ICCJ. Decizia nr. 1377/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 1377/2010
Dosar nr. 3410/1/2010
Şedinţa publică din 08 septembrie 2010
Asupra plângerii penale de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin plângerea adresată Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, şi înregistrată la data de 3 martie 2010 sub nr. 206/P/2010, petiţionara L.V. a solicitat tragerea la răspundere penală a magistraţilor M.F. - Procuror General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, P.R.M. - Procuror Şef Secţie Urmărire Penală din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, N.P., I.D., M.S. şi D.G. - judecători la Tribunalul Sălaj şi persoanele juridice Ministerul Public, Ministerul Justiţiei, respectiv Tribunalul Sălaj pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată prevăzută de art. 248-2481 C. pen., favorizarea infractorului prevăzută de art. 264 C. pen., fals intelectual prevăzută de art. 289 C. pen.
Din conţinutul plângerii a rezultat că petiţionara este nemulţumită de soluţia adoptată de procuror în lucrarea cu nr. 97/VIII-1/2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, soluţie dată de magistratul procuror P.R.M.
Această soluţie a vizat clasarea plângerii formulată de persoana vătămată L.V. împotriva magistraţilor judecători N.P., I.D., M.S. şi D.G. din cadrul Tribunalului Sălaj.
Totodată persoana vătămată invocă nelegalitatea şi netemeinicia deciziei civile nr. 531/2009 pronunţată în Dosarul nr. 1333/84/2009 ce a avut ca obiect recursul declarat împotriva sentinţei civilă nr. 6142/2007 al Judecătoriei Oradea.
Prin rezoluţia nr. 206/P/2010 din 16 martie 2010 dată de Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, s-a dispus, în temeiul dispoziţiilor art. 228 alin. 4 C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de persoanele cercetate, întrucât faptele reclamate nu există.
Împotriva rezoluţiei cu nr. 206/P/2010 din 16 martie 2010, petiţionara a formulat plângere adresată procurorului şef al Secţiei de Urmărire Penală şi Criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care, în baza art. 278 C. proc. pen. a respins-o ca neîntemeiată, prin rezoluţia nr. 3197/II/2/2010 din 14 aprilie 2010.
În temeiul dispoziţiilor art. 2781 C. proc. pen., petiţionara L.V. s-a adresat cu plângere la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, competentă să judece cauza în primă instanţă, solicitând admiterea acesteia, desfiinţarea rezoluţiei atacate şi trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, verificând plângerea în conformitate cu dispoziţiile art. 2781 alin. (7) C. proc. pen. pe baza actelor şi lucrărilor dosarului constată că aceasta este neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Pentru a se putea dispune începerea urmăririi penale este necesară îndeplinirea a două condiţii.
Prima condiţie constă în existenţa unui minim de date care permit organului de urmărire penală să considere că s-a săvârşit în mod cert o infracţiune, caz în care organul de urmărire penală poate deţine informaţiile, fie direct din sesizarea făcută, fie din actele premergătoare desfăşurate ulterior sesizării.
Cea de a doua condiţie necesară începerii urmăririi penale rezultă din art. 228 C. proc. pen. şi constă în inexistenţa cazurilor de împiedicare a punerii în mişcare a acţiunii penale prevăzută de art. 10 C. proc. pen., cu excepţia celui prevăzută la lit. b)1. Intervenţia unui astfel de caz, rezultă fie din actele prin care a fost sesizat organul de urmărire penală, fie din actele premergătoare efectuate în urma sesizării astfel că în locul începerii urmăririi penale să se dispună o soluţie de netrimitere în judecată.
Întrucât actele premergătoare începerii urmăririi penale efectuate în cauză au stabilit în mod neechivoc că magistraţii judecători şi procurori şi-au exercitat atribuţiile în condiţiile legii, nesăvârşind vreo faptă de natură penală, Înalta Curte constată că soluţia de netrimitere în judecată a acestora este corectă, neexistând temei pentru desfiinţarea ei.
Împrejurarea că petiţionara nu este mulţumită - fără a invoca motive plauzibile - de soluţia dispusă de procuror, respectiv de decizia adoptată de judecători, nu conduce, în nici un caz la concluzia întrunirii elementelor constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu, respectiv favorizarea infractorului.
Interpretarea şi evaluarea probelor într-o cauză concretă este atributul exclusiv al procurorului în faza de urmărire penală, respectiv a instanţei de judecată în cursul judecăţii.
A accepta un alt punct de vedere ar fi similar cu recunoaşterea altor căi de atac neprevăzute de lege, pe de o parte, iar pe de altă parte cu înfrângerea principiului autorităţii de lucru judecat.
Soluţiile procurorului pot fi infirmate numai în urma controlului ierarhic iar hotărârile pot fi supuse cenzurii numai prin utilizarea căilor de atac prevăzute de lege.
În raport de aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul dispoziţiilor art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., va respinge ca nefondată, plângerea formulată de petiţionara L.V. împotriva rezoluţiei nr. 206/P/2010 din 16 martie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, şi va menţine rezoluţia atacată.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga petiţionara la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
Respinge ca nefondată plângerea formulată de petiţionara L.V. împotriva rezoluţiei nr. 206/P/2010 din 16 martie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică.
Menţine rezoluţia atacată.
Obligă petiţionara la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs în 10 zile de la comunicare.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 08 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 849/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 853/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
