ICCJ. Decizia nr. 3181/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3181/2010
Dosar nr. 4479/1/2010
Şedinţa publică din 15 septembrie 2010
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea de contestaţie înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sub nr. 4479/1/2010, contestatorul F.N.I. a formulat contestaţie în anulare împotriva Deciziei penale nr. 1552 din 21 aprilie 2010 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. 11575/2/2009.
În conţinutul cererii sale contestatorul F.N.I. critică faptul că instanţa de recurs nu a dat eficienţa cuvenită susţinerilor sale, astfel încât, în cauză s-a pronunţat o hotărâre greşită.
Examinând contestaţia în anulare formulată de contestator, în raport de actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că aceasta este inadmisibilă pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 391 alin. (1) C. proc. pen. instanţa examinează admisibilitatea în principiu a cererii de contestaţie fără citarea părţilor.
În alin. (2) al aceluiaşi articol se arată că instanţa, în faza admisibilităţii în principiu a contestaţiei, verifică dacă aceasta este făcută în termenul prevăzut de lege, că motivul pe care se sprijină contestaţia este unul din cele prevăzute în art. 386 şi că în sprijinul contestaţiei se depun ori se invocă dovezi care sunt la dosar.
În vederea verificării prealabile a contestaţiei în anulare întemeiate pe dispoziţiile art. 386 lit. a) - c) şi e) C. proc. pen., legiuitorul a fixat o etapă procesuală prealabilă în care instanţa examinează dacă cererea introdusă priveşte o hotărâre definitivă, dacă cererea este făcută de o persoană care are calitatea procesuală cerută de lege, dacă cererea este motivată şi dacă cererea a fost introdusă în termenul prevăzut de lege.
Sub aspectul motivării cererii de contestaţie, exigenţele dispoziţiile art. 391 alin. (2) C. proc. pen. sunt satisfăcute numai în ipoteza în care argumentele invocate se circumscriu acestei căi extraordinare de atac şi nu în situaţia invocării unor texte care exced instituţiei ca atare.
Pe de altă parte, pentru a se putea dispune admiterea în principiu a contestaţiei în anulare este necesar şi obligatoriu a se depune ori a se invoca de parte, dovezi care sunt la dosar.
În speţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a pronunţat Decizia nr. 1552 din 21 aprilie 2010, prin care s-a respins ca tardiv recursul declarat de petiţionarul F.N.I. împotriva Sentinţei penale nr. 19 din 26 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Se constată astfel că obiectul cauzei supus examinării de către instanţa de recurs a privit o plângere întemeiată pe dispoziţiile art. 278 C. proc. pen., calea de atac fiind exercitată cu depăşirea termenului prevăzut de lege, instanţa de recurs fiind astfel în imposibilitatea verificării legalităţii şi temeinicii hotărârii atacate.
În condiţiile în care petiţionarul nu a depus şi nici nu a invocat dovezi în sprijinul contestaţiei formulate - astfel cum prevăd dispoziţiile art. 386 şi urm. C. proc. pen. - Înalta Curte constată că nu se poate trece la judecarea pe fond a contestaţiei, nefiind îndeplinite cerinţele imperative ale legii relativ la admisibilitatea în principiu.
Pe cale de consecinţă, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 391 alin. (2) C. proc. pen., va respinge ca inadmisibilă contestaţia în anulare formulată de contestatorul F.N.I. împotriva Deciziei penale nr. 1552 din 21 aprilie 2010 pronunţată în Dosarul nr. 11575/2/2009.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga contestatorul la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 RON, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul F.N.I. împotriva Deciziei nr. 1552 din 21 aprilie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.
Obligă contestatorul la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care suma de 200 RON onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 RON, se va avansa din fondurile Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 793/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 793/2010. Penal → |
|---|
