ICCJ. Decizia nr. 793/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 793/2010
Dosar nr. 1658/1/2010
Şedinţa publică din 1 martie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 15 februarie 2010, pronunţată în dosarul nr. 15.773.4/95/2006, Curtea de Apel Timişoara a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale formulată de inculpatul recurent I.M.
Cauza se află pe rolul curţii de apel pentru judecarea recursului declarat de inculpatul I.M. împotriva deciziei penale nr. 236 din 21 septembrie 2009 pronunţată de Tribunalul Arad prin care s-a dispus admiterea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad şi trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Arad.
Prin sentinţa penală nr. 236 inculpatul a fost achitat, în temeiul disp. art. 11 pct. 1 lit. c) combinat cu art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de falsificare de monede sau alte valori şi înşelăciune, prev. de art. 282 alin. (2) rap. la art. 284 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. a) C. pen.
Excepţia de neconstituţionalitate invocată de inculpatul recurent se referă la art. 3899 C. proc. pen., în raport de disp. art. 21 alin. (1) şi (3), art. 24 şi art. 20 din Constituţia României – cu referire la art. 6 paragraful 1 şi art. 13 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Cetăţeneşti întrucât acestea împiedică liberul acces la justiţie prin limitarea cazurilor de casare.
Curtea de apel a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale nefiind întrunite cumulativ condiţiile prev. de art. 29 din Legea nr. 43/1992 - să privească o lege sau o ordonanţă ori o dispoziţie dintr-un asemenea act normativ în vigoare, dispoziţia nu a fost constatată ca fiind neconstituţională printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale şi are legătură cu soluţionarea cauzei.
În raport de obiectul cauzei - recurs împotriva deciziei prin care s-a dispus rejudecarea dosarului de către instanţa de fond, curtea a respins cererea de sesizare ca inadmisibilă.
Recursul declarat de inculpat împotriva încheierii este nefondat.
Din examinarea cauzei rezultă că într-adevăr cererea este inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate invocată privind dispoziţiile art. 3859 C. proc. pen. privind cauzele în care se poate face recurs neavând legătură cu soluţionarea cauzei care priveşte recursul declarat de inculpat împotriva deciziei de casare cu trimiterea spre rejudecare la prima instanţă nefiind întrunite astfel condiţiile prevăzute de art. 29 alin. (2) din Legea nr. 47/1992.
Conform dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. recursul declarat de inculpat va fi respins ca nefondat.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul I.M. împotriva încheierii din 15 februarie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în dosarul nr. 15773.4/53/2006 .
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţie şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi 1 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3177/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 3181/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
