ICCJ. Decizia nr. 1389/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 1389/2010
Dosar nr. 4595/1/2010
Şedinţa publică din 9 septembrie 2010
Asupra plângerii de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin plângerea înregistrată la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, petentul B.C. a solicitat să se efectueze cercetări sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen., de către magistraţii judecători I.M.M. - Curtea de Apel Galaţi, B.D. - Judecătoria Lieşti şi magistratul procuror S.N. - Parchetul de pe lângă Judecătoria Tecuci, cu ocazia soluţionării cauzelor civile şi penale în care petentul a avut calitatea de parte.
Prin aceeaşi plângere, a mai solicitat să se efectueze cercetări şi faţă de făptuitorii O.R., O.R. şi M.D., sub aspectul infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută şi pedepsită de art. 290 C. pen.
Prin ordonanţa nr. 192/P/2009 din 3 martie 2010 a Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, în baza art. 228 alin. 4 raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de cei trei magistraţi cu motivarea că faptele nu există.
Astfel, pentru a adopta această soluţie procurorul a verificat Dosarul nr. 1581/P/2005 al Tribunalului Galaţi în care a fost pronunţată decizia nr. 89 din 13 februarie 2006, prin care a fost casată sentinţa penală nr. 247 din 4 mai 20054 a Judecătoriei Lieşti, jud. Galaţi şi a fost achitată inculpata O.R. pentru infracţiunea prevăzută de art. 220 C. pen. (parte vătămată B.C.) - din completul de 3 judecători a făcut parte şi intimatul Istrate M.M., între timp promovat la Curtea de Apel Galaţi;
Dosarul nr. 18999/2004 a Judecătoriei Lieşti în care prin sentinţa civilă nr. 113 din 8 martie 2005 instanţa constituită din preşedinte E.B.D., a admis acţiunea formulată de Prefectura Galaţi în contradictoriu cu petentul B.C. şi a anulat parţial titlu de proprietate din 1 septembrie 2003 emis pe numele B.C.;
Dosarul nr. 331/II/2/1999, a Parchetul de pe lângă Judecătoria Tecuci prin care i se aducea la cunoştinţă petentului că plângerea formulată împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale din Dosarul nr. 1117/P/1999 a fost respinsă ca neîntemeiată.
Prin acea soluţie, procurorul a constatat că fişa de punere în posesie şi titlul de proprietate au fost modificate însă a luat act că în cauză a intervenit decesul făptuitorului şi s-a prescris răspunderea penală, singura cale de rezolvare a litigiului fiind acţiunea civilă.
Procurorul a motivat că din actele şi lucrările celor trei dosare, nu rezultă că magistraţii au acţionat cu rea-credinţă ori din gravă neglijenţă, hotărârile judecătoreşti sunt acte cu caracter jurisdicţional şi nu pot fi considerate elemente constitutive ale vreunei infracţiuni.
Prin aceeaşi ordonanţă, în temeiul art. 38 şi art. 42 raportat la art. 45 alin. (1) şi (1)2 C. proc. pen. s-a disjuns cauza privind pe O.R., O.R. şi M.D. şi a fost declinată competenţa în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Lieşti în vederea efectuării de cercetări sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzută de art. 290 C. pen.
Plângerea formulată de petent împotriva ordonanţei, conform art. 278 alin. (1) C. proc. pen. a fost respinsă de procurorul şef al Secţiei de Urmărire Penală şi Criminalistică, prin rezoluţia nr. 3173/1625/II/2/2010 din 22 aprilie 2010.
Împotriva soluţiei a formulat plângere la 18 mai 2010, petentul B.C. care a cerut desfiinţarea ordonanţei şi trimiterea cauzei la parchet pentru a se face cercetări aprofundate faţă de toţi făptuitorii.
Prin plângerea şi memoriul trimise la dosar, petentul a susţinut că magistratul I.M. a avut interes să favorizeze familia O. deoarece este asistent la Facultatea de Drept Galaţi, unde decan este soţul inculpatei O.R., iar magistratul B.D.E. a falsificat cu bună ştiinţă hotărârea pentru a-l ajuta pe acelaşi personaj O.R., fost militar, ajuns decan al Facultăţii de Drept Galaţi.
A cerut ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună trimiterea spre cercetare a tuturor cauzelor pe care le-a avut în decursul timpului la instanţele gălăţene.
Plângerea este nefondată.
Potrivit art. 124 din Constituţie, justiţia se înfăptuieşte în numele legii, iar judecătorii sunt independenţi şi se supun numai legii.
Conform art. 129 din Constituţie, împotriva hotărârilor judecătoreşti părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căi de atac în condiţiile legii.
Din actele dosarului rezultă că petentul este nemulţumit de modul în care magistraţii intimaţi au soluţionat două cauze penale şi o cauză civilă în care petentul a figurat ca parte.
Actele premergătoare efectuate în cauză nu au relevat nici o faptă a judecătorilor sau procurorului susceptibilă de infracţiune. Faptul că magistratul judecător este şi asistent la Facultatea de Drept a Universităţii din Galaţi, unde decan este O.R., soţul uneia dintre părţile dintr-o cauză, soluţionată de intimat în recurs în complet cu alţi 2 judecători, nu constituie nici măcar motiv de abţinere cu atât mai puţin abatere disciplinară sau infracţiune.
Tot astfel hotărârea pronunţată de judecătorul B.D.E., dată în primă instanţă cum şi rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale adoptată de magistratul procuror S.N., sunt soluţii care potrivit legii puteau şi trebuiau să fie supuse controlului, la cererea petentului.
Soluţiile instanţelor aşa cum rezultă din prevederile Legii fundamentale pot fi atacate de părţi în condiţiile legii.
Împotriva măsurilor şi actelor de urmărire penală sunt prevăzute în articolele 278 şi 2781 C. proc. pen. mijloace de control ierarhic şi control judecătoresc.
În speţă, magistraţii învinuiţi de petent au dat soluţiile în dosarele la care s-a făcut referire, în cele ce preced, potrivit competenţei conferite de lege şi cu respectarea legii. Orice nemulţumire a uneia sau alteia din părţile dintr-o cauză nu poate fi repusă în discuţie în cadrul unui proces penal, împotriva magistraţilor, ci numai în cadrul legal al căilor de atac, deoarece aşa cum s-a arătat, judecătorii nu înfăptuiesc justiţia în interes şi nume propriu.
Aşa fiind, în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge plângerea petentului ca nefondată şi va menţine ordonanţa nr. 192/P/2010 atacată.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionarul B.C. împotriva ordonanţei din 3 martie 2010 dată în Dosarul nr. 192/P/2010 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia urmărire penală şi criminalistică, ordonanţă pe care o menţine.
Obligă petiţionarul la plata sumei de 200 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 853/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 862/2010. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
