ICCJ. Decizia nr. 9/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 9/2010
Dosar nr. 11886/2/2009
Şedinţa publică din 6 ianuarie 2010
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 376/F din 17 decembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, s-a admis sesizarea Parchetului şi s-a dispus punerea în executare a mandatului de arestare emis de autorităţile spaniole împotriva cetăţeanului român M.F. iar în baza art. 90 alin. (6) din Legea nr. 302/2004 s-a dispus arestarea pe timp de 29 de zile şi predarea către autorităţile spaniole.
Împotriva hotărârii, în termen legal, s-a exercitat calea de atac a recursului de către persoana solicitată ce a precizat că s-ar impune lăsarea sa în libertate, cu obligarea sa eventuală de a nu părăsi localitatea de domiciliu, nu şi-a părăsit domiciliul şi nu s-a sustras de la urmărire penală.
I.C.C.J. faţă de recursul formulat, motivele invocate, reţine următoarele:
Verificând mandatul european emis de autorităţile spaniole, este de constatat că persoana solicitată a fost acuzată de faptul că a comis în Spania mai multe furturi din camioane, acţionând împreună cu alte persoane, în special pe autostrăzi, bunurile erau transportate cu autovehicule dinainte pregătite.
Nu a existat nici un motiv de refuz în executarea mandatului european, nu au fost constatate cazuri legale în acest sens, astfel că arestarea sa în vederea punerii în executare a mandatului s-a realizat cu deplin temei, fără rezerve din partea primei instanţe.
Reiterând aceleaşi împrejurări este de evidenţiat de către instanţa de control judiciar şi că orice altă măsură preventivă în vederea atingerii scopului procedurii înscrisă în Legea nr. 302/2004 este nepotrivită, luarea arestului s-a dispus cu deplin temei aşa încât recursul de faţă nu poate fi primit, este de respins ca nefondat pe considerentele art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând şi disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată M.F. împotriva sentinţei penale nr. 376/F din 17 decembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurenta persoană solicitată la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 6 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 335/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 546/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
