ICCJ. Decizia nr. 878/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 878/2010
Dosar nr. 543/32/2009
Şedinţa publică din 5 martie 2010
Asupra recursurilor penale de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin rezoluţia nr. 1316/P/2009 a procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de executorul judecătoresc B.E., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 215 alin. (1), (2) şi art. 290 C. pen., deoarece faptele nu au fost săvârşite de acesta. Totodată, s-a dispus disjungerea cauzei faţă de A.N. în vederea continuării cercetărilor sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 290 şi art. 215 alin. (1), (2) C. pen. raportat la înscrisul datat 14 aprilie 2008 şi ataşat la Dosarul nr. 769/260/2007 al Judecătoriei Moineşti.
Împotriva acestei rezoluţii au formulat plângere petiţionarii D.D. şi G.D., iar prin Rezoluţia nr. 659/II/2 din 16 octombrie 2009 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, aceasta a fost respinsă ca nefondată.
În aceste condiţii şi în temeiul prevederilor art. 2781 C. proc. pen. petiţionarii s-au adresat instanţei de judecată, cauza fiind înregistrată la nr. 543/32 din 2 octombrie 2009.
În plângerea formulată petiţionarii au arătat că în mod nelegal în Dosarul nr. 1316/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de executorul judecătoresc B.E. Petiţionarii au considerat că în cadrul Dosarului de executare silită nr. 12/E/2008 executorul judecătoresc B.E. a desfăşurat o activitate ilegală, mai ales după ce s-a terminat executarea, când la data de 3 aprilie 2008 a trimis o somaţie lui G.D. ca acesta să achite suma de 2938,20 lei reprezentând sultă şi cheltuieli de judecată, sumă ce a fost reactualizată. În somaţia trimisă s-a invocat o cerere a debitoarei F. din data de 14 aprilie 2008. În plângerea formulată petiţionarii au arătat că au achitat debitul ce a făcut obiectul executării silite anterior acestei somaţii, respectiv la data de 11 februarie 2008, iar semnătura de pe cererea numitei F. din data de 14 aprilie 2008 este falsă şi probabil executată de executorul judecătoresc.
Curtea de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie, prin sentinţa penală nr. 176 din 8 decembrie 2009, în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. a respins ca nefondată plângerea formulată de petiţionarii D.D. şi G.D. împotriva rezoluţiei nr. 659/II/2 din 16 octombrie 2009 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a obligat petiţionarii la plata sumei de câte 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Prima instanţă examinând actele şi lucrările dosarului a constatat că plângerea este neîntemeiată.
S-a reţinut că, petiţionarii s-au referit în plângerea adresată instanţei la o serie de aspecte pretins nelegale din cadrul Dosarului de executare silită nr. 12/E/2008. Aceste aspecte au fost analizate de instanţa de judecată în cadrul Dosarului nr. 411/32/2009, cu ocazia plângerii formulate împotriva rezoluţiei nr. 546/P/2008.
Prin aceasta s-a disjuns cauza faţă de executorul judecătoresc B.E. pentru infracţiunile prevăzute de art. 290, art. 215 alin. (1), (2) raportat la înscrisul datat 14 aprilie 2008 şi ataşat la Dosarul nr. 769/260/2007 al Judecătoriei Moineşti, iar după disjungere, cauza a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău sub nr. 1316/P/2009.
Prima instanţă a analizat doar soluţia pronunţată de organele de urmărire penală cu privire la înscrisul depus de numita F. la data de 4 aprilie 2008 în Dosarul nr. 769/260/2008 al Judecătoriei Moineşti. Din preambulul sentinţei civile nr. 837 din 14 aprilie 2008 pronunţată de Judecătoria Moineşti în Dosarul nr. 769/260/2008 rezultă că acest înscris a fost depus de numita F. la data de 04 aprilie 2008 şi prezentă în instanţă la data de 14 aprilie 2008, aceasta a renunţat la cele solicitate prin înscris.
După înregistrarea cauzei sub nr. 1316/P/2009 procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel a solicitat, în copie, Dosarul nr. 769/260/2008 al Judecătoriei Moineşti şi, la data de 8 iulie 2009 a dispus citarea cu mandat de aducere a numitei F.M.
Din procesul-verbal încheiat cu ocazia executării mandatului de aducere rezultă că aceasta a vândut în urmă cu un an apartamentul şi este plecată la muncă în Italia. În acest sens, în cauză a fost audiat şi un martor.
Faţă de aspectele arătate din care rezultă că în cauză nu s-a putut efectua expertiza grafologică deoarece numita F. era plecată din ţară, instanţa a considerat că soluţia pronunţată de procuror este legală şi conformă probatoriului administrat după disjungerea cauzei.
Împotriva sentinţei penale pronunţată de prima instanţă au declarat recursuri petiţionarii D.D. şi G.D., care au solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei penale nr. 176/2009 a Curţii de Apel Bacău, admiterea plângerii formulată de aceştia şi trimiterea cauzei pentru continuarea cercetărilor faţă de B.E. cu privire la activitatea infracţională desfăşurată de acesta în perioada 21-22 aprilie 2008.
Recursurile nu sunt întemeiate.
Examinând hotărârea atacată respectiv actele şi lucrările de la dosar, Înalta Curte, constată că în cauză au fost făcute acte premergătoare urmăririi penale, urmare plângerii formulată de petenţi.
Din conţinutul acestor acte rezultă că împotriva intimatului B.E. urmărirea penală nu poate fi începută pentru săvârşirea infracţiunilor imputate (art. 215 alin. (1), (2) C. pen., art. 290 C. pen.) fiind incidente dispoziţiile art. 10 lit. c) C. proc. pen., astfel cum în mod corect a reţinut şi prima instanţă, întrucât faptele nu au fost săvârşite de acesta.
Atâta timp cât nu există indicii, respectiv elemente care să genereze cel puţin suspiciuni în sensul săvârşirii unor fapte prevăzute de legea penală de către intimat, în mod corect s-a apreciat că în speţă nu se justifică începerea urmăririi penale faţă de acesta.
Aşa fiind, hotărârea primei instanţe de respingere a plângerii formulată de petiţionarii D.D. şi G.D. în temeiul art. 2781 C. proc. pen. este corectă ca şi menţinerea rezoluţiei de neînceperea urmăririi penale atacate, astfel că recursurile declarate în cauză apar ca nefondate şi vor fi respinse ca atare conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de petiţionarii D.D. şi G.D. împotriva sentinţei penale nr. 176 din 8 decembrie 2009 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurenţii petiţionari la plata sumelor de câte 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 5 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 872/2010. Penal. Recunoaşterea hotărârilor... | ICCJ. Decizia nr. 4235/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
