ICCJ. Decizia nr. 1013/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1013/2010
Dosar nr. 36037/3/200.
Şedinţa publică din 17 martie 2010
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
A. Prin sentinţa penală nr. 663 pronunţată la data de 14 iulie 2009 de către Tribunalul Bucureşti, secţia a ll-a penală, în dosarul nr. 36037/3/2007, s-au dispus următoarele:
1) În baza art. 215 alin. (1), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 74-76 lit. c) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul B.L. la o pedeapsă de 8 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza II şi lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.
În baza art. 65 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza II şi lit. b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani, după executare, ca şi pedeapsă complementară.
În baza art. 293 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 33 lit. a) că, a mai condamnat pe acelaşi inculpat la o pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) şi art. 33 lit. a) C. pen., a fost condamnat pe acelaşi inculpat la o pedeapsa de 2 ani închisoare.
Conform art. 33-34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza II şi lit. b) C. pen.
Conform art. 65 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza II şi lit. b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei.
În baza art. 61 C. pen., s-a revocat beneficiul liberării condiţionate al pedepsei de 3 ani şi 6 luni închisoare aplicată aceluiaşi inculpat prin sentinţa penală nr. 64 din 14 mai 2003 pronunţată de Judecătoria Avrig şi a fost contopit restul de pedeapsă rămas neexecutat de 513 zile cu pedeapsa aplicată în speţă, inculpatul B.L. urmând să execute pedeapsa finală de 8 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza II şi lit. b) C. pen.
Conform art. 65 C. pen., s-au interzis aceluiaşi inculpat drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza II şi lit. b) C. pen., pe o perioada de 3 ani, după executarea pedepsei.
2) În baza art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (3) şi (5) C. pen., cu aplic. art. 74-76 lit. c) C. pen., a fost condamnat inculpatul S.G. la o pedeapsă de 7 ani închisoare (pentru fapta din luna noiembrie 2006).
S-a făcut aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza II şi lit. b) C. pen.
Conform art. 65 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza II şi lit. b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei.
În baza art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (3) şi (5) C. pen., cu aplic. art. 74-76 lit. c) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 7 ani închisoare (fapta din octombrie 2007).
S-a făcut aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza II şi lit. b) C. pen.
Conform art. 65 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza II şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei.
În baza art. 33-34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele de mai sus, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza II şi lit. b) C. pen.
Conform art. 65 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza II şi lit. b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei.
3) În baza art. 215 alin. (1), (3) şi (5) C. pen., cu aplic. art. 74-76 lit. c) C. pen., a fost condamnată inculpata L.M. la o pedeapsa de 3 ani închisoare.
În baza art. 86/1 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pentru un termen de încercare de 5 ani, conform art. 86/2 C. pen.
Conform art. 86/3 C. pen., pe durata termenului de încercare, s-a impus ca inculpata să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la judecătorul desemnat cu supravegherea lui pentru a-i fixa o dată în vederea monitorizării sale lunare;
b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existentă.
S-a atras atenţia asupra prev. art. 86/4, art. 86/5 cu ref. la art. 83 şi art. 84 C. pen.
În baza art. 65 C. pen., s-au interzis inculpatei drepturile prev de art. 64 lit. a) teza II şi lit. b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei.
În baza art. 71 pct. 5 C. pen., pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere, s-a dispus şi suspendarea executării pedepselor accesorii.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus prevenţia inculpatei L.M. de la 18 martie 2008 la zi.
În baza art. 350 pct. 3 lit. b) C. proc. pen., s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatei, dacă nu e arestată în altă cauză.
4) În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului I.F.pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (3) şi (5) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus prevenţia inculpatului de la 04 iulie 2007 până la 21 decembrie 2007.
5) În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului V.T., pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (3) şi (5) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus reţinerea de o zi a acestui inculpat, din data de 14 aprilie 2007.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus prevenţia inculpatului B.L. de la 04 iulie 2007, la zi.
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului B.L.
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus prevenţia inculpatului S.G. de la 18 martie 2008, la zi.
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului S.G.
S-a luat act că părţile vătămate R.L. şi R.L.C. nu se constituie părţi civile în prezenta cauză.
În baza art. 14 rap. la art. 346 C. proc. pen., au fost obligaţi inculpaţii B.L. şi S.G., în solidar, la plata sumei de 270.000 Euro sau c/val. în lei a acestei sume, calculată la cursul BNR la data executării, despăgubiri civile către partea civilă H.C.
În baza art. 14 rap. la art. 346 C. proc. pen., au fost obligaţi inculpaţii S.G., B.L. şi L.M., în solidar, la plata sumei de 175.000 Euro sau c/val. în lei a acesteia, calculată la cursul BNR la data executării, cu titlu de despăgubiri civile, către părţile civile S.D., G.A.M.I.V. şi O.I.
În baza art. 14 rap. la art. 346 C. proc. pen., a fost respinsă, ca neîntemeiată, acţiunea civilă formulată de părţile vătămate S.N. şi S.E.I.
Totodată, s-a dispus anularea totală a următoarelor înscrisuri: contract de vânzare-cumpărare nr. 7286 din 14 decembrie 2006, încheiat la BNP L.S., a procurii speciale nr. 2047 din 5 decembrie 2006, emisă de BNP P.T.I., a încheierii nr. 38495/2006, emisă de Oficiul de cadastru şi Publicitate Imobiliară, a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2878 din 18 aprilie 2006, încheiat de BNP D.T., contractul de vânzare-cumpărare nr. 7177 din 8 decembrie 2006 emis de BNP S.L., a actelor de identitate false emise de Secţia 1 Politie şi cărţile de identitate emise de Secţia 22 Politie.
S-a dispus restabilirea situaţiei juridice anterioare a imobilelor în litigiu.
În baza art. 191 C. proc. pen., au fost obligaţi pe inculpaţii B.L., S.G. şi L.M., la câte 800 lei fiecare cheltuieli judiciare statului. Onorariul apărător din oficiu pentru inculpatul B.L., în sumă de 100 lei, se avansează din fondurile Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa fondului a reţinut următoarea situaţie de fapt:
În luna noiembrie 2006, inculpatul I.F. s-a întâlnit cu inculpaţii V.T., S.G. şi cu martorul S.I., propunându-le acestora să vândă fraudulos imobilul. Tot cu acel prilej ei şi-au împărţit rolurile.
Astfel, inculpatul I.F. urma să procure originalul actului de proprietate a imobilului, iar inculpaţii V.T. şi S.G. trebuia să găsească două persoane care să se prezinte la notar ca fiind soţii S. şi, sub această identitate, care nu corespundea realităţii, să-l împuternicească pe C.S. să vândă imobilul acestora.
Pe baza înţelegerii menţionate, la data de 05 decembrie 2006, inculpatul I.F. s-a întâlnit cu C.S. şi apoi cu inculpaţii V.T. şi S.G. Aceştia din urmă veniseră fiecare cu un autoturism, în unul dintre acestea aflându-se F.V. iar în celălalt M.I.
Anterior, inculpaţii V.T. şi S.G. s-au ocupat de procurarea actelor de identitate false pentru pretinşii proprietari ai imobilului.
La data de 14 decembrie 2006, inc. C.S., în calitate de fals mandatar al soţilor S., a vândut părţii vătămate H.C. imobilul şi a încasat preţul de 270.000 Euro, sumă pe care a predat-o inculpatului I.F. care, la rândul său, a împărţit-o participanţilor la infracţiune. Astfel, i-a dat lui C.S. 22.500 Euro, 10.000 Euro inculpatului V.T. şi circa 40.000 Euro inculpatul S.G., care a pretins că se împrumutase anterior pentru procurarea actelor - filele 22-25, 19-20, 110.
În vara anului 2006, S.G. i-a propus inculpatului B.L. să-l ajute să vândă o proprietate.
Astfel, la data de la data de 18 august 2006, el a fost anunţat telefonic de S.G. să se prezinte la notar. Inculpatul B.L. a fost condus la sediul biroului notarial de inc. I.F. Acolo, primul inculpat, folosind o carte de identitate falsă, s-a prezentat ca fiind R.L., proprietar al imobilului, iar inculpata L.M. prin acelaşi procedeu s-a prezentat ca fiind R.L.C., soţia proprietarului imobilului, R.L.
Apoi, inculpatul B.L. şi inculpata L.M. au semnat contractul de vânzare-cumpărare a imobilului din sector 1, în numele adevăraţilor proprietari R.L. şi R.L.C., şi astfel au indus în eroare pe cumpărătorii, părţi vătămate, S.D., G.A.M.I.V. şi O.I. cu suma de 175.000 Euro, reprezentând preţul plătit de aceştia fără temei, cu care se constituie părţi civile.
Preţul încasat ca urmare a vânzării frauduloase a imobilului a fost împărţit ulterior de participanţii la infracţiune.
S-a reţinut că, la data de 18 aprilie 2006, inculpaţii B.L. şi L.M. s-au prezentat la biroul notarului public D.T. sub o identitate falsă, cu numele de R.L. şi respectiv R.L.C.
Pretinzând că sunt proprietari ai imobilului situat în sector 1, cei doi inculpaţi i-au indus în eroare pe cumpărătorii S.D., G.A.M.I.V. şi O.I., cărora le-au vândut fără drept imobilul menţionat şi le-au produs astfel un prejudiciu de 175.000 Euro.
B. Împotriva acestei soluţii au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpaţii B.L. şi S.G.
Prin apelul declarat Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti a criticat soluţia pronunţată pentru nelegalitate, vizând: greşita achitare a inculpaţilor V.T. şi I.F.; omisiunea instanţei de fond de a se pronunţa cu privire la alte două infracţiuni prev. de art. 293 şi art. 291 C. pen., privind pe inculpata L.M., astfel cum este menţionat în rechizitoriul nr. 2743/P/2007 din 14 mai 2008 al Parchetului pe lângă Tribunalul Bucureşti şi pentru netemeinicie, vizând: greşita reţinere a circumstanţei atenuante prevăzute de art. 74-76 lit. c) C. pen. în favoarea inculpatului B.L., dar numai în ceea ce priveşte infracţiunea prev. de art. 215 alin. (1), (3) şi (5) C. pen. şi a omis reţinerea acestora şi în ceea ce priveşte infracţiunile prev. de art. 293 şi art. 291 C. pen., infracţiuni aflate în concurs real, cât şi în ceea ce îi priveşte pe inculpaţii S.G. şi L.M., cu consecinţa aplicării unor pedepse sub minimul special prevăzut de lege.
De asemenea, sub aspectul netemeiniciei este criticată sentinţa fondului şi în ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei de 3 ani închisoare aplicate, în sensul aplicării dispoziţiilor art. 861 C. pen., art. 864 şi art. 865 C. pen.
Prin apelul formulat, inculpatul B.L. a criticat soluţia pentru nelegalitate, sub aspectul greşitei soluţionări a laturii civile a cauzei, invocând faptul că a fost obligat în solidar cu inculpatul S.G. la despăgubiri civile pentru imobilul din str., deşi la această faptă nu a participat, iar sub aspectul netemeiniciei a solicitat redozarea pedepsei, arătând că 8 ani închisoare este o pedeapsă prea mare, chiar dacă infracţiunile pentru care a fost trimis în judecată Ie-a săvârşit în condiţiile recidivei postcondamnatorii [art. 37 lit. a) C. pen.].
Apelantul inculpat S.G. a criticat soluţia fondului pentru netemeinicie, solicitând redozarea pedepsei de 7 ani închisoare aplicată, motivat de faptul că a recunoscut fapta, având o atitudine sinceră, a regretat-o şi nu este cunoscut cu antecedente penale.
Prin Decizia penală nr. 272 din 21 decembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, s-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi de către apelanţii inculpaţii B.L. şi S.G., s-a desfiinţat sentinţa penală nr. 663 pronunţată la data de 14 iulie 2009 de către Tribunalul Bucureşti, secţia a ll-a penală, în dosarul nr. 36037/3/2007 şi s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă, menţinându-se starea de arest preventiv a apelanţilor inculpaţi B.L. şi S.G.
Pentru a decide în acest sens, instanţa de apel a reţinut că, prin rechizitoriul nr. 203/P/2007, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor:
1. I.F. - sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 215 alin. (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP);
2. B.L. - sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 215 alin. (1), (3) şi (5) C. pen.; art. 293 C. pen. şi art. 291 C. pen., toate cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi în concurs real de infracţiuni [art. 33 lit. a) C. pen.];
3 V.T. - sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 215 alin. (1), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP);
4. S.G. - sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 215 alin. (1), (3) şi (5) C. pen.
Prin rechizitoriul nr. 2743/P/2007 din 14 mai 2008, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti a dispus trimiterea în judecată şi a inculpaţilor:
1. L.M. - pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 215 alin. (1), (3) şi (5) C. pen., art. 293 C. pen. şi art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. şi
2. S.G. - pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art.26 C. pen., raportat la art. 215 alin. (1), (3) şi (5) C. pen.
Prin încheierea de şedinţă din 24 iulie 2008, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a ll-a penală, în temeiul prevederilor art. 34 lit. b) şi d) C. proc. pen., s-a dispus conexarea celor două dosare, având identitate de părţi şi obiect.
S-a format, astfel, un dosar unic, cu numărul 36037/3/2007 iar instanţa fondului, atunci când a pronunţat soluţia, a omis a se pronunţa şi cu privire la două infracţiuni, reţinute prin actul de sesizare în sarcina inculpatei L.M. şi anume: art. 293 şi art. 291 C. pen.
Aşa fiind, s-a constatat că în cauză s-a pronunţat o soluţie de condamnare ce cade sub incidenţa dispoziţiilor prevăzute de art. 197 alin. (1) şi alin. (2) C. proc. pen., nulitate absolută care nu poate fi înlăturată decât prin anularea sentinţei deoarece, în caz contrar, inculpatei i s-ar aduce o vătămare determinată de faptul că nu s-ar respecta dublul grad de jurisdicţie în privinţa sa.
Ca atare, instanţa de apel a admis apelurile declarate de către parchet şi de către inculpaţii B.L. şi S.G., a desfiinţat sentinţa penală nr. 663 pronunţată la data de 14 iulie 2009 de către Tribunalul Bucureşti, secţia a ll-a penală, şi a trimis cauza, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe - Tribunalul Bucureşti, menţinând starea de arest a inculpaţilor.
C. împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs inculpaţii, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, numai în ceea ce priveşte menţinerea stării de arest preventiv a acestora, astfel cum şi-au precizat oral recursurile.
Examinând Decizia recurată sub acest aspect, Înalta Curte constată că recursurile sunt nefondate.
Astfel, dispunând casarea cu trimitere spre rejudecare pentru motivele arătate, instanţa de apel a reţinut în mod justificat că se impune menţinerea în continuare a stării de arest preventiv a inculpaţilor. ÎNALTA CURTE constată, prin prisma propriului examen, că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive se menţin şi în prezent şi impun în continuare privarea de libertate a inculpaţilor B.L. şi S.G., existând presupunerea rezonabilă că aceştia au comis faptele pentru care sunt cercetaţi.
Totodată, constată că sunt îndeplinite şi cerinţele prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen. - pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea pentru care inculpaţii sunt cercetaţi este închisoarea mai mare de 4 ani şi există probe certe că lăsarea în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică -, având în vedere că pericolul pe care îl prezintă aceşti inculpaţi pentru ordinea publică subzistă şi în prezent, aceasta rezultând, adăugat la cele reţinute mai sus, din starea de insecuritate şi rezonanţa socială negativă care s-ar crea în rândul comunităţii din care provin inculpaţii în condiţiile în care persoane care au săvârşit astfel de fapte penale ar fi judecate în stare de libertate, în condiţiile în care prin activitatea infracţională imputată fiecăruia, aceştia au adus atingere ireversibilă unor valori sociale expres ocrotite de către legiuitorul român, ca de altfel orice alt legiuitor din orice stat democratic al lumii - patrimoniul unor persoane. Nu în ultimul rând, pentru aspectele expuse şi datele personale ale inculpaţilor, există temerea că, odată puşi în libertate, vor săvârşi şi alte fapte de acelaşi gen.
ÎNALTA CURTE mai constată că, în raport de data arestării preventive a fiecărui inculpat, nu s-a depăşit durata rezonabilă a acestei măsuri, astfel că detenţia provizorie este licită, fiind respectate atât exigenţele cerute de legea internă cât şi cele prevăzute de art. 5 paragraful 1 lit. c) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi Libertăţilor fundamentale, impunându-se menţinerea în continuare a acesteia şi judecarea inculpaţilor în stare de arest preventiv.
Pentru aceste considerente, având în vedere şi faptul că nu există motive de casare care să fie luate în considerare din oficiu, conform dispoziţiilor art. 385/9 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursurile formulate de inculpaţi ca nefondate.
Conform dispoziţiilor art. 192 alin. (2) din acelaşi cod, recurenţii-inculpaţi vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii B.L. şi S.G. împotriva deciziei penale nr. 272 din 21 decembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului B.L., durata arestării preventive de la 4 iulie 2007 la 17 martie 2010.
Deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului S.G., durata arestării preventive de la 18 martie 2008 la 17 martie 2010.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumelor de câte 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 300 lei, reprezentând onorariile apărătorului desemnat din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 546/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 666/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
