ICCJ. Decizia nr. 4228/2010. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4228/2010
Dosar nr. 4269/1/2010
Şedinţa publică din 25 noiembrie 2010
Deliberând asupra contestaţiilor în anulare, se reţine:
Prin cererile din 14 mai 2010, numiţii T.C. şi L.M. au formulat contestaţii în anulare contra Deciziei penale nr. 1802 din 06 mai 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, susţinând că nu ar fi comis infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1) şi (5) C. pen.
Contestatorul L.M. susţine că a fost condamnat pe nedrept în baza declaraţiilor date de către celălalt conte stator, T.C. în timp ce acesta din urmă invocă cazul de contestaţie în anulare prevăzut de art. 386 lit. c) C. proc. pen.
Au fost ataşate dosarele penale în discuţie.
Examinând contestaţiile în raport cu actele şi lucrările cauzei dar şi cu condiţiile legale de admisibilitate, Înalta Curte constată că acestea sunt inadmisibile pentru considerentele ce vor fi dezvoltate în continuare.
Potrivit art. 391 alin. (2) C. proc. pen., instanţa este obligată să verifice termenul în care a fost introdusă cererea, motivul pe care se sprijină şi dacă face parte din cele enumerate limitativ de textul art. 386 C. proc. pen. şi dacă în sprijinul contestaţiei se dispun ori se invocă dovezi care sunt la dosar.
Or, motivul invocat fiind cel prevăzut de art. 386 lit. c) C. proc. pen., respectiv că instanţa de recurs nu s-ar fi pronunţat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute de art. 10 alin. (1) lit. f) - i1), cu privire la care existau probe în dosar nu subzistă, contestatorii încercând în realitate o reapreciere a probatoriului cauzei după ce aceasta a fost soluţionată definitiv.
Prin Decizia penală nr. 1802 din 6 mai 2010 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a analizat în amănunt întreg materialul probator al cauzei, reţinând vinovăţia inculpaţilor şi înlăturând punctual fiecare din motivele de recurs promovate de către aceştia.
În plus, prin contestaţia în anulare, prin admisibilitate, nu se indică niciun mijloc de probă care a existat la dosarul cauzei şi nu a fost observat de către instanţa de recurs, care să conducă la încetarea procesului penal.
Constatându-se neîndeplinirea cerinţelor obligatorii impuse de prevederile art. 391 alin. (2) C. proc. pen. contestaţiile în anulare vor fi respinse ca inadmisibile.
Văzând şi prevederile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibile, contestaţiile în anulare formulate de contestatorii T.C. şi L.M. împotriva Deciziei penale nr. 1802 din 06 mai 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.
Obligă contestatorii la plata sumelor de câte 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 200 RON, reprezentând onorariile apărătorului desemnat din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 863/2010. Penal. Traficul de droguri (Legea... | ICCJ. Decizia nr. 4231/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
