ICCJ. Decizia nr. 912/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 912/2010
Dosar nr. 2922/1/2010
Şedinţa publică din 27 mai 2010
Asupra plângerii de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată prin Registratura Generală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sub nr. 11245 la 6 aprilie 2010 şi pe rolul Secţiei Penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sub nr. 2922/1/2010 la 7 aprilie 2010, petiţionarul A.I. a formulat plângere penală împotriva rezoluţiei adoptată în dosarul nr. 2397/1207/II/2/2010 al Secţiei de urmărire penală şi criminalistică de la Ministerul Public, pentru că este netemeinică, ilegală, abuzivă, adoptarea s-a făcut cu nerespectarea hotărârilor judecătoreşti definitive şi executorii prin sentinţa civilă nr. 791/2001 a Tribunalului Arad, sentinţa penală nr. 1632/2007 a Judecătoriei Arad, sentinţa penală nr. 982/2008 a Judecătoriei Arad, a deciziei penale nr. 217/R/2009, a deciziei penale nr. 226/R/2007, infracţiune precizată la art. 271 C. pen. şi s-a refuzat cercetarea tentativei de omor consemnat în sentinţei penale nr. 1632/2007.
În motivarea plângerii, petiţionarul a arătat că la data de 12 martie 2010, în temeiul prevederilor art. 278 C. proc. pen. a înaintat o plângere la dosarul nr. 1065/P/2009 al Secţiei de urmărire penală şi criminalistică de la Ministerul Public prin care a prezentat încălcările realizate la adoptarea rezoluţiei mai ales că la plângerea penală a adăugat acte probatorii de au totalizat douăzeci şi una de file.
De asemenea a mai menţionat că au fost excluse actele probatorii de la cercetare, se refuză în continuare, valorificarea acestora şi mai ales se refuză a se cerceta tentativele de omor consemnate în motivarea sentinţei nr. 1632/2007 a Judecătoriei Arad.
Pentru dovedirea infracţiunilor realizate a ataşat la prezenta, copia plângerii la dosarul nr. 1065/P/2009 al Secţiei de urmărire penală şi criminalistică.
În drept a fost emis un act fals şi abuziv împotriva actelor probatorii cu nerespectarea hotărârilor judecătoreşti definitive şi executorii, refuzându-se cercetarea tentativelor de omor.
Prezentei plângeri i-a fost ataşată copia plângerii formulată de petiţionar în dosarul nr. 1065/P/2009, aflată la fila 2 dosarul Înaltei Curţi.
Prin adresa formulată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică, aflată la fila 6 dosarul Înaltei Curţi, s-a solicitat trimiterea dosarului nr. 1065/P/2009, precum şi lucrarea prin care s-a soluţionat plângerea împotriva soluţiei dispuse de procuror, respectiv nr. 2397/1207/II/2/2010.
La dosarul cauzei a fost depusă, după ce în prealabil a fost înregistrată prin Registratura Generală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sub nr. 2686 la 19 mai 2010, aflată la fila 8 dosarul Înaltei Curţi, adresa Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin care se comunică că a fost înaintat dosarul nr. 1065/P/2009, la care se află ataşat un exemplar al rezoluţiei nr. 2397/1207/II/2/2010, acestea fiind ataşate prezentei cauze.
La termenul de astăzi, a lipsit petiţionarul A.I. şi intimatul R.V., procedura de citare fiind legal îndeplinită.
Magistratul asistent a învederat faptul că a fost ataşat dosarul nr. 1065/P/2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică.
Reprezentantul Ministerului Public, în concluziile orale, în dezbateri, în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. a solicitat respingerea, ca nefondată, a plângerii petiţionarului, arătând că din actele premergătoare efectuate în cauză nu rezultă nici un indiciu în sensul săvârşirii de către intimatul magistrat a infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), favorizare infractorului prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) ş.a.
Examinând plângerea formulată de petiţionarul A.I., în condiţiile art. 2781 C. proc. pen. împotriva rezoluţiei din 2 martie 2010 dată în dosarul nr. 1065/P/2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică, Înalta Curte, în raport cu actele şi lucrările dosarului parchetului constată plângerea petiţionarului ca fiind nefondată pentru considerentele ce se vor arăta.
Prin rezoluţia din 2 martie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de urmărire penală şi criminalistică, dată în dosarul nr. 1065/P/2009, procurorul, în temeiul dispoziţiilor art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., a dispus neînceperea urmăririi penale sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), favorizarea infractorului prevăzută de art. 264 C. pen., fals intelectual prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) şi complicitate la infracţiunea de o omor prevăzută de art. 26 raportat la art. 174 C. pen. faţă de procurorul R.V. de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, întrucât faptele nu există.
Cheltuielile judiciare în sumă de 50 lei au rămas în sarcina statului.
În considerentele rezoluţiei, procurorul a constatat că la data de 12 august 2009, pe rolul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică s-a înregistrat plângerea penală formulată de numitul A.I. prin care acesta a solicitat efectuarea de cercetări sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, favorizarea infractorului, fals intelectual, complicitate la infracţiunea de omor faţă de procurorul R.V. de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara.
În motivarea plângerii, petiţionarul a arătat că magistratul a săvârşit toate aceste infracţiuni prin soluţionarea dosarelor nr. 422/P/2009 şi 423/P/2009 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, cauze în care a dispus neînceperea urmăririi penale.
Analizând actele aflate la dosarul cauzei, procurorul a constatat că în sarcina magistratului nu se poate reţine săvârşirea vreunei infracţiuni pentru următoarele considerente:
În îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, magistraţii - judecători şi procurori - trebuie să aplice legea la anumite situaţii de fapt date. Această activitate presupune un proces amplu, care cuprinde mai multe etape, respectiv de stabilire pe bază de probe a situaţiei de fapt supusă actului de justiţie, de interpretare a dispoziţiilor legale şi, în final, de identificare şi aplicare a dispoziţiei legale la cazul concret. Având în vedere acest specific al activităţii judiciare, care presupune riscul anumitor erori de interpretare şi aplicare a legii, s-a instituit un sistem de control ierarhizat, ca o garanţie a justiţiabililor faţă de asemenea erori. Astfel, toate actele procurorilor sunt supuse controlului procurorului ierarhic superior, soluţiile fiind supuse şi controlului instanţei de judecată, iar măsurile dispuse şi hotărârile pronunţate de instanţele de judecată sunt supuse controlului instanţei superioare, prin intermediul căilor de atac prevăzute de lege. În fiecare dintre aceste etape, orice persoană interesată poate formula critici cu privire la legalitatea şi temeinicia soluţiei atacate.
Acesta este singurul cadru prevăzut de lege în care poate fi analizată legalitatea şi temeinicia soluţiilor date de magistraţi.
Pe de altă parte, în cadrul unei cercetări penale având ca obiect cercetarea unui magistrat sub aspectul săvârşirii unei infracţiuni în legătură cu serviciul nu se poate analiza legalitatea şi temeinicia măsurilor dispuse sau soluţiei date de acesta. Organul de urmărire penală nu are atribuţii de control al soluţiilor pronunţate de magistraţi, iar sesizarea sa cu o plângere penală îndreptată împotriva magistratului nu este de natură a-l învesti cu astfel de atribuţii. Aceasta pentru că scopul unei cercetări penale nu este analiza legalităţii şi temeiniciei unei soluţii, acest rol revenind exclusiv organelor de control competente, prevăzute de lege, ci este de a identifica, dincolo de această soluţie, un act de conduită contrar atribuţiilor de serviciu, act care să se înscrie în verbum regens indicat de lege, şi care, uneori, poate avea influenţe asupra unei soluţii.
Analizând actele efectuate în prezenta cauză s-a constatat că nu au rezultat indicii privind existenţa vreunui astfel de act de conduită, contrar atribuţiilor de serviciu, săvârşit de magistratul indicat de numitul A.I. Criticile persoanei vătămate se referă la legalitatea şi temeinicia soluţiilor pronunţate - or, astfel cum s-a arătat mai sus, simplul fapt că aceste critici sunt formulate prin intermediul unei plângeri penale, indiferent de încadrarea juridică sub aspectul căreia se solicită efectuarea de cercetări, nu este de natură a schimba atribuţiile organului de urmărire penală, transformându-l într-un organ de control.
În consecinţă, întrucât nici din susţinerile persoanei vătămate şi nici din analiza din oficiu nu a rezultat vreo faptă care ar putea să constituie vreuna dintre infracţiunile indicate de persoana vătămată s-a constatat că există unul dintre cazurile care împiedică punerea în mişcare a acţiunii penale, respectiv cel prevăzut de art. 10 lit. a) C. proc. pen., fapta nu există.
În dosarul nr. 1065/P/2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică se află depuse fotocopiile mai multor hotărâri judecătoreşti şi rezoluţii date de intimat, astfel: sentinţa penală nr. 982 din 9 aprilie 2008 a Judecătoriei Arad, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. 2961/55/2008 (filele 2-3 dosarul parchetului menţionat); sentinţa penală nr. 603 din 18 martie 2009 a Judecătoriei Arad, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. 219/55/2009 (filele 4-5 dosarul parchetului menţionat); motive de recurs formulate de petiţionarul A.I. în dosarul nr. 219/55/2009 (număr în format vechi 2799/2009) al Tribunalului Arad, secţia penală, (fila 6 dosarul parchetului menţionat ); comunicarea copiei minutei deciziei penale nr. 170/R din 28 aprilie 2009 a Tribunalului Arad, secţia penală, în dosarul nr. 219/55/2009 ( fila 7 dosarul parchetului menţionat ); rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale dată de procurorul R.V., din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, la 27 iulie 2009 în dosarul nr. 422/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara (filele 8-9 dosarul parchetului menţionat); plângerea formulată de petiţionarul A.I. împotriva rezoluţiei adoptată la 27 iulie 2009 în dosarul nr. 422/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara (fila 10 dosarul parchetului menţionat); sentinţa penală nr. 1632 de la 31 iulie 2007 a Judecătoriei Arad, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. 6678/55/2007 (filele 11-13 dosarul parchetului menţionat); rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale dată de procurorul R.V., din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, la 29 iulie 2009 în dosarul nr. 423/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara ( filele 13-14 dosarul parchetului menţionat); plângerea formulată de petiţionarul A.I. împotriva rezoluţiei de la 29 iulie 2009 în dosarul nr. 423/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara (fila 15 dosarul parchetului menţionat); sentinţa penală nr. 841 de la 15 aprilie 2009 a Judecătoriei Arad, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. 1197/55/2009 (filele 16-17 dosarul parchetului menţionat); comunicarea copiei minutei deciziei penale nr. 217/R din 26 mai 2009 a Tribunalului Arad, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. 1197/55/2009 (fila 18 dosarul parchetului menţionat); adresa nr. 14349/5879/2007 de la 18 ianuarie 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de urmărire penală şi criminalistică către petiţionarul A.I. (fila 19 dosarul parchetului menţionat); adresa cu nr. 62475/II/3783/J/2004 din 5 octombrie 2004 emisă de Ministerul Justiţiei, Direcţia Judiciară către petiţionarul A.I. ( fila 21 dosarul parchetului menţionat ).
Împotriva rezoluţiei dată de procuror la 2 martie 2010 în dosarul nr. 1065/P/2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de urmărire penală şi criminalistică, petiţionarul A.I. a formulat plângere la procurorul şef al Secţiei de urmărire penală şi criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care prin rezoluţia din 24 martie 2010 în lucrarea cu nr. 2397/1207/II/2/2010, în temeiul art. 278 alin. (1) C. proc. pen. a dispus respingerea, ca neîntemeiată, a plângerii formulate de petiţionarul A.I. împotriva soluţiei dispuse în dosarul nr. 1065/P/2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de urmărire penală şi criminalistică, precum şi comunicarea soluţiei petiţionarului.
Împotriva rezoluţiei dispuse în cauză, petiţionarul A.I. a formulat plângere întemeiată pe dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen., care a adresat-o Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în condiţiile menţionate şi care face obiectul prezentei cauze.
Înalta Curte, în temeiul art. 2781 alin. (7) C. proc. pen. a examinat plângerea formulată de petiţionarul A.I. împotriva rezoluţiei din 2 martie 2010 dată în dosarul nr. 1065/P/2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică, prin care procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de procurorul R.V. de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), favorizarea infractorului prevăzută de art. 264 C. pen., fals intelectual prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) şi complicitate la infracţiunea de omor prevăzută de art. 26 raportat la art. 174 C. pen., întrucât faptele nu există, pe baza actelor premergătoare existente în dosarul cauzei.
Astfel, în contextul cauzei, procurorul a analizat criticile formulate de către petiţionar faţă de intimat, în raport cu faptele pretins a fi comise, iar în baza procesului de evaluare asupra acestora a dispus în mod legal şi temeinic motivat soluţia de neîncepere a urmăririi penale faţă de intimatul R.V., constatând inexistenţa faptelor pretins a fi săvârşite.
Înalta Curte, examinând actele premergătoare mai sus arătate a constatat că intimatul prin activitatea concretă efectuată şi-a exercitat atribuţiile conferite prin lege, dispunând soluţiile de neîncepere a urmăririi penale prin rezoluţiile date în dosarele nr. 422/P/2009 şi 423/P/2009 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, în mod legal, în baza prevederilor legale incidente şi temeinic motivat, în raport cu situaţia stabilită în cauză, aşa încât nu există indicii cu privire la existenţa faptelor pretins a fi comise, respectiv abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), favorizarea infractorului prevăzută de art. 264 C. pen., fals intelectual prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) şi complicitate la infracţiunea de omor prevăzută de art. 26 raportat la art. 174 C. pen., aşa încât, în consecinţă, criticile formulate de petiţionarul A.I. în plângerea formulată, sunt nefondate.
În raport cu cele menţionate, Înalta Curte constată că rezoluţia dată de procuror la 2 martie 2010 dată în dosarul nr. 1065/P/2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică, prin care s-a dispus soluţia neînceperii urmăririi penale faţă de intimat sub aspectul infracţiunilor arătate, este legală şi temeinică, aşa încât plângerea formulată de petiţionarul A.I., împotriva rezoluţiei arătate, este nefondată.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionarul A.I. împotriva rezoluţiei din 2 martie 2010 dată în dosarul nr. 1065/P/2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică, rezoluţie pe care o va menţine.
În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen. se va obliga petiţionarul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionarul A.I. împotriva rezoluţiei din 2 martie 2010 dată în dosarul nr. 1065/P/2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică, rezoluţie pe care o menţine.
Obligă petiţionarul la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 27 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1947/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1961/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
