ICCJ. Decizia nr. 86/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 86/2010
Dosar nr. 66/1/200.
Şedinţa publică din 14 ianuarie 2010
Asupra recursului penal de faţă:
În baza lucrărilor din dosar constată:
Prin încheierea de şedinţă din 04 ianuarie 2010 pronunţată în dosarul nr. 6930/3/2009 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a dispus, în baza art. 300/2 rap. la art. 160/b alin. (1) şi (3) C. proc. pen., menţinerea stării de arest preventiv a inculpatului M.D.
S-a respins, ca neîntemeiată, cererea de revocare a măsurii arestării preventive formulată de apelantul inculpat.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de apel a reţinut că temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, respectiv art. 148 lit. f) C. proc. pen. se menţin şi în prezent şi impun în continuare privarea de libertate a inculpatului pentru buna desfăşurare a procesului penal.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul M.D., în termen legal, susţinând că temeiurile care au justificat iniţial arestarea sa preventivă nu se mai menţin.
Examinând hotărârea atacată sub toate aspectele, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursul formulat nu este fondat, soluţia pronunţată în cauză fiind legală şi temeinică.
Din actele şi lucrările dosarului se reţine că recurentul inculpat M.D. a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, constând în aceea că în data de 27 ianuarie 2009 a vândut martorului denunţător cu identitate protejată, B.G., o doză tip bilă de heroină cu masa de 0,23 grame, pentru care a primit suma de 200 lei.
Inculpatul a fost reţinut în data de 27 ianuarie 2009 iar prin încheierea de şedinţă din camera de consiliu de la 28 ianuarie 2009 Tribunalul Bucureşti, secţia I penală a dispus arestarea preventivă a acestuia pe o perioadă de 29 de zile, de la 28 ianuarie 2009 la 25 februarie 2009, măsura fiind prelungită succesiv în faza de urmărire penală şi menţinută pe parcursul cercetării judecătoreşti.
Prin sentinţa penală nr. 927/2009, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în baza art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000 l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 10 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
Împotriva acestei sentinţe a formulat apel inculpatul, fază procesuală în care, după cum s-a menţionat, Curtea de Apel Bucureşti a menţinut starea de arest, constatând că măsura este legală şi temeinică, în temeiul art. 3002 C. proc. pen. cu referire la art. 160b alin. (1) şi (3) C. proc. pen.
Potrivit acestor dispoziţii legale, instanţa este datoare să verifice periodic, dar nu mai târziu de 60 zile, legalitatea şi temeinicia arestării preventive, iar când constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanţa dispune menţinerea arestării preventive.
În cauză temeiurile de drept în baza căruia s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului M.D. l-au constituit art. 143 şi art. 148 lit. f) C. proc. pen.
În mod corect a reţinut instanţa de apel că şi în prezent se menţin temeiurile de fapt şi de drept care au determinat arestarea preventivă a recurentului inculpat.
În ceea ce priveşte datele din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a vândut în data de 27 ianuarie 2009 martorului denunţător cu identitate protejată, B.G., o doză tip bilă de heroină cu masa de 0,23 grame cu suma de 200 lei, acestea rezultă din procesul-verbal de prindere în flagrant, procesul verbal din data de 28 ianuarie 2009 în care este consemnată declaraţia martorului cu identitate protejată B.G., raportul de expertiză tehnico-ştiinţifică, procesul-verbal de percheziţie domiciliară, declaraţii inculpat.
De asemenea, în acord cu instanţa de apel, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că este incident cazul prevăzut de art. 148 lit. f) C. proc. pen., pedeapsa pentru infracţiunea pentru care este judecat inculpatul fiind mai mare de 4 ani şi există probe că lăsarea în libertate a acestuia prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
În aprecierea acestei ultime condiţii, nu se poate face abstracţie de natura şi gravitatea faptei presupus a fi fost comisă de inculpat, de pericolul pentru sănătatea publică pe care îl reprezintă punerea în circulaţie a drogurilor de mare risc, cum este heroina. Faptele de această natură au o rezonanţă socială negativă, presupun o reacţie de indignare, de dezaprobare din partea societăţii, un sentiment de insecuritate socială.
La aceste elemente de apreciere legate de faptă se adaugă şi datele privind persoana inculpatului, care este consumator de droguri şi nu are ocupaţie, astfel că există temerea că lăsat în libertate acesta va continua activitatea infracţională legată de traficul ilicit de droguri.
În consecinţă, cum temeiurile care au justificat arestarea preventivă a inculpatului M.D. nu au dispărut, mai mult, în cauză a fost pronunţată o hotărâre de condamnare în primă instanţă prin care s-a reţinut vinovăţia acestuia pentru fapta pentru care a fost trimis în judecată, Înalta Curte apreciază că se impune, în continuare, privarea de libertate a inculpatului, motiv pentru care, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat recursul formulat.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.D. împotriva încheierii de şedinţă din 04 ianuarie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. 6930/3/2009.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 14 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 263/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 335/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
