ICCJ. Decizia nr. 920/2010. Penal. Lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte (art. 183 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 920/2010
Dosar nr.1595/113/2009
Şedinţa publică din 10 martie 2010
Asupra recursului de faţă.
În baza lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 135 din 8 octombrie 2009 Tribunalul Brăila l-a condamnat pe inculpatul P.U., cetăţenie română, în baza art. 183 C. pen. cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a), c) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., la 3 ani închisoare, cu aplicarea art. 75 şi art. 64 lit. a), teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 861 C. pen, a suspendat executarea pedepsei sub supraveghere şi a duratei de 6 ani, conform art. 782 C. proc. pen. şi potrivit art. 863 C. pen., a stabilit măsurile de supraveghere cărora inculpatul trebuie să se supună pe timpul termenului de încercare.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii şi durata suspendării pedepsei principale.
A atras atenţia inculpatului asupra consecinţelor prevăzute de art. 864 C. pen.
A dedus reţinerea şi arestarea preventivă de la 9 martie 2009 la 3 iulie 2009.
Inculpatul a fost obligat la 6.000 RON despăgubiri, reprezentând cheltuieli înmormântare şi 50.000 daune morale către partea civilă C.I., la 50.000 daune morale către partea civilă C.M. şi la plata cheltuielilor datorate serviciilor medicale şi de transport prestate de S.J.U. Brăila, S.C.U. „S.A.A.” Galaţi şi S.A.J. Brăila.
Instanţa a reţinut în fapt, că inculpatul P.U. şi victima C.N. au fost consăteni, locuitori ai comunei Mircea Vodă, judeţul Brăila.
În seara zilei de 8 martie 2009 în timp ce inculpatul se afla în locuinţă împreună cu fiul şi vizionau programul la televizor, a auzit zgomot de geam spart.
Ieşind în curte, inculpatul a văzut-o pe victima C.N. îndepărtându-se pe drum cu bicicleta.
În aceste împrejurări inculpatul s-a deplasat în stradă, strigând la victimă şi reproşându-i spargerea geamurilor, faptă pe care aceasta din urmă a mai săvârşit-o şi altă dată.
În momentul în care victima s-a întors cu bicicleta şi s-a apropiat de inculpat, acesta a lovit-o cu pumnul în zona feţei, ceea ce a determinat căderea victimei şi lovirea acesteia cu capul de sol.
În cădere victimei, i-au căzut ochelarii şi o praştie pe care o purta în permanenţă.
Constatând că victimei îi curge sânge din nas, gură şi urechi, inculpatul şi fiul său au anunţat salvarea şi organele de poliţie.
Victima a fost internată succesiv, în S.U.J. Brăila şi S.J.U. Galaţi, intervenindu-se chirurgical, însă la data de 18 martie 2009 aceasta a decedat.
Potrivit Raportului de Constatare medico legală, moartea numitului C.N., 56 ani, a fost violentă şi s-a datorat unui hematom extradural de emisferă stâng, consecinţă a unui traumatism cranio-cerebral cu fractură complexă de boltă şi bază craniană, complicat în evoluţie şi cu bronhopneumonie.
Traumatismul deschis a putut fi produs printr-un mecanism mixt de lovire cu un corp contondent, urmat de cădere pe plan dur cu impact temporo-parieto-occipital stâng.
În analiza juridică a faptei, instanţa a reţinut că acţiunea inculpatului de a lovi pe C.N. cu pumnul o singură dată, determinată de actul provocator al acestuia, constând în spargerea geamurilor de la locuinţă cu praştia, lovitură care a determinat căderea victimei şi producerea leziunilor ce au cauzat decesul, realizează conţinutul infracţiunii de loviri sau lovituri cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 153 C. pen.
La individualizarea pedepsei, inclusiv a modalităţii de executare, a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 alin. (1) C. pen., între care, alături de cele privind gradul de pericol social concret al faptei şi conduita inculpatului, fără antecedente penale şi de recunoaştere a faptei, precum şi circumstanţele în care a săvârşit actul de violenţă, respectiv de provocări din partea victimei.
Împotriva acestei hotărâri Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila, a declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, în sensul greşitei reţineri a circumstanţei atenuante a provocării, greşitei rezolvări a laturii civile în condiţiile constatării şi a culpei victimei decurgând din actul provocator şi în final, pentru greşita stabilire a modalităţii de executare prin aplic. art. 861 şi urm. C. pen., impunându-se executarea pedepsei în regim privativ de libertate.
Prin Decizia penală nr. 130 din 14 decembrie 2009, Curtea de Apel Galaţi, a admis apelul parchetului, a desfiinţat în parte hotărârea atacată şi în rejudecare, a înlăturat dispoziţiile art. 861 C. pen. şi art. 71 alin. (5) C. pen. referitoare la suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale şi a celei accesorii.
A redus despăgubirile civile la jumătate din sumele acordate părţilor civile de instanţa de fond şi a menţinut celelalte dispoziţii ale hotărârii.
Instanţa de control judiciar a constatat că circumstanţa atenuantă a provocării a fost reţinută justificat, faţă de împrejurările care au precedat fapta şi anume actul victimei de a fi spart geamurile locuinţei cu pietre aruncate cu praştia, în condiţiile existenţei unor relaţii mai vechi de adversitate între părţi şi care i-au creat inculpatului o puternică tulburare sub stăpânirea căreia a comis agresiunea.
Reţinând ca fiind corect individualizată pedeapsa sub aspectul cuantumului, instanţa de apel a apreciat ca fiind greşită modalitatea de executare a acesteia, care în raport de gradul ridicat de pericol social al faptei, urmările acesteia şi scopul preventiv al pedepsei se impune a fi executată în regim privativ de libertate.
Referitor la latura civilă, a susţinut necesitatea reflectării contribuţiei victimei la producerea faptei şi în soluţionarea laturii civile, cu toate că inculpatul a fost de acord cu despăgubirile în cuantumul solicitat de părţile civile, întrucât, altfel s-ar ajunge la o îmbogăţire fără justă cauză a acestora din urmă.
Decizia penală sus-menţionată a fost atacată cu recurs de către inculpatul P.U., criticând-o pentru greşita înlăturare a disp. art. 861 şi urm. C. pen., referitoare la suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei şi solicitând casarea acesteia şi menţinerea hotărârii instanţei de fond.
Verificând hotărârea atacată în baza actelor şi lucrărilor de la dosar, Curtea constată că recursul inculpatului susţinut în considerarea cazului de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., este nefondat.
În cauză situaţia de fapt a fost corect stabilită, pe bază de probe legal administrate.
Inculpatul a recunoscut săvârşirea faptei.
Încadrarea juridică este legală.
Înalta Curte, constată că modalitatea de executare a pedepsei, stabilită de instanţa de apel este adecvată în raport de criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi de scopul pedepsei, astfel cum este definit prin art. 52 C. pen.
Fără îndoială că actul de violenţă a fost săvârşit de inculpat în condiţiile provocării din partea victimei, produsă prin actul ilicit grav de spargere a geamurilor şi care i-a creat inculpatului în plan psihic o explicabilă tulburare sub stăpânirea căreia a ripostat.
Este de asemenea adevărat că urmarea mai gravă a faptei, respectiv moartea victimei, s-a datorat culpei inculpatului.
Toate aceste împrejurări, însă, nu modifică importanţa valorii sociale ocrotită de lege, căreia inculpatul i-a adus atingere şi în raport de care se apreciază gradul de pericol social - generic şi concret al faptei.
În consecinţă, pedeapsa a fost corect individualizată, atât sub aspectul cuantumului cât şi al modalităţii de executare, fiind necesară realizării funcţiilor de constrângere şi reeducare a sancţiunii şi scopului prevenirii săvârşirii de noi infracţiuni.
Neconstatând nici din examinarea din oficiu a hotărârii existenţa vreunuia dintre celelalte cazuri de casare prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. recursul inculpatului P.U. urmează să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.U. împotriva Deciziei penale nr. 130 din 14 decembrie 2009 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală.
Obligă recurentul inculpat la 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 RON, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 martie 2010.
Procesat de GGC - CT
| ← ICCJ. Decizia nr. 898/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 755/2010. Penal. înşelăciunea (art. 215... → |
|---|
