ICCJ. Decizia nr. 818/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 818/2010
Dosar nr. 1735/1/2010
Şedinţa publică din 2 martie 2010
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La 18 ianuarie 2010, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Craiova, prin rechizitoriul nr. 224/P/2009 a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv a inculpatei F.N.S. (fiica lui A. şi E.), pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, prev. de art. 257 C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000.
Totodată, prin acelaşi rechizitoriu s-a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului M.I. pentru infracţiunea prev. de art. 26 rap. la art. 257 C. pen., coroborat cu art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), precum şi neînceperea urmăririi penale faţă de judecătorul S.A. pentru infracţiunea prev. de art. 254 combinat cu art. 7 din Legea nr. 78/2000 şi faţă de inculpata F.N.S. pentru fapta prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), rap. La art. 254 C. pen., combinat cu art. 7 din Legea nr. 78/2000.
S-a reţinut că la 18 decembrie 2009 inculpata F.N.S. a pretins de la martorul Ş.G. suma de 10.000 euro, reprezentând onorariu şi 7000 euro, pentru a-i remite magistraţilor din cadrul Curţii de Apel Craiova şi Tribunalul Dolj, spre a-i determina să dispună punerea în libertate sub control judiciar şi, ulterior să pronunţe o hotărâre favorabilă denunţătorului în cauza în care acesta este judecat.
În realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale la data de 5 ianuarie 2010, aceeaşi inculpată a pretins suma de 2000 euro, afirmând că are influenţă asupra magistraţilor procurori din cadrul D.N.A. pentru a-i determina să nu declare apel în dosarul denunţătorului, primind suma de 10.000 euro în două tranşe, respectiv 3.000 euro la data de 12 decembrie 2009 şi 7.000 euro la 8 ianuarie 2010 dată la care inculpata a fost prinsă în flagrant.
La data de 19 februarie 2010, apărătorul inculpatei a solicitat liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatei, susţinând că principalele probe au fost deja administrate şi nu se poate aprecia că inculpata ar putea influenţa adevărul; că nu se va zădărnici cercetarea judecătorească prin influenţarea părţilor, a martorilor ori altcineva, sau distrugerea mijloacelor de probă (interceptări şi înregistrări audio – video de natură tehnică şi deci nu pot fi schimbate).
Prin încheierea pronunţată la data de 19 februarie 2010 Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpata F.N.S.
Împotriva acestei încheieri, inculpata a formulat recurs, solicitând casarea încheierii atacate şi admiterea cererii de liberare sub control judiciar, motivată de faptul că nu mai există indicii verosimile pentru menţinerea măsurii arestării, susţinându-se că, inculpata a fost instigată la săvârşirea faptelor, că nu a avut o aplicare instinctivă, iar sumele cerute sunt în fapt pentru realizarea mandatului de avocat.
Recursul este nefondat.
Aşa cum s-a arătat, rezultă din actele şi lucrările dosarului că inculpata F.N.S. a fost trimisă în judecată prin rechizitoriul D.I.I.C.O.T. – D.N.A. – Serviciul Teritorial Craiova sub aspectul săvârşirii infracţiunii de trafic de influenţă prev. de art. 257 C. pen., rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), reţinându-se în fapt, că, în data de 18 decembrie 2009 a pretins martorului denunţător Ş.G., suma de 10.000 euro, din care suma de 7.000 euro pentru a-i remite magistraţilor din cadrul Tribunalului Dolj şi Curţii de Apel Craiova spre a-i determina să dispună punerea în libertate sub control judiciar şi, ulterior, să pronunţe o hotărâre favorabilă denunţătorului în cauza în care acesta este judecat.
În raport de situaţia de fapt expusă, instanţa a luat împotriva inculpatei F.N.S., măsura arestării preventive, constatând îndeplinite cerinţele art. 143 şi cele ale art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.
Liberarea provizorie - potrivit disp. art. 1602 alin. (2) C. proc. pen., nu se poate acorda în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârşească alte infracţiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influenţarea unor părţi, martori sau experţi, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
Or, având în vedere pericolul concret pentru ordinea publică, creat prin lăsarea în libertate a inculpatei, natura şi gravitatea faptei cât şi pericolul social al acesteia, determinat de atitudinea şi conduita acesteia, dar şi declaraţiile date ale inculpatei şi martorilor, precum şi înregistrarea convorbirilor dintre inculpată şi denunţător, că aceasta ar fi încercat zădărnicirea aflării adevărului, în raport de disp. art. 136 alin. (8) C. proc. pen.; corect instanţa de fond a respins cererea inculpatei de liberare sub control judiciar, menţinând măsura arestării, ca legală şi temeinică.
Ca atare, Înalta Curte constatând recursul nefondat în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., îl va respinge.
Văzând şi disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata F.N.S. împotriva încheierii din 19 februarie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. 286/54/2010.
Obligă recurenta inculpată să plătească statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 2 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 341/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3412/2010. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
