ICCJ. Decizia nr. 842/2010. Penal

Comentarii

0

Prin sentința penală nr. 91/F din 15 octombrie 2009 Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a dispus următoarele:

A condamnat pe inculpatul S.I. la:

- 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000;

- 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 248 C. pen., raportat la art. 13²din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (pentru actele materiale săvârșite la 15 noiembrie 2006 în legătură cu restituirea către B.D. a cantității de țuică și la data de 24 noiembrie 2006, în legătură cu nesancționarea numitei B.M.).

în baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul are de executat pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.

în baza art. 81 C. pen. a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei și fixează termen de încercare, 4 ani.

A atras atenția asupra consecințelor nerespectării dispozițiilor art. 83 C. pen.

în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen., a achitat inculpatul pentru infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), raportat la art. 13²din Legea nr. 78/2000.

în baza art. 118 lit. e) C. pen. raportat la art. 22 din O.U.G. nr. 43/2002, a confiscat în favoarea statului suma de 1.838 RON, prin obligarea inculpatului la plata acestei sume către stat.

A menținut măsura asiguratorie luată asupra bunurilor inculpatului prin ordonanța din 2 decembrie 2008.

A obligat inculpatul la 8.200 RON cheltuieli judiciare către stat din care 200 RON onorariu avocat oficiu se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:

Inculpatul a îndeplinit în cursul anilor 2006 și 2007, funcția de șef al Poliției Orașului B., județul Vâlcea, iar cercetările penale împotriva acestuia au fost declanșate în urma sesizării făcută la data de 12 iulie 2007 de agentul de poliție V.R. care, nemulțumit de calificativul profesional acordat de către șeful său - inculpatul, a reclamat superiorilor cât și Serviciului Teritorial Pitești - Direcția Națională Anticorupție, anumite aspecte din activitatea lucrătorilor de poliție din cadrul Postului de Poliție B., inclusiv din cea a inculpatului, pe care l-a acuzat nu numai de săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată, ci și a altora, în legătură cu care organul de urmărire penală nu a reținut vreo culpă.

Sub acest aspect, instanța de judecată, în cadrul cercetării judecătorești, a reluat administrarea probatoriului, respectiv audierea martorilor din acte precum și proba cu înscrisurile prezentate de către părți, rezultând următoarele:

l. La data de 23 februarie 2006, agenții de poliție V.R. și G.C. din cadrul Poliției Orașului B., însoțiți și de elevul practicant B.A.C., aflându-se în exercitarea atribuțiilor de serviciu în zona gării din Orașului B. au identificat pe numitul P.I. încărcând într-un autoturism cu remorcă produs petrolier ambalat în bidoane de câte 5 litri. Deoarece numitul P.I. nu a putut prezenta acte de proveniență al produsului petrolier respectiv, cei doi agenți l-au informat telefonic pe inculpat hotărându-se ca acest produs să fie dus și depozitat la sediul poliției, în vederea efectuării de cercetări.

A doua zi, numitul P.I. a fost chemat la sediul postului de poliție, inculpatul solicitându-i actele de proveniență a produsului petrolier respectiv și pentru că nici de această dată și nici în zilele următoare, nu le-a prezentat, inculpatul i-a întocmit procesul verbal din 3 martie 2006, constatând că a săvârșit contravenția prevăzută de art. 1 lit. a) din Legea nr. 12/1990, și aplicându-i o amendă contravențională de 25 RON. Acest proces-verbal a fost semnat de către contravenientul P.I., fără nici o obiecțiune, recunoscând săvârșirea contravenției pentru care a fost sancționat.

Este adevărat că ulterior numitul P.I. a prezentat organului de urmărire penală factura fiscală din 22 februarie 2006 (data la care P.I. a fost surprins încărcând în autoturism cantitatea de diluant) privind proveniența cantității de 1.000 litri diluant, emisă de numitul P.S. - administrator la SC P. SRL Drăgășani. Instanța apreciază, însă, că această factură a fost întocmită pro causa, rezultând această împrejurare din probele administrate în cauză.

Astfel, pe parcursul a 10 zile cât numitul P.I. a fost chemat de mai multe ori la sediul poliției pentru a clarifica situația produsului petrolier, el nu a fost în măsură să prezinte vreun document justificativ iar acesta a apărut cu mult ulterior, ceea ce conduce la concluzia logică a întocmirii în fals a lui. Sub acest aspect, este relevantă declarația numitului P.S., în care precizează că personal a dus la domiciliul numitului P.I. cantitatea de diluant precum și actele justificative, sens în care arată "un exemplar al acestei facturi i l-am lăsat lui P.I. sau soției celui căruia i-am lăsat marfa". Dacă situația ar fi fost reală, evident, P.I. ar fi putut prezenta actul justificativ sau ar fi putut preciza polițiștilor existența acestuia, lucru pe care nu l-a făcut decât foarte târziu când, așa cum s-a precizat, s-a întocmit pro causa acea factură. Faptul că actul justificativ are număr de înregistrare și dată anterioară celei de 3 mai 2006, este fără relevanță, din moment ce atare acte se antedatează în foarte multe cazuri, așa cum s-a întâmplat și în speță, evident primind și număr anterior de înregistrare.

împrejurarea că P.I., după obținerea documentelor justificative în condițiile frauduloase precizate le-a prezentat inculpatului la postul de poliție, nu-l îndreptățea la restituirea cantității de diluant confiscată, atât timp cât contravenția fusese săvârșită, iar inculpatul S.I. îi aplicase în mod legal sancțiunea.

în raport de aceste considerente, se constată că infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), raportată la art. 13²din Legea nr. 78/2000 nu există în materialitatea sa, astfel că în temeiul dispozițiilor art. 10 lit. a) C. proc. pen., se va dispune achitarea.

în legătură cu cantitatea de diluant confiscată, se constată, însă, că, inculpatul S.I. a săvârșit infracțiunea de fals intelectual în înscrisuri oficiale prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), în următoarele împrejurări:

Deși cantitatea de 1.000 litri diluant fusese confiscată în mod legal, întrucât era rezultatul săvârșirii contravenției prevăzute de art. 1 lit. a) din Legea nr. 12/1990, și trebuia valorificată sau distrusă, așa cum prevăd dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 14/2007, pentru reglementarea modului și condițiilor de valorificare a bunurilor intrate, potrivit legii, în proprietatea privată a statului.

Astfel, potrivit art. 3 din această ordonanță "bunurile confiscate, conform legii, în orice procedură judiciară, trec în proprietate privată a statului". Și tot astfel, se prevede în alin. (7) al acestui act normativ că bunurile necomercializabile vor fi distruse sub supravegherea unei comisii de distrugere.

într-adevăr, inculpatul a constituit o atare comisie din care a făcut și el parte, dar în realitate, numai o parte din cantitatea de diluant a fost distrusă, iar o altă parte a fost luată de către lucrătorii de poliție, printre care și agentul de poliție V.R., care a reclamat apoi neregulile produse la Postul de Poliție B. Rezultă din declarațiile martorilor audiați, respectiv T.I., B.M., V.R., agenți în cadrul Postului de Poliție B., că lucrătorii de poliție luau din locul în care era depozitată cantitatea de diluant cât doreau, stabilind, ad-hoc, un preț pentru fiecare bidon, întocmind și o listă în acest sens, iar banii au fost folosiți la lucrările de amenajare a sediului poliției.

Sub acest aspect sunt semnificative declarațiile agenților de poliție T.I. și B.M., primul precizând "noi lucrătorii de poliție am hotărât să luăm pentru folosință personală parte din acest produs petrolier, iar banii să-i folosim la lucrările de construcție și amenajare de la clădirea poliției" ce se derulau în acea perioadă. Același martor precizează "noi polițiștii puteam lua produs petrolier din cameră, fără ca S. să știe" și, tot astfel, martorul precizează "cu banii rezultați din vânzarea produsului petrolier primiți de la S. am cumpărat 5-6 saci ciment și 2 kg. cuie (...)".

Prin urmare, deși numai o anumită cantitate din diluantul confiscat a fost distrus, totuși, inculpatul a semnat acel proces-verbal de distrugere, în care se consemna distrugerea întregii cantități de 1.000 litri, săvârșind astfel infracțiunea de fals intelectual în înscrisuri oficiale prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), în sensul atestării unor împrejurări necorespunzătoare adevărului.

Fapta sa realizează, astfel, conținutul acestei infracțiuni prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), și în raport de împrejurarea că în sarcina inculpatului nu poate fi reținută vreo infracțiune în legătură cu confiscarea cantității de 1.000 litri diluant, pe cale de consecință, nu pot fi reținute dispozițiile prevăzute de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, care vizează numai situația în care falsul se săvârșește pentru a ascunde comiterea uneia dintre infracțiunile de corupție, ceea ce nu este cazul în speță; se va dispune, astfel, în temeiul dispozițiilor art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice numai în infracțiunea prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), text în baza căruia inculpatul va fi condamnat. Prin schimbarea încadrării juridice nu se cauzează inculpatului vreun prejudiciu, din moment ce acesta a solicitat achitarea pentru infracțiunea respectivă.

2. La data de 14 noiembrie 2006, agenții de poliție V.R. și I.B. de la Poliția Orașului B., cu ocazia unui control efectuat la barul SC A.&D., au identificat sub tejghea două bidoane din material plastic cu capacitatea de câte 20 litri fiecare, în care se afla țuică.

Cele două bidoane au fost ridicate din barul respectiv și duse la sediul Poliției Orașului B., lucrătorii de poliție întocmind doar un proces-verbal de constatare pe care l-au înaintat spre rezolutare inculpatului S.I.

Deoarece a doua zi s-a prezentat la biroul inculpatului, numitul B.D. - patronul barului, care a susținut că acea cantitate de țuică nu era destinată vânzării în bar, ci pentru parastasul ce urma să-l efectueze pentru o rudă apropiată inculpatul i-a restituit acea cantitate deși, potrivit Legii nr. 12/1990, trebuia confiscată, valoarea acesteia fiind de 1.640 RON.

Sancțiunea contravențională, însă, trebuia aplicată, în conformitate cu dispozițiile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 12/1990, de agenții de poliție V.R. și I.B. și nicidecum de către inculpat. Sub acest aspect, precizează textul "constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunii se fac de către (...) personalul Poliției Române".

în concluzie, restituirea de către inculpat a cantității de țuică constituie un act material al infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută de art. 248 C. pen., raportat la art. 13²din Legea nr. 78/2000; statul fiind una din unitățile prevăzute de art. 145 C. pen., vizate de textul incriminator, a fost prejudiciat cu contravaloarea cantității de țuică ce urma a fi valorificată în condițiile Ordonanței Guvernului nr. 14/2007.

3. La data de 24 noiembrie 2006, inculpatul, în calitatea sa de șef al Poliției Orașului B., a coordonat o acțiune de verificarea respectării legislației rutiere, ocazie cu care a oprit pentru control, printre altele și autoturismul condus de numita B.M. Cu toate că aceasta nu avea asupra sa permisul de conducere și actul de identitate precum o obligau dispozițiile art. 35 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002, inculpatul nu a constatat săvârșirea contravenției legată de împrejurarea respectivă, potrivit art. 101 alin. (1) din actul normativ citat, care pentru acea faptă prevede o sancțiune cu amenda, ale cărei limite sunt între 198 și 264 RON precum și 6-8 puncte de penalizare.

Prin fapta sa, inculpatul a prejudiciat statul cu contravaloarea amenzii neaplicate, în sensul dispozițiilor art. 248 C. pen.

în legătură cu valoarea prejudiciului, se constată că acesta este de 198 RON, respectiv amenda minimă ce trebuia aplicată în condițiile concret, avându-se în vedere împrejurarea că nu s-a făcut dovada că B.M. a mai fost anterior sancționată contravențional, pentru ca astfel să i se aplice o sancțiune orientată spre maximul de amendă prevăzut de textul de lege citat. Aceasta, deoarece, în cadrul operațiunii de aplicare a amenzii agentul constatator trebuia să facă individualizarea sancțiunii și în raport de împrejurările amintite.

în situația dată, din moment ce inculpatul în calitatea sa de agent constatator, a constatat personal lipsa actelor, tot el era cel care avea obligația să aplice amenda, și nefăcând acest lucru a încălcat dispozițiile legale menționate.

Această faptă constituie un act material în cadrul formei continuate a infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzute de art. 248 C. pen. săvârșită în condițiile art. 13²din Legea nr. 78/2000.

4. La data de 19 ianuarie 2007, agenții de poliție V.R. și G.C. au oprit în trafic autoturismul cu numărul de înmatriculare SSS, condus de numitul P.G.B., ocazie cu care s-a constatat că în portbagaj existau trei bidoane din material plastic în care se afla țiței; în autoturism se afla și numitul C.G. întrebați despre proveniența produsului petrolier cele două persoane au relatat că-și desfășoară activitatea la schela de petrol B. și că țițeiul reprezintă reziduuri adunate de pe solul din apropierea sondei și că îl vor folosi în gospodărie la lubrefierea gardului.

Lucrătorii de poliție au întocmit un proces-verbal "de depistare" și au condus apoi persoanele respective la sediul poliției, iar după luarea declarațiilor aceștia au dispus ca cele trei bidoane în care se afla țiței să rămână la sediul poliției pentru cercetări.

în zilele următoare, inculpatul S.I., informat fiind despre existența faptei respective, a dispus efectuarea de cercetări, inclusiv prin relații solicitate de la schela de petrol B. și de la persoanele cu funcții de conducere din cadrul acesteia. în urma acestora a stabilit că țițeiul aflat în cele trei bidoane constituie de fapt reziduuri ce nu pot fi utilizate la schelă, întrucât nu are valoare economică. A fost motivul pentru care schela de petrol B. nu s-a constituit parte civilă, iar în aceste condiții, inculpatul a dispus restituirea către cele două persoane.

Neavând valoare economică, fapta numiților P.G.B. și C.G. nu a putut fi încadrată în infracțiunea de furt prevăzută de art. 208 C. pen.

Tot astfel, fapta acestora nu poate fi încadrată nici în contravenția prevăzută de art. 12 din Ordonanța nr. 271/2002, privind executarea fără autorizație a oricărei operațiuni de recuperare a țițeiului și a altor produse petroliere, deoarece în situația dată nu se poate reține desfășurarea unei activități de "executare fără autorizație (...)" ca îndeletnicire ci pur și simplu de "sustragere" făcută de către cei doi sondori.

De asemenea, fapta acestora nu poate fi încadrată nici în contravenția prevăzută de art. 11 din O.U.G. nr. 271/2000, privind transportarea țițeiului, gazolinei (...) fără documente, deoarece acest act normativ nu poate viza orice act de transport a unei cantități de asemenea produs pentru că altfel ar însemna să fie transformate în contravenienți toate acele persoane care din diferite motive sunt depistate că au în portbagajul autoturismului pe care-l conduc chiar și o cantitate infimă de produs petrolier, ceea ce nu este în spiritul legii sus citate.

în condițiile descrise, restituirea de către inculpat a reziduului petrolier nu constituie infracțiunea de abuz în serviciu pentru care a fost trimis în judecată, deoarece art. 248 C. proc. pen., prevede ca o condiție sine qua non pentru existența acesteia, ori o tulburare însemnată a bunului mers al unei entități prevăzute de art. 145 C. pen. sau o pagubă patrimoniului acesteia, ceea ce nu este cazul în speță.

Ca atare, nu se va reține în sarcina inculpatului ca act material al infracțiuni de abuz în serviciu contra intereselor publice, nesancționarea contravențională ș restituirea reziduurilor de țiței ridicate de la numiții P.G.B. și C.G.

Concluzionând, din probele administrate în cauză, rezultă că inculpatul a săvârșit, în condițiile descrise, două infracțiuni; fals intelectual în înscrisuri oficiale și abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzute de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) și art. 248 C. pen., raportat la art. 13²din Legea nr. 78/2000.

Așa cum s-a precizat în sarcina acestuia nu se poate reține infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) și nici actul material săvârșit la data de 19 ianuarie 2007, în legătură cu restituirea către numiții P.G.B. și C.G. a reziduului de țiței aflat în cele trei bidoane.

Deoarece în sarcina inculpatului se vor reține două infracțiuni, pe cale de consecință, se va face aplicarea dispozițiilor art. 33 și 34 C. pen., privind concursul de infracțiuni.

Tot astfel, față de împrejurarea că inculpatul a săvârșit două acte materiale de abuz în serviciu contra intereselor publice, la diferite intervale de timp, se va face și aplicarea dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), privind infracțiunea continuată.

Situația de fapt expusă a fost dedusă din probele administrate în cauză, la care s-a făcut referire cu ocazia prezentării fiecărei fapte sau act material component al infracțiunii de abuz în serviciu.

în declarațiile sale, inclusiv date în fața instanței, inculpatul a recunoscut parțial comiterea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată, acestea coroborându-se cu declarațiile martorilor audiați în cauză, la care, de asemenea, s-a făcut referire.

Individualizarea pedepsei ce va fi aplicată inculpatului se va face în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana făptuitorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Aceste criterii generale de individualizare aplicate la speță, îndreptățesc instanța să constate, în primul rând, că în favoarea inculpatului poate fi reținută circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen., respectiv buna conduită a acestuia înainte de săvârșirea infracțiunilor, așa cum rezultă din caracterizările date de Inspectoratul Județean de Poliție Vâlcea, precum și din depozițiile martorilor audiați în cauză; aplicarea circumstanței judiciare atenuate va avea drept consecință coborârea pedepsei sub minimul special prevăzut de textele de lege incriminatoare, în baza cărora se va pronunța condamnarea.

în al doilea rând, tot în raport de criteriile generale de individualizare, se constată că finalitatea pedepsei înscrisă în art. 52 C. pen., poate fi atinsă și fără executare, astfel că sunt suficiente temeiuri pentru a se dispune suspendarea condiționată a executării, în temeiul dispozițiilor art. 81 C. pen., cu fixarea unui termen de încercare și atragerea atenției asupra consecințelor nerespectării dispozițiilor art. 83 C. pen.

Cu referire la măsura de siguranță a confiscării speciale:

La expunerea situației de fapt s-au precizat sumele cu care inculpatul a prejudiciat statul prin încălcarea cu bună-știință a atribuțiunilor de serviciu.

Aceste sume totalizează 1.838 RON, astfel că în baza art. 118 lit. e) C. pen., raportat la art. 22 din O.U.G. nr. 43/2002, se va dispune confiscarea în folosul statului, prin obligarea inculpatului la plata acestora către stat.

în vederea asigurării executării confiscării speciale, se va dispune, în temeiul dispozițiilor art. 163 C. pen., menținerea măsurii asigurătorii luată asupra bunurilor inculpatului, prin Ordonanța din 2 decembrie 2008.

împotriva aceste sentințe au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești și inculpatul S.I.

Parchetul critică sentința ca nelegală și netemeinică sub următoarele aspecte:

1) greșita achitare a inculpatului S.I. în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) raportat la art. 13²din Legea nr. 78/2000; se arată, în esență, că probele administrate în cauză dovedesc fără dubiu că numitul P.I. a prezentat acte de proveniență a produsului petrolier (1.000 litri diluant);

2) greșita schimbare a încadrării juridice a faptei prevăzute de art. 189 C. pen. raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 în infracțiunea prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP);

3) greșita achitare a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanei prin obținerea pentru sine sau pentru altul de avantaje de natură patrimonială sau nepatrimonială ca urmare a nesancționării contravenționale a numitului P.G.B. și C.G. cât și prin reziduurile de țiței ridicate de la aceștia, susținându-se că la dosarul cauzei există probe care atestă vinovăția inculpatului. Se face referire la adresa P. SA comunicată Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Pitești la data de 05 decembrie 2008 din care rezultă că valoarea celor 60 de litri țiței în luna ianuarie 2007 era de 59,92 RON fără TVA;

4) greșita individualizare a pedepselor aplicate inculpatului cât și a modului de executare, solicitându-se majorarea acesteia și executarea sa în regim de detenție.

în recursul său, inculpatul S.I. solicită, în principal, achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. pen. pentru infracțiunea prevăzută de art. 248 C. pen. raportat la art. 13²din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) pe motiv că din materialul probator nu a rezultat în mod clar vinovăția sa. Cu privire la numita B.M. arată că aceasta conducea în mod regulamentar autoturismul, neputându-i-se imputa vreo contravenție, iar în ceea ce-l privește pe B.D., arată că acea cantitate de țuică găsită în barul acestuia era depozitată temporar urmând a fi folosită la un parastas pentru o persoană din familia acestuia.

în ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) solicită achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b¹) C. pen. arătând că el nu a întocmit procesul-verbal de distrugere a diluantului confiscat, ci doar l-a semnat.

Sub aspectul laturii civile a cauzei, inculpatul solicită respingerea cererilor de despăgubiri formulate de partea civilă, ca fiind neadevărate.

Examinând sentința atacată prin prisma cerințelor formulate dar și din oficiu conform art. 385⁶alin. (3) C. proc. pen. înalta Curte apreciază ca fiind întemeiat recursului Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești și nefondat recursul declarat de inculpat.

I. Cu privire la recursul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești, înalta Curte apreciază că este întemeiat în parte, pentru considerentele ce vor fi dezvoltate în continuare.

1) Inculpatul S.I. a fost trimis în judecată, printre altele, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) raportat la art. 13²din Legea nr. 78/2000 constând în aceea că în data de 03 martie 2006 și-a îndeplinit în mod defectuos sarcinile de serviciu, dispunând sancționarea contravențională a părții civile P.I. cu amenda prevăzută de Legea nr. 12/1990 motivând în mod nereal că acesta nu a prezentat documente de proveniență pe o cantitate de 1.000 litri diluant, cu toate că la cercetare a rezultat că produsul petrolier a fost cumpărat cu acte care au fost prezentate inculpatului, iar după confiscare a dispus comercializarea produsului petrolier, obținând pentru sine și pentru altul avantaje de natură patrimonială.

Instanța de fond a dispus achitarea inculpatului S.I. pentru săvârșirea infracțiunii susmenționate pe motiv că partea civilă P.I. ar fi obținut în mod fraudulos documentele de proveniență a cantității de diluant pentru a cărei deținere a fost sancționat contravențional, pe care le-a prezentat ulterior instanței proces-verbal din 3 martie 2006.

La adoptarea sentinței de achitare instanța de fond a avut în vedere numai declarația inculpatului S.I., ignorând probele administrate în faza de urmărire penală din care rezultă fără dubiu că partea civilă P.I. a achiziționat cei 1.000 litri diluant în mod legal de la firma SC P. SRL Drăgășani, situație confirmată nu numai de declarația administratorului acestei societăți, martorul P.S. dar și de actele contabile pe care acesta le-a depus în copie xerox la dosarul cauzei, și anume:

- documentul care a stat la baza comercializării cantității de 1.000 litri diluant, respectiv factura fiscală din 22 februarie 2006;

- documentul cumulativ privind viramentele pe luna februarie 2006, în care factura în cauză se regăsește înregistrată în ordinea eliberării facturilor;

- lista notelor contabile pe luna februarie 2006 în care se regăsește valoarea facturii;

- jurnalul de vânzări pe luna februarie 2006 în care factura în cauză se regăsește de asemenea, evidențiată în mod cronologic pe acest act contabil.

Aceste acte contabile dovedesc, fără dubiu, că P.I. a cumpărat produsul petrolier "diluant" de la firma SC P. SRL Drăgășani.

în declarația sa, dată în timpul urmăririi penale, martorul P.S. a declarat că a fost chemat la sediul Poliției B. de către un polițist care l-a întrebat despre comercializarea cantității de 1.000 litri diluant, ocazie în care acesta a prezentat organului de poliție și exemplarul în roșu al facturii emisă pentru cantitatea de 1.000 litri diluant.

Martorul R.G., audiat pe parcursul urmăririi penale, a relatat faptul că în primăvara anului 2006, a mers împreună cu comisarul V.I. la Poliția Orașului B. și a văzut într-un birou mai multe bidoane din material plastic, iar pe bidoane erau aplicate etichete pe care scria "diluant".

Și din această declarație rezultă cu certitudine că produsul petrolier confiscat de la P.I. era "diluant" și în mod sigur acesta a fost cumpărat de partea civilă de la o firmă producătoare sau o firmă care comercializa astfel de produse.

La rândul său P.I., fiind audiat la Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Pitești, în calitate de martor, sub prestare de jurământ, a relatat că după ce i s-a ridicat cantitatea de 1.000 litri produs petrolier s-a prezentat la sediul Poliției Orașului B., iar inculpatul i-a luat o declarație olograf în care a specificat că deține act de proveniență, respectiv factură de cumpărare a produsului.

De asemenea, P.I. a mai declarat că imediat după ce a fost audiat de inculpat, a luat legătura cu soția sa care i-a dat factura pentru produsul petrolier cumpărat, iar în ziua următoare a prezentat-o inculpatului, care i-ar fi reținut-o în original.

Și din această declarație rezultă cu certitudine că inculpatul S.I. a avut la dispoziție factura de cumpărare a produsului petrolier înainte de a aplica sancțiunea contravențională față de P.I. și a dispune confiscarea produsului. P.I. a mai precizat că inculpatul S.I. i-a încheiat procesul-verbal de contravenție din data de 03 martie 2006, motivându-i că aplicarea amenzii și a confiscării produsului s-a datorat faptului că acesta nu a avut asupra sa documente de proveniență a diluantului la momentul identificării acestuia.

Faptul că produsul petrolier a fost cumpărat de P.I. cu factură de la firma din Drăgășani, rezultă și din declarația martorei P.M.S., dată sub prestare de jurământ pe parcursul efectuării actelor de urmărire penală.

Din cele de mai sus, rezultă cu certitudine că la momentul când inculpatul S.I. a dispus aplicarea față de P.I. a amenzii contravenționale prevăzută de Legea nr. 12/1990 cât și confiscarea cantității de 1.000 litri diluant, acesta cunoștea proveniența produsului și avea documente din care rezulta că acest produs a fost cumpărat în mod legal.

Cu toate acestea, inculpatul S.I., în mod abuziv, cu știință, a aplicat numitului P.I. amenda contravențională în cuantum de 25 RON și a dispus confiscarea cantității de 1.000 litri produs petrolier pe care ulterior l-a valorificat în interes personal, obținând pentru sine și pentru altul avantaje de natură patrimonială.

Având în vedere că în cauză au existat probe concludente și legal administrate, instanța de judecată trebuia să condamne pe inculpatul S.I. pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prin obținerea pentru sine sau pentru altul de avantaje de natură patrimonială, faptă prevăzută și pedepsită de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) raportat la art. 13²din Legea nr. 78/2000.

2) Cea de-a doua critică formulată de Parchet privind greșita schimbare a încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) cu aplicarea art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 în infracțiunea prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) este de asemenea neîntemeiată, fiind în corelație cu soluția adoptată cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) raportat la art. 13²din Legea nr. 78/2000.

Din împrejurările comiterii faptei de abuz în serviciu descrise la pct. 1 și la toate punctele alineatului în cauză rezultă că inculpatul S.I. a dispus în mod abuziv comercializarea produsului petrolier confiscat în scopul obținerii pentru sine sau pentru altul de avantaje de natură patrimonială iar pentru a ascunde săvârșirea faptei de abuz în serviciu a semnat în procesul-verbal în care se atestă în mod nereal că a fost distrusă cantitatea de diluant.

După confiscarea produsului petrolier acesta a intrat în proprietatea privată a statului și trebuia valorificat prin organele financiare ale statului potrivit Ordonanței Guvernului nr. 128/1991 în vigoare în anul 2006, ulterior modificată prin O.G. nr. 14/2007.

Prin valorificarea în interes personal și pentru alții a produsului petrolier - inculpatul a vândut diferite cantități de diluant altor lucrători de poliție, contra unor sume de bani mult mai mici față de valoarea produsului.

în consecință, se impune condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual prev. de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) cu reținerea art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000.

3) Critica Parchetului vizând nereținerea în sarcina inculpatului S.I. a unuia dintre actele materiale ce intră în componența infracțiunii prev. de art. 248 C. pen. raportat la art. 13²din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) constând în nesancționarea contravențională a numiților P.G.B. și C.G. precum și restituirea reziduurilor de țiței ridicate de la aceștia nu este întemeiată.

Instanța de fond a făcut o evaluare judicioasă a materialului probator administrat cauzei sub aspectul acestei fapte, argumentele prezentate în susținerea soluției fiind pertinente și corespunzătoare.

Astfel, numiții C.G. și P.G.B., depistați în trafic la data de 19 ianuarie 2007 de către agenții de poliție V.R. și G.C., având în portbagajul autoturismului 3 bidoane din material plastic în care se afla țiței au declarat că acest produs reprezintă reziduuri adunate de pe solul din apropierea sondei de petrol, ei lucrând la schela de petrol B.

Declarațiile celor doi martori sunt confirmate de conducerea schelei de petrol B. care a arătat că țițeiul aflat în cele 3 bidoane sunt reziduuri fără valoare economică, ce nu pot fi valorificate la schelă. Din acest motiv schela de petrol nu s-a constituit parte civilă.

Potrivit art. 248 C. pen. existența infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor este condiționată de producerea unei tulburări însemnate bunului mers al unui organ sau al unei unități de stat ori al unei alte unități la care se referă art. 145 sau o pagubă patrimoniului acesteia, condiție care în speță nu este îndeplinită.

4) în ceea ce privește individualizarea pedepselor aplicate de prima instanță înalta Curte apreciază că acestea corespund tuturor criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), fiind proporționate cu pericolul concret al fiecărei fapte și cu circumstanțele personale ale inculpatului care este necunoscut cu antecedente penale, a avut o bună conduită anterior săvârșirii faptelor.

II. Cu privire la recursului inculpatului

înalta Curte apreciază că acesta este nefondat.

Condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 248 C. pen. raportat la art. 13²din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) este corectă, vinovăția acestuia rezultând din materialul probator administrat în cauză.

Astfel, din actele dosarului rezultă că inculpatul a primit procesul-verbal întocmit de agenții de poliție V.R. și I.B. din cadrul Poliției Orașului B. în care s-a constatat că la controlul efectuat în data de 14 noiembrie 2006 la SC A.&D. SRL au fost identificate, sub tejghea, 2 bidoane din material plastic cu capacitatea de 20 litri fiecare, în care se afla țuică, pentru care gestionara N.F. nu a prezentat documentele de proveniență a băuturii. Se specifica faptul că într-unul din bidoane se afla o cantitate mică de țuică, respectiv 0,500 litri. în calitate de șef al Poliției Orașului B., inculpatul avea obligația de a dispune efectuarea de cercetare pentru a se lua măsurile legale, însă a doua zi acesta a restituit cantitatea de țuică patronului firmei, B.D., fără a mai efectua cercetări, acceptând fără rezerve explicația acestuia în sensul că băutura urma să fie folosită la pomana unei surori care decedase cu câteva luni în urmă.

Martorul B.D., în declarațiile date pe parcursul procesului penal, a arătat că de obicei comercializa țuică, fără documente legale, la localul ce aparține SC A.&D. SRL, țuică pe care o cumpăra de la un cetățean din comuna S. și pe care îl cunoaște sub numele de C., iar după ce lucrătorul de poliție i-au ridicat cele două bidoane cu țuică, a doua zi s-a dus la comandantul poliției, inculpatul S.I. care i-a restituit bidoanele, fără să-i aplice vreo sancțiune.

în legătură cu cele două bidoane ridicate de agenții de poliție, martorul B.D. a arătat că unul dintre bidoane a fost destinat comercializării iar celălalt pentru pomană.

Martora N.F., vânzătoarea de la care s-a ridicat țuica a confirmat faptul că în local se vindea țuică fără documente legale de proveniență. Martora a declarat că a vândut țuică și în ziua când s-a efectuat controlul de către organele de poliție, după cum a vândut și în alte zile.

în loc să dispună efectuarea de cercetări cu privire la cantitatea de țuică identificată la firma SC A.&D. SRL, fără documente legale, restituind-o patronului firmei fără a întocmi acte de restituire, producând statului un prejudiciu în valoare de 1.640 RON (1.500 RON amenda ce trebuia aplicată + 140 RON, valoarea băuturii la preț de piață), astfel că în mod legal și temeinic s-a reținut în sarcina inculpatului conținutul material al infracțiunii prevăzute de art. 248 raportat la art. 13²din Legea nr. 78/2000.

înalta Curte constată că și reținerea faptei din 24 noiembrie 2006 constând în nesancționarea contravențională a numitei B.M., depistată în trafic la volanul autovehicolului proprietate personală, fără să aibă asupra ei permisul de conducere și actul de identitate, încălcând astfel dispozițiile art. 35 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002, este corectă.

Susținerea inculpatului în sensul că el doar a coordonat acțiunea de verificarea respectării legislației rutiere, neoprind în trafic nici un conducător auto este contrazisă de declarațiile martorilor B.S., B.M., N.M.

De altfel, în declarația inițială, inculpatul a confirmat că a participat la acțiunea organizată la nivelul Poliției Orașului B., ocazie cu care a fost oprit în trafic autovehicolul numitului B.S., însă constatând că la volanul autoturismului se afla soția acestuia, cu toate că îi solicitase aparatul alcooltest lucrătorului de poliție G.C., nu l-a mai folosit chiar și în motivele scrise de recurs inculpatul recunoaște că a oprit în trafic autoturismul numitului B.S., dar acesta era condus regulamentar de soția acestuia, B.M., care poseda permis de conducere. B.M. a confirmat faptul că la controlul efectuat nu a avut asupra sa permisul de conducere și nici actul de identitate, stabilind cu inculpatul să i le prezinte a doua zi.

în ceea ce privește cererea inculpatului a se respinge pretențiile civile, înalta Curte constată că instanța de fond nu l-a obligat pe inculpat la plata unor despăgubiri civile ci a dispus confiscarea unor sume de bani, în temeiul art. 118 lit. c) coroborat cu art. 22 din O.U.G. nr. 43/2002.

Pentru considerentele expuse mai sus, în baza art. 385¹⁵ pct. 2 lit. a) C. pen., înalta Curte va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Pitești împotriva sentinței penale nr. 91/F din 15 octombrie 2009 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și familie, privind pe inculpatul S.I.

Va casa în parte sentința penală atacată și rejudecând în fond:

Va descontopi pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare în pedepsele componente, pe care le va repune în individualitatea lor astfel:

- 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen. prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000;

- 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 248 C. pen. raportat la art. 13²din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (pentru actele materiale săvârșite la data de 15 noiembrie 2006 în legătură cu restituirea către B.D. a cantității de țuică și la data de 24 noiembrie 2006 în legătură cu nesancționarea numitei B.M.).

în baza art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) raportat la art. 13²din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen. va condamna inculpatul la 2 ani închisoare.

în baza art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen. va condamna inculpatul la 5 luni închisoare.

în baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. va contopi pedepsele sus-menționate cu cele două pedepse aplicate prin sentința penală recurată, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, în condițiile art. 81 C. pen., pe un termen de încercare de 4 ani.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței.

A obligat inculpatul la plata sumei de 1.900 RON, reprezentând contravaloare produs petrolier, către partea civilă P.I.

A respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.I. împotriva aceleiași sentințe penale.

A obligat inculpatul la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat.

← ICCJ. Decizia nr. 781/2010. Penal. Plângere împotriva...		ICCJ. Decizia nr. 784/2010. Penal. Plângere împotriva... →

Vezi şi alte speţe de drept penal: