ICCJ. Decizia nr. 854/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.854/2010
Dosar nr. 445/105/2009
Şedinţa publică din 4 martie 2010
Asupra contestaţiei în anulare de faţă
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele.
Prin Decizia penală nr. 5787 din 4 decembrie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în dosar nr. 49/99/2006, a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.I. împotriva deciziei penale nr. 155 din 27 septembrie 2007 a Curţii de Apel laşi, secţia penală.
Împotriva acestei decizii, contestatorul a formulat contestaţie în anulare, înregistrată pe rolul instanţei la 13 ianuarie 2010, nemotivată în scris.
Potrivit art. 391 alin. (1) C. proc. pen., Înalta Curte a examinat admisibilitatea în principiu a cererii de contestaţie, fără a dispune citarea părţilor, în şedinţa publică din 4 martie 2010.
Contestaţia în anulare formulată este inadmisibilă în principiu.
Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că, în cauză, nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 391 alin. (2) C. proc. pen., care să impună admiterea în principiu a contestaţiei formulate.
Conform textului de lege mai sus-menţionat, prima condiţie pe care trebuie să o constate instanţa ca îndeplinită, este aceea a formulării cererii de contestaţie în termenul prevăzut de lege.
În cauză, aşa cum rezultă din lecturarea dosarului, cererea formulată de contestator a fost introdusă la data de 13 ianuarie 2010 (viza registraturii), iar hotărârea contestată a fost pronunţată la data de 4 decembrie 2007, astfel că exercitarea căii de atac a avut loc după expirarea termenului prevăzut de art. 388 C. proc. pen., adică 10 zile de la data începerii executării pedepsei aplicate inculpatului.
În ce priveşte a doua condiţie prevăzută de lege se constată că nici aceasta nu este îndeplinită, întrucât contestatorul nu a invocat expres în cerere motivul pe care se sprijină contestaţia.
Aşa fiind, contestaţia în anulare este inadmisibilă, întrucât nu sunt îndeplinite condiţiile expres prevăzute de lege pentru admisibilitatea sa.
Pentru aceste considerente, urmează a fi respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul P.I., cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul P.I. împotriva deciziei penale nr. 5787 din 4 decembrie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în dosar nr. 49/99/2006.
Obligă contestatorul la plata sumei de 400 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 835/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 263/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
