ICCJ. Decizia nr. 808/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 808/2010
Dosar nr. 1341/46/2009
Şedinţa publică din 2 martie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. l02/ F din 3 noiembrie2009, Curtea de Apel Piteşti, secţia penală, a respins ca nefondată plângerea petentei S.V.C. împotriva rezoluţiei nr. 498/P/2009 din 24 iunie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti.
Pentru a dispune în acest sens, prima instanţă a reţinut următoarele:
Petiţionara S.C., a formulat la data de 11 decembrie 2008, plângere penală împotriva numitului D.M.C., avocat în cadrul Baroului Argeş, solicitând cercetarea acestuia pentru săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune şi mărturie mincinoasă.
Plângerea a făcut obiectul Dosarului nr. 498/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, iar prin rezoluţia din 24 iunie 2009, s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru săvârşirea infracţiunilor reclamate, reţinându-se vă în sarcina avocatului D.M.C. nu se poate reţine săvârşirea vreunei infracţiuni, întrucât acesta şi-a exercitat atribuţiile specifice funcţiei de avocat în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 51/1995, privind exercitarea profesiei de avocat.
Rezoluţia a fost atacată de petiţionara S.C. la procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, iar la data de 7 august 2009, printr-o altă rezoluţie dată de acest procuror, s-a respins ca neîntemeiată plângerea (Dosar nr. 609/II/2/2009).
Împotriva rezoluţiei procurorului, petiţionara S.C. a formulat, în conformitate cu dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen., plângere la prezenta instanţă, susţinând, şi de această dată, că avocatul D.M.C. şi-a exercitat abuziv funcţia de avocat, a indus-o în eroare şi i-a cauzat astfel prejudicii materiale.
Verificând rezoluţia atacata, pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei în sensul dispoziţiilor art. 2781 alin. (7) C. proc. pen., se constată că plângerea formulată este neîntemeiată şi va fi respinsă ca atare.
Astfel, rezultă că soluţia de neîncepere a urmăririi penale este concordantă cu actele dosarului şi cu dispoziţiile legale pertinente în cauză.
Într-adevăr, intimatul D.M.C., în calitatea sa de avocat în cadrul Baroului Argeş, a fost apărătorul numitei S.M. - mama vitregă a petiţionarei S.C. iar, între mamă şi fiică, au avut loc mai multe procese, prin care-şi disputau bunuri succesorale ale autorului S.V. Sub acest aspect au fost pronunţate sentinţa civilă nr. 3959/1999 (Judecătoria Piteşti) şi Deciziile civile nr. 1794/1999 şi nr. l706/R/2000 ale Tribunalului Argeş şi, respectiv Curţii de Apel Piteşti, prin care s-a sistat indiviziunea asupra bunurilor rămase de pe urma defunctului S.V. Deoarece bunurile succesorale au fost atribuite în natură petiţionarei S.C., aceasta a fost obligată la sultă către creditoarea S.M. care, pentru a-şi recupera creanţa, a pornit executarea silită (Dosar nr. 36/2001).
În toate cauzele, S.M. a fost apărată de intimatul D.M.C., în calitate de avocat la Baroul Argeş, nerezultând încălcarea vreunei dispoziţii legale în dauna petiţionarei S.C. şi nici a Legii nr. 51/1995, privind exercitarea profesiei de avocat.
Prin urmare, în mod corect organul de urmărire penală nu a început urmărirea penală împotriva avocatului D.M.C. şi, pentru că soluţia dată de parchet este legală şi temeinică, se va respinge ca nefondată plângerea, în temeiul dispoziţiilor art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen.
Împotriva sentinţei, în termen legal, petenta S.V.C. a declarat prezentul recurs.
Deşi la termenul anterior recurenta a solicitat amânarea judecării cauzei pentru lipsă de apărare (fil. 33), aceasta nu şi-a angajat avocat susţinând personal motivele de recurs cu ocazia dezbaterilor, astfel cum s-a menţionat în partea introductivă a deciziei.
Motivele de recurs ale petentei s-au referit la faptul că, la judecarea plângerii de către instanţa de fond, nu a fost citată, că nu a fost prezentă la termenul când au avut loc dezbaterile, precum şi la faptul că instanţa nu s-a pronunţat asupra probelor administrate.
În final, petenta a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei, desfiinţarea rezoluţiilor procurorilor şi trimiterea dosarului în vederea începerii urmăririi penale.
Recursul petentei S.V.C. va fi respins ca nefondat pentru motivele ce se vor arăta:
1) criticile petentei cu privire la procedura de citare şi participarea acesteia la judecarea plângerii de către prima instanţă sunt neîntemeiate.
În conformitate cu dispoziţiile art. 2781 alin. (4) C. proc. pen. pentru termenul când a avut loc judecarea plângerii a fost realizată procedura de citare a persoanei care a făcut plângerea şi, respectiv, a persoanei faţă de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale (fil. 38 şi 39 d.p.i.).
Neprezentarea persoanei care a făcut plângerea şi, respectiv, a persoanei faţă de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, ambele legal citate, nu împiedică soluţionarea plângerii formulate în temeiul art. 2781 C. proc. pen., prezenţa acestora nefiind obligatorie potrivit legii (art. 2781 alin. (4) C. proc. pen.).
Din partea introductivă a sentinţei atacate rezultă că petenta a lipsit, iar pentru intimat s-a prezentat apărător ales (fil. 33 d.p.i.).
2) neîntemeiată este şi critica referitoare la neexaminarea de către instanţa de fond a probelor administrate.
În conformitate cu dispoziţiile art. 66 alin. (1) şi art. 52 din C. proc. pen., precum şi cu cele ale art. 23 alin. (11) din Constituţia României, orice cetăţean beneficiază de prezumţia de nevinovăţie, deschiderea unei proceduri judiciare penale (prin începerea urmăririi penale) nefiind posibilă decât în condiţiile prevăzute de lege.
Astfel, potrivit art. 228 alin. (1) C. proc. pen., organul de urmărire penală sesizat în vreunul din modurile prevăzute de art. 221 C. proc. pen., dispune prin rezoluţie începerea urmăririi penale, când din cuprinsul actului de sesizare sau al actelor premergătoare efectuate nu rezultă vreunul din cazurile de împiedicare a punerii în mişcare a acţiunii penale prevăzute de art. 10 C. proc. pen. De altfel, în conformitate cu dispoziţiile art. 224 alin. (1) C. proc. pen., în vederea începerii urmăririi penale, organul de urmărire penală poate efectua acte premergătoare.
În respectarea acestor dispoziţii legale, procurorul a efectuat acte premergătoare, acte prevăzute de art. 224 alin. (2) C. proc. pen., fiind format Dosarul penal nr. 498/P/2008.
În urma efectuării acestor acte premergătoare, necesare pentru soluţionarea plângerii penale, dar şi pentru a se stabili eventuala incidenţă a vreunuia din cazurile de împiedicare a punerii în mişcare a acţiunii penale prevăzute de art. 10 C. proc. pen., nu au fost relevate minime indicii temeinice - în sensul art. 681 C. proc. pen. - care să justifice presupunerea rezonabilă că persoana faţă de care s-au efectuat actele premergătoare a săvârşit, cu vinovăţia cerută de lege, faptele expuse în plângerea penală.
Dimpotrivă, actele premergătoare efectuate au relevat existenţa cazului prevăzut de art. 10 lit. b) din C. proc. pen., caz care împiedică punerea în mişcare a acţiunii penale.
Aşa cum rezultă din motivarea sentinţei atacate (pag. 2 sentinţă), prima instanţă a examinat actele premergătoare efectuate de procuror şi, motivat, a respins ca nefondată plângerea petentei împotriva soluţiei de netrimitere în judecată a intimatului avocat.
În final, Înalta Curte constată că recurenta-petentă, deşi a solicitat adoptarea soluţiei prevăzute de art. 2781 alin. (8) lit. b) din C. proc. pen. (trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale faţă de intimatul avocat), nu a menţionat motivele care justifică legal această soluţie, faptele şi împrejurările ce urmează a fi constatate şi prin care anume mijloace de probă.
În raport cu cele reţinute, în temeiul art. 38515 pct. l lit. b) din C. proc. pen., recursul petentei urmează a fi respins ca nefondat
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petenta S.C. împotriva sentinţei penale nr. 102/ F din 3 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurenta petentă să plătească statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 2 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3190/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3192/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
