ICCJ. Decizia nr. 936/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 936/2010
Dosar nr.1506/44/2009
Şedinţa publică din 11 martie 2010
Deliberând asupra recursului, se reţine:
Prin Sentinţa penală nr. 203/F din 6 noiembrie 2009 Curtea de Apel Galaţi, secţia penală, în temeiul dispoziţiilor art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. - a respins, ca nefondată, plângerea petentului B.O. împotriva Rezoluţiilor nr. 836/P din 24 iulie 2009 şi nr. 1071/11/2 din 14 septembrie 2009 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, pe care le-a menţinut ca legale şi temeinice, obligându-l, totodată, la cheltuieli judiciare statului.
În esenţă, instanţa de fond a reţinut că prin rezoluţiile respective a fost verificată activitatea judecătorului V.M.L. privind soluţionarea dosarului civil nr. 817/113/2009 al Tribunalului Brăila şi, cum nu au fost identificate elemente infracţionale, nu subzistă infracţiunile prevăzute de art. 246 cu referire la art. 2481 C. pen. şi a art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP)
În termen legal petentul a exercitat calea ordinară de atac a recursului susţinând însă critici care nu au nicio legătură cu cauza dedusă judecăţii.
Examinând criticile în raport cu actele şi lucrările cauzei, soluţia pronunţată, cât şi, din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept -conform dispoziţiilor art. 3856 alin. (3) C. proc. pen. - Înalta Curte constată că sunt nefondate pentru cele ce vor fi dezvoltate.
Astfel, judecătorul V.M.L. de la Tribunalul Brăila a soluţionat dosarul civil nr. 817/113/2009 ce a avut ca obiect cererea petentului B.O. de obligare a Parchetului de pe lângă Judecătoria Brăila la 30.000 lei cu titlu de daune interese întrucât nu i-ar fi rezolvat în termen legal o cerere din 23 decembrie 2008.
În conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 146/1997, judecătorul fondului a invocat excepţia de netimbrare a acţiunii - pentru a fi legal sesizat şi a purcede mai departe la judecata cauzei - în condiţiile în care petentul formulase cerere de amânare a judecăţii, ştiind că încă de la data depunerii cererii de chemare în judecată, că prin rezoluţia de primire, i se învederase ca până la primul termen de judecată să-şi timbreze acţiunea, citaţia conţinând acest aspect.
Cum judecătorul cauzei s-a conformat dispoziţiilor legale ce-l obligă la verificarea competenţei, a legalei sesizări sub aspectul timbrajului, acolo unde se impune şi abia apoi să purceadă la judecarea cauzei, just a concluzionat organul de urmărire penală că nu există nici un element infracţional.
Soluţiile parchetului şi ale primei instanţe fiind legale şi temeinice, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul va fi respins, ca nefondat.
Văzând şi prevederile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul B.O. împotriva Sentinţei penale nr. 203/F din 6 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală.
Obligă recurentul-petent la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 martie 2010.
Procesat de GGC - GV
| ← ICCJ. Decizia nr. 934/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 766/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
