ICCJ. Decizia nr. 881/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 881/2010
Dosar nr. 758/59/2009
Şedinţa publică din 5 martie 2010
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin rezoluţia nr. 61/P/2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara în temeiul dispoziţiilor art. 228 cu referire la art. 10 lit. a) C. proc. pen. s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de magistraţii I.I., C.R., S.G. şi C.M., sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), faţă de executorul judecătoresc Ţ.M., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 246 şi art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP), precum şi faţă de avocatul Ţ.B.S. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 25 în referire la art. 246 şi a 2531 C. pen.
Pentru a dispune în acest sens, după efectuarea actelor premergătoare, procurorul a reţinut următoarele:
Judecătorii C.R., I.I. şi S.G., precum şi procurorul C.M. sunt acuzaţi pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), executorul judecătoresc Ţ.M. este acuzat pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor şi neglijenţă în serviciu, prev. de art. 246 şi art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP), iar avocatul Ţ.B.S. este acuzat pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor şi conflict de interese, prev. de art. 25 în ref. la art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi art. 2531 C. pen.
Din actele premergătoare efectuate rezultă că sesizările menţionate sunt neîntemeiate, în sensul că infracţiunile pentru săvârşirea cărora sunt acuzaţi cei patru magistraţi, executorul judecătoresc şi avocatul în cauză, nu există, motiv pentru care urmează să se dispună neînceperea urmăririi penale în cauză.
Plângerea petenţilor A.S. şi A.M. a fost respinsă ca neîntemeiată prin rezoluţia nr. 509/II/2/2009 din data de 28 mai 2009 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara.
Pentru a dispune astfel, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara a reţinut următoarele:
În urma verificărilor efectuate, s-a stabilit că magistraţii, executorul şi avocatul reclamaţi, nu şi-au încălcat atribuţiile de serviciu, iar infracţiunea de conflict de interese nu există.
Împotriva rezoluţiei procurorului au depus plângere A.S. şi A.M.
S-a considerat că plângerea este nefondată.
Verificările efectuate nu au relevat comiterea infracţiunilor reclamate. Hotărârile judecătoreşti şi rezoluţia criticată sunt pronunţate conform dispoziţiilor legale şi exprimă convingerea magistraţilor în legătură cu faptele sesizate.
În privinţa executării silite, s-a arătat că prin sentinţa civilă nr. 264/2009 a fost respinsă cererea petiţionarilor de suspendare a somaţiei de plată din 21 ianuarie 2009 emisă de Ţ.M. în Dosarul nr. 25/2009.
În temeiul dispoziţiilor art. 2781 C. proc. pen., petenţii sus-amintiţi s-au adresat instanţei competente.
Prin sentinţa penală nr. 246/P.I din data de 15 octombrie 2009 pronunţată în Dosarul nr. 758/59/2009 Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, a respins ca nefondată plângerea petenţilor reţinând – în sinteză – următoarele:
Prin plângerea înregistrată la Curtea de Apel Timişoara în Dosarul nr. 758/59/2009, petenţii A.S. şi A.M. au solicitat ca prin hotărârea ce va fi pronunţată să se dispună desfiinţarea rezoluţiilor pronunţate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara în Dosarul nr. 61/P/2009 şi Dosarul nr. 509/II/2/2009 şi trimiterea cauzei la procuror pentru începerea urmăririi penale împotriva făptuitorilor I.I., C.R., S.G., C.M. - judecători la Tribunalul Caraş Severin, Ţ.M. - executor judecătoresc şi Ţ.B.S. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi art. 253 C. pen., în forma participaţiei penale a instigării.
În motivarea plângerii s-a precizat că la dosar există probe din care rezultă vinovăţia făptuitorilor.
Au fost acvirate dosarele în care au fost pronunţate rezoluţiile a căror desfiinţare se solicită, din care rezultă următoarele: prin plângerea penală înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara în luna februarie 2009 sub nr. 61/P/2009, petenţii au precizat că făptuitorii au avut o comportare abuzivă în exercitarea atribuţiilor de serviciu, după cum urmează: judecătorul Ivănuş Ilie când a pronunţat sentinţa penală nr. 148/2008 a Judecătoriei Caransebeş şi judecătorii S.G. şi C.R., prin pronunţarea de către Tribunalul Caraş Severin a Deciziei penale nr. 32/R/2008, iar procurorul C.M., prin pronunţarea rezoluţiei nr. 161/11/2/2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Caransebeş.
Executorul judecătoresc Ţ.M. este acuzat că a continuat executarea silită în Dosarul execuţional nr. 25/2009 în care s-a solicitat executarea silită a sentinţei penale nr. 148/2008 pronunţată de Judecătoria Caransebeş şi Decizia nr. 184/R/2008 pronunţată de Tribunalul Caraş Severin, deşi cunoştea că respectivele hotărâri judecătoreşti au fost atacate, precum şi pentru faptul că a perceput cheltuieli de executare exagerat de mari.
Împotriva sentinţei penale sus-amintite, petenţii au formulat recurs, care nu a fost susţinut de petenţii A.S. şi A.M., aceştia lipsind.
Examinând din oficiu, legalitatea şi temeinicia soluţiei instanţei de apel, Înalta Curte constată următoarele:
La data de 2 februarie 2009, la Parchetul de pe lângă Judecătoria Caransebeş, judeţul Caraş-Severin, a fost înregistrată ca Dosar penal sub nr. 292/P/2009, sesizarea formulată de A.M. şi A.S., împotriva judecătorului I.I., a executorului judecătoresc Ţ.M.) şi a avocatului Ţ.B.S.
Prin ordonanţa purtând aceeaşi dată, s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, unde a fost înregistrată sub numărul din antet.
La datele de 10 şi respectiv 11 februarie 2009, alte două sesizări au fost adresate D.N.A. şi Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ambele lucrări fiind trimise spre competentă soluţionare acestei unităţi de parchet la datele de 26 şi respectiv 20 februarie 2009, unde au fost ataşate dosarului penal de faţă.
La data de 25 februarie 2009, reclamanta A.S. a dat declaraţie în cauza de faţă, ocazie cu care şi-a precizat obiectul sesizărilor iar la data de 3 martie 2009, a depus la dosar un set de acte, făcând şi unele precizări în completarea sesizărilor şi declaraţiei anterioare.
În esenţă, A.M. şi A.S. îi acuză pe judecătorul C.R. de la Tribunalul Caraş-Severin pentru fapta de a fi casat cu trimitere spre rejudecare, cu ocazia soluţionării recursului cu care a fost învestit sentinţa penală nr. 288/2007 a Judecătoriei Caransebeş, prin care li se dădu-se câştig de cauză, pe I.I. de la Judecătoria Caransebeş care, primind cauza respectivă spre rejudecare a dat o hotărâre nedreaptă, precum şi pe judecătorul S.G. de la Tribunalul Caraş-Severin care, învestită fiind cu soluţionarea dosarului având ca obiect recursul formulat de soţii Anderca, a menţinut soluţia nedreaptă la care ne-am referit anterior; executorul judecătoresc Ţ.M. este acuzat pentru fapta de a fi continuat executarea silită începută în Dosarul execuţional nr. 25/2009 în baza titlurilor executorii constând din sentinţa penală nr. 148/2008 a Judecătoriei Caransebeş şi Decizia penală nr. 184/R/2008 a Tribunalului Caraş-Severin, în contextul în care avea cunoştinţă despre existenţa pe rolul Curţii de Apel Timişoara şi a Înaltei Curţi de Casaţie Justiţie a unor dosare având ca obiect recursul declarat de reclamanţi împotriva celor două hotărâri menţionate, precum şi pentru fapta de a fi „umflat abuziv cheltuielile execuţionale", iar avocatul Ţ.B.S. este acuzată pentru fapta de a-i fi apărat pe adversarii reclamanţilor, influenţând pe cei trei judecători să pronunţe hotărâri nedrepte, deşi se afla în conflict de interese, în contextul în care, soţul ei era învestit cu cererea de executare silită menţionată.
În fine, fostul prim-procuror C.M. de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Caransebeş, este acuzat pentru soluţionarea abuzivă a Dosarului penal nr. 1790/P/2006 şi lucrării nr. 161/II/2/2007, ambele privind pe B.M.
În concluzie, judecătorii C.R., I.I. şi S.G., precum şi procurorul C.M. sunt acuzaţi pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), executorul judecătoresc Ţ.M. este acuzat pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor şi neglijenţă în serviciu, prev. de art. 246 şi art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP), iar avocatul Ţ.B.S. este acuzat pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor şi conflict de interese, prev. de art. 25 în ref. la art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi art. 2531 C. pen.
Din conţinutul actelor premergătoare efectuate de procuror, rezultă că infracţiunile pentru care sunt acuzaţi cei patru magistraţi, executorul judecătoresc şi avocatul în cauză, nu există, dispunându-se neînceperea urmăririi penale în prezenta cauză.
S-a reţinut în fapt că petenţii au formulat plângeri împotriva magistraţilor pe motiv că aceştia ar fi avut un comportament abuziv în exercitarea atribuţiilor de serviciu prin pronunţarea unor soluţii. Astfel se reclamă această conduită faţă de judecătorul I.I. care a pronunţat sentinţa penală nr. 148/2008 a Judecătoriei Caransebeş, faţă de judecătorii S.G. şi C.R. care au pronunţat Decizia penală nr. 32/R din data de 7 februarie 2008 a Tribunalului Caraş-Severin şi faţă de procurorul C.M., care era la Parchetul de pe lângă Judecătoria Caransebeş (rezoluţia nr. 161/II/2/2007 a Parchetului).
Prin toate aceste soluţii s-a menţinut rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale faţă de numiţii B.T., B.M. şi B.M., reclamaţi de petiţionarii A.S. şi A.M. pentru comiterea infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de dispoziţiile art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen., art. 180 alin. (2) C. pen., art. 193 C. pen. şi art. 288 C. pen., precum şi art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), fapte care s-ar fi comis cu ocazia încheierii unui contract de vânzare-cumpărare a unui imobil din Caransebeş.
Executorul judecătoresc Ţ.M. a fost reclamat pe motiv că ar fi continuat executarea silită, deşi cunoştea faptul că hotărârile au fost atacate şi pentru că ar fi perceput cheltuieli de executare mari.
Au reclamat petiţionarii şi pe avocata Ţ.B.S. pe motiv că aceasta ar fi influenţat negativ pe judecători şi că se afla în conflict de interese cu soţul ei care se ocupa de executarea silită a petiţionarilor în calitate de debitori, pentru suma de 1650 lei.
Înalta Curte constată, analizând actele dosarului că din tot probatoriul administrat în această cauză nu rezultă probe care să confirme cele reclamate de petiţionari.
Mai mult chiar, se constată că activitatea desfăşurată de intimaţi (judecători, procuror, avocat şi executor judecătoresc) se circumscriu muncii pe care trebuiau să o depună în calitate de judecători, procuror, avocat şi executor judecătoresc, iar din activităţile depuse de aceştia nu rezultă îndeplinirea cu rea credinţă sau defectuoasă a acestora.
Se constată că nemulţumirile petiţionarilor rezidă în pronunţarea de către judecători şi procuror a unor soluţii defavorabile, iar prin plângerea penală formulată împotriva acestora, se doreşte intimidarea celor care fac actul de justiţie, indiferent dacă există dovezi sau nu.
Ceea ce trebuie subliniat este că, atât judecătorii, cât şi procurorii nu pot fi trimişi în judecată pentru soluţiile pronunţate în activitatea de judecată sau în efectuarea urmăririi penale, deoarece orice hotărâre judecătorească sau soluţie dispusă de procuror este supusă căilor de atac prevăzute de lege.
Faţă de toate aceste considerente, Înalta Curte în baza dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul formulat de petiţionari şi în conformitate cu dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga pe aceştia la plata cheltuielilor de judecată către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de petiţionarii A.S. şi A.M. împotriva sentinţei penale nr. 246/PI din 15 octombrie 2009 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
Obligă recurenţii petiţionari la plata sumelor de câte 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat şi la 4000 lei cheltuieli judiciare către intimatul Ţ.M.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 5 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 879/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 4249/2010. Penal → |
|---|
