atribuţiile de serviciu cu respectarea dispoziţiilor legale, iar împrejurarea că petiţionarul este nemulţumit de soluţiile pronunţate în cauzele sale nu poate atrage răspunderea penală a magistraţilor care le-au dispus, împotriva acestora putând fi exercitate căile de atac prevăzute de lege.
Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte constată că prezentul recurs este nefondat, astfel că în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. urmează să îl respingă, iar potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen. să îl oblige pe petiţionar la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul C.I. împotriva sentinţei penale nr. 104 din 23 octombrie 2009 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3174/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 3175/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
