ICCJ. Decizia nr. 1006/2011. Penal

Decizii penale ICCJ 2011

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1006/2011

Dosar nr. 1489/89/2010

Şedinţa publică din 15 martie 2011

Deliberând asupra recursurilor de faţă pe baza lucrărilor şi materialului aflate în dosarul cauzei a constatat următoarele:

1. Tribunalul Vaslui, secţia penală, prin sentinţa penală nr. 264 din 3 noiembrie 2010 pronunţată în Dosar nr. 1489/89/2010 a condamnat pe inculpaţii în cauză, după cum urmează:

a) inculpaţii minori M.G. şi B.I.S., pentru săvârşirea în calitate de coautori a infracţiunilor de violare de domiciliu, omor şi tâlhărie calificată prev.de art. 192 alin. (1) şi (2) C. pen. [„de o persoană înarmată, de două sau mai multe persoane împreună"; „în timpul nopţii]", art. 174 C. pen. şi art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi art. 21 lit. b) şi art. 21 lit. a), b) şi c), C. pen., („în timpul nopţii"/ „de două sau mai multe persoane împreună", „de o persoană având asupra sa o armă", „într-o locuinţă") în final cu aplicarea art. 99 alin. (3) C. pen., la pedepsele de câte 3 ani închisoare, 10 ani închisoare şi respectiv 8 ani închisoare, aplicându-li-se în final prin contopire în baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b), C. pen., pedeapsa principală rezultantă de 10 ani închisoare, sporită la 13 ani închisoare fiecare, cu executare în regim de detenţie în condiţiile aplicării după împlinirea vârstei de 18 ani, potrivit art. 71 C. pen., şi a pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev.de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., faţă de fiecare din inculpaţii sus-menţionaţi.

b) coinculpaţii majori B.N.M. şi D.T., pentru participaţie în calitate de complici de săvârşirea infracţiunii de tâlhărie calificată arătate la pct. a) fapta penală prevăzută de art. 26 raportat la art. 211 alin. (1), (2) lit. b), art. 21 lit. a), b), c), şi (3) C. pen., cu aplicarea dispoziţiilor art. 75 lit. c) C. pen., [„săvârşirea infracţiunii de către un infractor major (.) împreună cu un minor"] la pedeapsa principală de 16 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b), C. pen., pe durata de 8 ani, ca pedeapsă complementară, primul inculpat / şi respectiv pedeapsa principală de 18 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. art. 64 lit. a) şi b), C. pen., pe durata de 8 ani, ca pedeapsă complementară, cel de al doilea inculpat.

Conform art. 71 C. pen., li s-au interzis coinculpaţilor majori pe durata executării pedepselor principale exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza II-a şi b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 350 raportat la art. 3102 şi 1605 alin. (1) şi (3) C. proc. pen. a fost menţinută arestarea preventivă a tuturor inculpaţilor în cauză şi în conformitate cu dispoziţiile art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), li s-a computat din pedepsele principale aplicate durata reţinerii şi arestării preventive de le 1 martie 2010 la zi pentru coinculpatul M.G. şi respectiv de la 28 februarie 2010 la zi pentru ceilalţi trei inculpaţi sus-menţionaţi.

În baza art. 118 lit. b), C. pen., s-a confiscat de la inculpatul D.T. un cuţit aflat la Camera de corpuri delicte a instanţei şi înregistrat la poziţia nr. 61/2010 din Registrul de evidenţă a corpurilor delicte.

A fost admisă acţiunea civilă formulată de partea civilă V.M., domiciliată în Bârlad, şi au fost obligaţi, în solidar, inculpaţii B.N.M., D.T., B.I.S. în solidar şi cu părţile responsabile civilmente B.S.A. şi B.V. şi M.G. în solidar şi cu părţile responsabile civilmente M.C. şi T.A. să achite părţii civile suma de 7.000 lei cu titlu de despăgubiri civile.

A fost obligat inculpatul D.T. la 1.500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 700 lei reprezentând onorariu pentru avocaţi din oficiu la urmărirea penală şi judecată de avansează din fondurile speciale ale M.J.

A fost obligat inculpatul B.N.M. la 800 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Au fost obligaţi inculpaţii M.G. şi B.I.S. în solidar cu părţile responsabile civilmente M.C., T.A., B.S.A. şi B.L.V. la câte 1.500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat,din care suma de câte 700 lei reprezentând onorarii pentru avocaţi din oficiu la urmărirea penală şi judecată de avansează din fondurile speciale ale M.J.

Pentru a pronunţa această sentinţă prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Vaslui nr. 80/P/2010 au fost trimişi în judecată inculpaţii:

1. M.G., pentru săvârşirea infracţiunilor de omor deosebit de grav, prev. de art. 174-175 lit. a)-176 lit. d) C. pen. şi violare de domiciliu, prev. de art. 192 alin. (1) şi (2) C. pen., ambele infracţiuni cu aplicarea art. 33 lit. a) şi art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP);

2. B.I.S., pentru săvârşirea infracţiunilor de omor deosebit de grav, prev. de art. 174-175 lit. a)-176 lit. d) C. pen. şi violare de domiciliu, prev. de art. 192 alin. (1) şi (2) C. pen., ambele infracţiuni cu aplicarea art. 33 lit. a) şi art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP);

3. D.T., pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la tâlhărie urmată de moartea victimei, prev. de art. 26 raportat la art. 211 alin. (1), (2) lit. b), alin. (2) lit. a), b), c) C. pen., cu aplicarea dispoziţiilor art. 75 lit. c) C. pen.;

4. B.N.M., pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la tâlhărie urmată de moartea victimei, prev. de art. 26 raportat la art. 211 alin. (1), (2) lit. b), alin. (2) lit. a), b), c) C. pen., cu aplicarea dispoziţiilor art. 75 lit. c) C. pen.

S-a reţinut că în noaptea de 19/20 februarie 2010, după ce inculpatul D.T. i-a învăţat cum să procedeze şi le-a dat mănuşi, şireturi, un cuţit şi o pereche de adidaşi, iar inculpatul B.N.M. o pereche de mănuşi, lucruri date de cei doi în scopul de a le folosi la comiterea faptei, inculpaţii M.G. şi B.I.S. au intrat în locuinţa victimei T.D., prin escaladarea gardului de la intrare şi prin distrugerea sistemului de asigurare a uşii de la intrarea în cameră, au lovit-o, au legat-o cu mâinile la spate, i-au băgat un prosop pe gât peste care au mai legat un fular, în scopul de a o tâlhări. Inculpaţii au sustras din locuinţă bani şi bunuri pe care i-au împărţit ulterior cu inculpaţii D.T. şi B.N.M. Victima a fost găsită decedată la domiciliul său, stabilindu-se că decesul acesteia a avut drept cauză asfixierea mecanică prin sufocare, astuparea orificiului giotic cu un corp străin introdus în cavitatea bucală, respectiv un căluş, în condiţiile unui traumatism cranio-cerebral.

Nu au fost audiaţi inculpaţii D.T., B.N.M. M.G. şi B.I.S., întrucât aceştia au înţeles să se prevaleze de dreptul lor la tăcere.

La termenul din 08 septembrie 2010, inculpatul B.N.M. prin apărător, a depus la dosarul cauzei un memoriu în care susţine, în esenţă, că într-adevăr s-au întâlnit toţi patru inculpaţii la domiciliul lui D.T., unde după ce au consumat băuturi alcoolice, inculpatul B.I.S. a venit cu ideea să meargă acasă la victima T.D. şi să îi ia acesteia banii pentru a cumpăra plante botanice pentru a le fuma. Inculpatul D. a fost cel care le-a dat sfaturi cum să procedeze, însă acesta i-a sfătuit să poarte adidaşii şi mănuşile pe care le-a dat pentru a nu lăsa urme şi în nici un caz să nu lovească victima, ci doar să o imobilizeze într-un scaun. Inculpaţii M.G. şi B.I.S. au luat singuri cuţitul din casă de la D., fără a fi sfătuiţi în vreun fel de cineva în acest sens. Arată că lucrurile s-au derulat fără vreun plan dinainte stabilit, iar cei doi inculpaţi minori s-au panicat probabil în momentul în care au văzut că victima era acasă şi nu era băută.

La acelaşi termen de judecată şi inculpatul B.I.S. a depus un memoriu în care relatează, în esenţă, că a intrat în locuinţa victimei singur, i-a aplicat acesteia doi pumni în piept şi un picior în faţă şi a lăsat-o jos, după care a luat bunurile şi banii şi a ieşit din locuinţa acesteia. A doua zi, s-a întâlnit cu M. şi cu D. şi au mers toţi trei la locuinţa acestuia din urmă, unde, inculpatul D. le-a povestit acestora că a fost la locuinţa victimei, după ce inculpatul B. plecase şi lăsase victima inconştientă, pentru a vedea dacă mai sunt bani şi a luat victima, i-a pus un căluş în gură, l-a înjunghiat şi l-a legat cu mâinile la spate. Inculpatul D. le-ar fi solicitat celor doi minori să declarate că ei ar fi autorii faptei comise.

Au fost audiaţi martorii din lucrări:

- B.V.A. care a arătat că s-a întâlnit la Bârlad cu inculpatul B.N.M. şi cu martorul B.I. care aveau informaţii despre crima a cărei victimă fusese T.D. şi din discuţiile purtate cu cei doi a înţeles că aceasta fusese lovită, legată de un scaun şi tâlhărită de două persoane dintre care unul era inculpatul M.. Nu mai reţine martorul cum se numea cel de-al doilea inculpat.

- B.R., a declarat că s-a întâlnit la Bârlad cu B.I. şi cu inculpatul B.N.M. Acesta din urmă le-a povestit că inculpaţii M. şi B. au intrat în casa victimei T.D., au bătut-o, i-au luat banii şi i-au pus un căluş în gură pentru a nu face zgomot. Conform spuselor inculpatului B., când cei doi au părăsit locuinţa bătrânului, acesta se afla în viaţă.

- V.C., a relatat că era prietenă cu inculpatul M.G. şi a fost sunată de acesta. M. i-a spus că a intrat în casa victimei T.D. împreună cu B., că l-au bătut pe bătrân şi i-au luat banii. Nu i-a spus inculpatul cine l-a sfătuit să facă acest lucru iar la câteva zile după comiterea faptei, acesta a plecat la Constanţa unde a fost depistat de lucrătorii de poliţie.

- B.I.G., martor însuşit şi de inculpatul B.N.M., a confirmat modul în care s-au desfăşurat faptele, relatând versiunea auzită chiar din gura inculpaţilor B.N.M., M.G. şi B.I.S., imediat după comiterea infracţiunii. M. şi B. au venit la locuinţa martorului după circa 30-60 minute după săvârşirea infracţiunii, plini de sânge, şi au povestit că au intrat în casa victimei T.D., au dat-o jos de pe scaunul pe care se afla, au lovit-o şi i-au luat banii. B. ştia de fapta celor doi inculpaţi minori şi fusese cu ei în acea seară la locuinţa victimei, le-a arătat acestora cum să intre în casă şi a alungat câinii. După ce i-au povestit cei trei cele întâmplate, au mers toţi patru acasă la inculpatul D.T. Din confesiunile făcute de cei doi inculpaţi minori, martorul a înţeles că aceştia au legat victima cu un fular peste gură, după ce în prealabil îi băgaseră un prosop în gură, cu motivaţia că au făcut acest lucru pentru a fi siguri că victima nu va ţipa după plecarea lor. Cei patru inculpaţi au împărţit banii. Din discuţiile purtate cu inculpatul B., martorul a înţeles că D. a fost cel care le-a dat sfaturi celor doi minori cum să intre peste victimă şi unde să o lovească pentru a cădea din prima. După o săptămână, martorul a fost vizitat de inculpatul B., care s-a hotărât să meargă la poliţie să spună ceea ce ştie.

La data de 23 iunie 2010 Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui a înaintat raportul de expertiză întocmit de către specialişti din cadrul Institutului de criminalistică al I.G.P.R., ca urmare a expertizei dispuse în timpul urmăririi penale. Expertiza a avut ca obiectiv examinarea urmelor biologice recoltate în timpul urmăririi penale cu ocazia cercetării la faţa locului şi din care a rezultat că la crearea a trei dintre urmele trimise spre examinare, M.G. are şanse de a fi participat. La crearea amestecului ce a constituit materialul trimis spre expertizare, la două dintre probele trimise, nu s-a putut stabili persoana ce ar fi putut crea acele urme, fie datorită cantităţii insuficiente de A.D.N. matriţă, fie din imposibilitatea identificării persoanei creatoare datorită profilului genetic diferit de cel al persoanelor de la care s-au ridicat probe de comparaţie.

Prin încheierea de şedinţă din 23 iunie 2010, instanţa, din oficiu, a dispus efectuarea referatelor de evaluare pentru inculpaţii minori M.G. şi B.I.S.

La data de 15 iulie 2010 au fost înaintate de către Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Vaslui, referatele de evaluare întocmite cu privire la inculpaţii minori M.G. şi B.I.S.

În apărare, cei patru inculpaţi şi-au propus proba cu acte în circumstanţiere, însă doar inculpaţii B.N.M. şi B.I.S. au depus la dosarul cauzei astfel de acte.

Inculpatul B.N.M. a depus o caracterizare întocmită de vice-primarul comunei Zorleni şi o recomandare eliberată de preotul paroh din Zorleni. Rezultă din aceste acte că, anterior săvârşirii faptelor, inculpatul B.N.M. avea o conduită bună în comunitate fiind o fire cuminte şi cuviincioasă. Nu a avut probleme nici cu membrii comunităţii şi nici cu organele judiciare.

Inculpatul B.I.S. a depus o recomandare din partea Oficiului parohial Zorleni din care rezultă că acesta face parte dintr-o familie de buni gospodari, are comportare morală corespunzătoare, este o fire cuminte, sinceră, cuviincioasă, bună şi dreaptă.

Din actele şi lucrările dosarului, instanţa a reţinut următoarele;

Inculpaţii M.G., B.I.S., D.T. şi B.N.M. locuiesc în comuna Zorleni, jud. Vaslui, inculpatul M.G. fiind prieten cu inculpatul B.N.M., iar cu inculpatul B.I.S. doar amici.

Bunica inculpatului B.N.M., numita B.E., a trăit în concubinaj cu victima T.D. (care avea 74 de ani) timp de mai mulţi ani iar, în vara anului trecut, victima a surprins-o pe concubina sa în pat cu inculpatul D.T., motiv pentru care cei doi bărbaţi s-au bătut.

Fiind apropiaţi ai victimei, inculpaţii B.N.M. şi D.T. ştiau că aceasta are o pensie mare după cunoştinţele lor, în jur de 1.600 lei. În realitate, victima avea o pensie de 1.100 lei însă afirmase către cetăţenii din sat că are o pensie mult mai mare şi din acest motiv cei doi inculpaţi ştiau de suma de 1.600 lei.

Cu câteva zile înainte de comiterea faptei, inculpatul B.N.M. a vorbit cu inculpatul M.G. şi i-a spus că ştie un bătrân care a trăit cu bunica lui şi care are bani şi i-a propus să intre peste el în casa şi sa-i fure banii. I-a spus totodată, că va trebui să găsească încă un om, întrucât el nu poate intra în casă la bătrân, pentru că acesta îl cunoaşte şi va fi principalul suspect după descoperirea faptei.

Inculpatul M.G. a fost de acord cu propunerea, deşi avea o stare materială bună. Potrivit propriei declaraţii, a acceptat propunerea pentru că este „lacom de bani" şi pentru că „vroia să aibă banul său de buzunar".

Inculpatul B.N.M. i-a spus lui M.G. că aşteaptă ca bătrânul să ia pensia, după care vor comite fapta.

Inculpatul M.G. a discutat cu inculpatul B.I.S., care avea nevoie de bani şi i-a propus să participe cu el la comiterea faptei, aducându-i la cunoştinţă că vor intra în casa unui bătrân, îl vor lega şi îi vor lua banii. Inculpatul B.I.S. a fost de acord cu propunerea.

Joi, 18 februarie 2010, pensionarii din comună şi-au ridicat pensiile motiv pentru care vineri, 19 februarie 2010, inculpatul B.N.M. l-a sunat pe inculpatul M.G. şi i-a spus că bătrânul a luat pensia şi să meargă în seara aceea la el să-i ia banii.

Victima T.D. nu luase pensia pe 18 februarie 2010 pentru că era prima lună când îşi lua pensia pe cârd, astfel încât el a fost la bancă şi a scos bani de pe cârd în data de 16 februarie 2010, după care şi-a plătit datoriile, rămânând cu aproximativ 400 lei.

Revenind, inculpatul B.N.M. a stabilit cu inculpatul M.G. să se întâlnească la primul acasă, pe la orele 19,30, după care să meargă la locuinţa inculpatului D.T. pentru ca acesta să-i înveţe cum să procedeze. Discuţia telefonică a avut loc în jurul orelor 11,30.

În cursul zilei, inculpatul M.G. s-a întâlnit cu inculpatul B.I.S. şi i-a spus că în seara aceea „vor acţiona".

Conform înţelegerii, la orele 19 inculpatul M.G. a mers la locuinţa inculpatului B.N.M., însă acesta nu era acasă. L-a aşteptat puţin iar acesta a venit cu motoscuterul. Au intrat împreună în locuinţa inculpatului B.N.M., au ascultat muzică după care au mers la locuinţa inculpatului D.T.

De aici, inculpatul M.G. l-a sunat pe inculpatul B.I.S. şi l-a întrebat unde este, spunându-i să vină pe strada unde locuieşte inculpatul B.N.M. care este, de altfel, vecin cu inculpatul D.T.

Până la sosirea inculpatului B.I.S., inculpatul D.T. i-a sfătuit pe cei doi inculpaţi cum să comită fapta, în sensul de a lega victima de scaun, de a-i oune un căluş în gură, iar peste acesta să-i mai pună ceva, de a o lovi la gât pentru „a-i lua erai" şi să o întrebe unde ţine banii. Dacă victima se opune, inculpatul D.T. le-a spus să o înţepe cu cuţitul.

Au discutat doar vreo 15 minute, după care inculpatul M.G. a ieşit în drum să vadă dacă a venit inculpatul B.I.S..

Inculpatul B.N.M. a mers şi el la o prietenă să-i lase un CD, după care s-a întors Ia locuinţa lui D.T., după aproximativ 30 minute.

Între timp a venit şi inculpatul B.I.S., iar acesta, împreună cu inculpatul M.G. au intrat în locuinţa lui D.T.. După 30 minute a venit şi inculpatul B.N.M..

Apoi, inculpatul D. le-a mai spus încă odată ce au de făcut şi au stabilit ca inculpatul B.N.M. să asigure paza.

Inculpatul D.T. le-a dat inculpaţilor M.G. şi B.I.S. şireturi să lege victima, o pereche de mănuşi pe care a luat-o inculpatul B.I.S., o pereche de adidaşi cu care s-a încălţat acelaşi inculpat, să nu lase urme la locul faptei cu propriile încălţări, precum şi un cuţit pe care inculpatul M.G. l-a luat de pe sobă.

Inculpatul D.T. i-a sfătuit să folosească mânuşi pentru a nu lăsa amprente şi să-şi acopere faţa pentru a nu fi recunoscuţi.

Le-a spus totodată că victima are o pensie de 1.600 lei şi că are datorii de vreo 300-400 lei, astfel încât ar trebui să mai aibă în casă cel puţin 1.000 de lei. De asemenea, dacă totul va ieşi cum au plănuit, el mai ştie şi o profesoară de franceză, pensionară şi paralizată, care are bani şi pe care o pot ataca.

Întrucât inculpatul M.G. nu avea mânuşi, inculpatul B.N.M. le-a spus să meargă la el acasă pentru a-i da.

Au mers la locuinţa inculpatului B.N.M. iar acesta a luat dintr-un sertar o borsetă de unde a scos o pereche de mănuşi, pe care i-a dat-o inculpatului M.G..

Au ieşit apoi toţi trei în drum şi sa-u despărţit, inculpatul B. luând-o în direcţia opusă celorlalţi doi inculpaţi şi s-a deplasat cu motoscuterul. Au stabilit să se reîntâlnească la intrarea pe strada unde locuieşte victima.

B.N.M. a luat motoscuterul întrucât vroia să meargă în staţia peco să fie filmat, pentru a avea alibi pentru momentul comiterii faptei, însă a rămas fără benzină.

Cei trei inculpaţi s-au întâlnit la locul stabilit iar inculpatul M.G. a spus că îi este frică să intre în casă, întrucât a văzut lumină la locuinţa victimei. Inculpatul B.N.M. l-a încurajat şi i-a spus că nu are de ce să-i fie frică.

Apoi au stabilit ca inculpatul B.N.M. să treacă prin faţa locuinţei victimei să vadă dacă este cineva, după care să-i sune pe ceilalţi doi inculpaţi.

Inculpatul B.N.M. a trecut prin faţa locuinţei victimei, mergând pe motoscuter, dar dând la pedale, după care l-a sunat pe M.G. şi i-a spus că drumul e liber şi că a alungat câinele. Era în jurul orelor 23,30. După ce au primit telefon de la inculpatul B.N.M., inculpaţii M.G. şi B.I.S. s-au deplasat către locuinţa victimei, au sărit gardul din plasă de sârmă ghimpată şi au intrat în curte. S-au oprit la colţul casei pentru a discuta, inculpatul M.G. spunând că-i este frică să intre însă inculpatul B.I.S. i-a spus că, dacă tot au sărit gardul, să intre în casă.

S-au dus, apoi, în dreptul uşii de la intrarea în camera unde stătea victima.

Lumina era aprinsă atât afară cât şi în interior. Prin geamul uşii s-a observat şi lumina de la televizor.

Înainte să intre în casă, inculpatul M.G. i-a dat cuţitul inculpatului B.I.S., care l-a pus în buzunar.

Au aşteptat puţin în faţa uşii, pentru că se auzeau zgomote de la vecini, după care inculpatul M.G. s-a izbit cu umărul drept în uşă, distrugând sistemul de asigurare, după care a intrat în interior, fiind urmat, imediat, de către inculpatul B.I.S. care a închis uşa în urma lui.

Victima T.D. stătea pe un scaun în faţa televizorului şi a fost luată prin surprindere de către inculpaţi, neavând timp să reacţioneze.

Inculpatul M.G. a prins victima de gât şi a tras-o de pe scaun în spate, căzând sub victima.

Inculpatul B.I.S. i-a tras victimei doi pumni în piept, după care s-a urcat pe ea, imobilizându-i picioarele.

Cu toate acestea, victima T.D. a reuşit să se ridice de la sol, cu tot cu inculpatul M.G. în spate şi a făcut un pas către sobă.

Cei doi inculpaţi au prins victima din spate şi au trântit-o iarăşi la pământ, inculpatul M.G. căzând, şi de această dată, sub victimă.

Inculpatul B.I.S. a luat un prosop de lângă televizor, s-a urcat peste victimă şi a încercat să-i bage prosopul în gură, dar nu a reuşit pentru că victima dădea din cap şi scotea prosopul, cu limba, afară.

Văzând că nu reuşeşte, inculpatul B.I.S. i-a aplicat victimei mai multe lovituri cu pumnii în faţă şi în piept, dar victima tot nu s-a liniştit, zbătându-se în continuare.

Atunci, inculpatul B.I.S. a scos din buzunar cuţitul şi a înţepat victima de două ori în coapsa stângă.

Cum şi aşa victima opunea rezistenţă, inculpatul B.I.S. s-a ridicat de pe victimă şi i-a aplicat o lovitură cu piciorul în bărbie. În momentul aplicării loviturii, inculpatul M.G. ţinea, cu degetul mare de la mâna dreaptă, o bucată de prosop în gura victimei, motiv pentru care a fost muşcat de către aceasta.

După această lovitură, victima a rămas inconştientă.

Inculpatul B.I.S. s-a urcat din nou pe victimă şi i-a băgat în gură trei sferturi din prosop, după care s-a dus la cuier de unde a luat un fular pe care l-a pus peste gura victimei, dându-i capetele inculpatului M.G. care le-a legat la spate.

Apoi, ambii inculpaţi au întors victima cu faţa în jos, inculpatul M.G. a ţinut-o de mâini iar inculpatul B.I.S. a legat, mai întâi, mâna dreaptă a victimei cu şiretul dat de inculpatul D.T., după care a legat-o pe aceasta de mâna stângă.

După ce au imobilizat victima, au întors-o cu faţa în sus şi au început să caute bani prin casă.

Inculpatul B.I.S. s-a dus la cuier şi a căutat prin hainele victimei, dar nu a găsit bani. S-a reîntors la victimă şi i-a căutat prin buzunare găsind suma de 357 lei. A descălţat apoi victima de cizme şi a căutat bani în şosete, dar nu a găsit. A mai căutat prin nişte caiete şi cărţi aflate lângă televizor, într-un sertar, iarăşi în hainele de la cuier, dar tot nu a mai găsit bani. A luat, însă, de lângă televizor, unitatea mobilă a telefonului fix şi a băgat-o în buzunar.

Între timp, inculpatul M.G. a căutat bani într-un sertar dintr-un corp de mobilă suspendat, apoi pe rafturile acestuia, dând perdeaua la o parte (s-au găsit pete de culoare brun-roşcat pe sertar şi perdea - inculpatului îi curgea sânge de la mâna dreaptă unde a fost muşcat de victimă, întrucât i-a fost ruptă mănuşa), a căutat deasupra sobei şi pe pat, răscolind hainele şi plapuma ce se aflau acolo, dar nu a găsit nimic.

S-a dus, apoi, la victimă, i-a deschis puloverul, rupându-i doi nasturi şi a căutat în buzunarele de la cămaşa victimei, dar tot nu a găsit bani.

În timp ce căutau prin casă, inculpatul B.N.M. care, între timp, se dusese acasă la martorul B.I., l-a sunat pe inculpatul M.G. şi l-a întrebat dacă au găsit ceva. Acesta i-a spus că au bătut victima şi că e leşinată sau moartă şi că au găsit 350 lei. Inculpatul B.N.M. i-a spus să mai caute pentru că victima trebuie să mai aibă bani.

Cum nu au mai găsit bani, cei doi inculpaţi au plecat, inculpatul M.G. stingând lumina, atât în interiorul camerei, cât şi afară.

Când să iasă pe uşă, inculpatul M.G. a constatat că şi-a uitat fesul la locul faptei, astfel încât s-a întors în cameră, l-a luat şi şi-a înfăşurat degetul mare cu el, pentru că sângera.

Au părăsit curtea victimei prin acelaşi loc pe unde au intrat, sărind gardul şi s-au dus la locuinţa martorului B.I. unde îi aştepta inculpatul B.N.M.

De aici au plecat cu toţii, cu maşina martorului la locuinţa inculpatului B.N.M. unde au parcat-o. Au mers apoi, toţi patru, la locuinţa inculpatului D.T.

Aici, inculpaţii M.G. şi B.I.S. au povestit cum au comis fapta iar D.T. le-a spus că „sunt proşti" întrucât trebuiau să găsească mai mulţi bani în casă.

Inculpatul B.I.S. s-a dezbrăcat de pantaloni, care erau murdari de sânge şi s-a descălţat de adidaşi, luându-şi încălţările sale pe care le lăsase la locuinţa inculpatului D.T. şi s-a îmbrăcat cu alta pereche de pantaloni, dată de inculpatul D.T.

Atât B.I.S. cât şi M.G. au pus mănuşile în sobă, precum şi telefonul mobil sustras. D.T. a pus hainele murdare de sânge tot în sobă şi le-a dat foc mai târziu, după plecarea celorlalţi inculpaţi.

Inculpaţii au împărţit banii astfel: inculpatul M.G. a luat 130 lei, inculpaţii B.I.S. şi B.N.M. au luat câte 110 Iei, iar inculpatul D.T. restul de 7 lei şi ceva mărunţiş.

Când i-a sfătuit cum să comită fapta, inculpatul D.T. le-a spus celorlalţi inculpaţi că, pentru ajutorul acordat, vrea un pachet cu ţigări şi o sticlă cu vin, fiind nemulţumit de faptul că nu a mai primit băutura. Referitor la atitudinea inculpatului D.T., cu ocazia efectuării reconstituirii, când se marcau momentele de după comiterea faptei din casa inculpatului D.T., acesta le-a reproşat celorlalţi inculpaţi că, dacă ar fi procedat aşa cum i-a învăţat el, ar fi trebuit să „iasă treaba", ceea ce dovedeşte o lipsă totală de regret pentru ceea ce a făcut.

După ce au împărţit banii, inculpaţii B.N.M., M.G. şi B.I.S., împreună cu martorul B.I., au plecat cu maşina acestuia din urmă în Bârlad, inculpatul M.G. spunându-le celorlalţi că le face cinste cu un „şto" (ierburi). Cum nu au găsit persoana care vindea astfel de ierburi, cei patru au mers la un fast-food de unde au luat de mâncare, după care s-au întors în Zorleni. În drum, au mai cumpărat şi o sticlă de coniac pe care au băut-o.

Victima T.D. a fost descoperită după 6 zile, în data de 25 februarie 2010, de către sora sa, H.T. care a observat că fratele său nu a mai ieşit din casă şi a intrat în locuinţă, împreună cu numiţii T.C. şi S.S., tăind plasa de sârmă din gard, pentru a putea deschide poarta, care era asigurată cu lacăt.

Inculpatul B.N.M. s-a prezentat la Poliţia Bârlad, în data de 28 februarie 2010 şi a declarat că ştie cine sunt autorii faptei, dar că el nu are nici o implicare şi că a aflat de faptă de la inculpaţii M.G. şi B.I.S. când au mers în Bârlad şi când i-a întrebat ce s-a întâmplat de au hainele murdare de sânge.

În aceeaşi noapte şi a doua zi dimineaţă, au fost prinşi şi ceilalţi inculpaţi, inculpatul M.G. fiind prins la Constanţa, întrucât părăsise localitatea pentru a pleca în străinătate.

Potrivit raportului de expertiză medico-legală de autopsie nr. 69/N/2010 întocmit de Serviciul Medico-Legal Judeţean Vaslui moartea victimei T.D. a fost violentă şi poate data din noaptea de 19/20 februarie 2010, moartea a avut drept cauză o asfixie mecanică prin sufocare - obstrucţia orificiului glotic cu corp străin textil, introdus în cavitatea bucală, căluş - în condiţiile unui traumatism cranio-facial.

Între sufocare şi moarte a existat o legătură de cauzalitate directă, necondiţionată.

La examenul necroptic au fost evidenţiate leziuni traumatice determinate de căluş (produse în procesul de sufocare), cum ar fi leziuni la nivelul limbii şi mucoaselor cavităţii bucale.

De asemenea, au fost evidenţiate şi alte leziuni traumatice la nivelul extremităţii cefalice (plăgi contuze, excoriaţii, echimoze, infiltrate sanguine epicraniene şi la nivelul feţei, fractură cominutivă de piramidă nazală, fractură de os malar stâng, hemoragii subconjunctivale la nivelul ochilor, fractură plafon orbitar stâng); aceste leziuni au fost produse prin loviri cu şi de corpuri dure, majoritatea cert prin lovituri active, posibil şi cel mai probabil prin loviri cu mijloace de atac proprii omului.

Au fost evidenţiate la nivelul şoldului stâng, două plăgi tăiate care s-au produs prin loviri active cu obiect tăietor-înţepător, posibil cuţit cu un singur tăiş.

La nivelul antebraţelor au fost evidenţiate zone denivelate (şanţuri cu adâncimi reduse, dar fără reacţie vitală-fără infiltrate sanguine), care au putut fi produse prin legarea membrelor cu un şiret.

S-a apreciat că victima a recepţionat lovituri la nivelul feţei cu mijloace de atac proprii ale omului (pumni), a fost lovit cu cuţitul din lateral stânga faţă de victimă, cel mai probabil de către un agresor dreptaci, situat faţă în faţă cu victima.

Victima a decedat la scurt timp după sufocare (introducerea corpului străin a determinat rupturi ale frâului şi ale ţesuturilor adiacente de pe faţa ventrală a limbii, cu răsturnarea acesteia posterior).

Lipsa reacţiilor vitale de la nivelul antebraţelor pledează pentru varianta ca legăturile să fi fost făcute ulterior sufocării, tardiv, când victima nu a mai reacţionat.

Sângele şi urina recoltate de la cadavru nu conţineau alcool.

Din materialul probator administrat în cauză, atât în timpul urmăririi penale cât şi al cercetării judecătoreşti, rezultă cu certitudine vinovăţia celor patru inculpaţi şi că aceştia au comis faptele descrise în actul de sesizare al instanţei şi pe care, de altfel, inculpaţii le-au recunoscut în mod constant.

Recunoaşterile inculpaţilor se coroborează cu datele ce rezultă din procesul-verbal de cercetare la faţa locului, raportul de expertiză medico-legală de necropsie, raportul de expertiză bio-criminalistică şi cu declaraţiile martorilor B.R., B.V.A., B.I.G. şi V.C.

Rezultă, de asemenea, din referatele de evaluare întocmite de

Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Vaslui că inculpaţii minori M.G. şi B.I.S. au descris în faţa consilierului de probaţiune că au intrat în casa victimei, că s-au luptat cu aceasta, iar B. Ionel i-a aplicat acea lovitură de picior în urma căreia victima a devenit inconştientă. Au relatat inculpaţii minori că au luat banii pe care i-au găsit în casa victimei după care au mers la D.T. şi au împărţit banii. Apoi s-au deplasat în Bârlad unde au cheltuit o parte din bani. Au susţinut inculpaţii că nu i-au mai introdus victimei căluşul în gură pentru cf nu mai era necesar întrucât aceasta devenise inconştientă. A doua zi, inculpaţii s-au întâlnit din nou cu D.T. care le-a spus că după ce s-au despărţit în noaptea anterioară el ar fi fost la locuinţa victimei, i-ar fi băgat acel căluş în gură şi că ar mai fi căutat bani. Le-a cerut inculpatul celor doi minori că în cazul în care vor fi depistaţi ca autori ai faptei să nu divulge şi varianta prezentată de D. şi să susţină că doar ei au fost la locuinţa victimei întrucât sunt minori şi nu vor păţi mare lucru pentru faptele comise.

Aceste susţineri ale inculpaţilor nu se coroborează cu alte probe din dosar şi contravin situaţiei relatate în faţa organelor judiciare atât de inculpaţi cât şi de martorii audiaţi în cauză cărora inculpaţii le-au relatat constant că doar minorii au intrat în locuinţa victimei, au lovit-o, au imobilizat-o legând-o de scaun şii-au pus acel căluş în gură.

Doar în memoriul depus la instanţă de către inculpatul B.I.S. este prezentată şi această variantă însă inculpatul a refuzat să dea declaraţii în faţa instanţei chiar şi după ce li s-a acordat termen intermediar de arhivă şi au discutat cu avocatul atât situaţia sa cât şi probele de la dosar.

Faptele inculpaţilor D.T. şi B.N.M. realizează conţinutul infracţiunii de complicitate la tâlhărie ce a avut drept urmare moartea victimei, prev. de art. 26 raportat la art. 211 alin. (1), (2) lit. b), alin. (2)1 lit. a), b), c) C. pen. şi alin. (3) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen.

Cu privire la încadrarea juridică a faptelor comise de aceşti doi inculpaţi şi care au fost descrise complet în actul de sesizare al instanţei la termenul din data de 06 octombrie 2010, reprezentantul parchetului a făcut precizări de încadrare în sensul că dintr-o omisiune în dispozitivul rechizitoriului nu a fost menţionat şi alin. (3) al art. 211 C. pen., deşi intenţia procurorului, cu privire la acest aspect rezultă foarte clar din rechizitoriu, care în partea expozitivă explică şi încadrarea juridică pentru care urmau a fi trimişi în judecată cei doi inculpaţi. Acest aspect a fost pus în discuţia părţilor însă instanţa a apreciat că nu este vorba de o schimbare a încadrării juridice, motiv pentru care a reţinut în sarcina celor doi inculpaţi încadrarea juridică arătată mai sus, fără a se proceda conform art. 334 C. proc. pen. la o schimbare de încadrare juridică.

Din modul în care s-au derulat faptele, aşa cum rezultă din probele administrate în cauză, este evident că inculpaţii D.T. şi B.N.M. au avut iniţiativa comiterii infracţiunii. B.N.M. cunoştea situaţia financiară destul de bună a victimei şi l-a cooptat pe inculpatul minor M.G., iar acesta la rândul lui pe-inculpatul B.I.S. Toţi inculpaţii au mers la domiciliul inculpatului D.T., inculpat care i-a sfătuit pe ceilalţi trei cum să procedeze, urmând ca inculpatul B. doar să rămână de pază, iar inculpaţii B. şi M. să pătrundă pe timp de noapte în locuinţa victimei. I-a sfătuit D. pe cei doi să lege victima de un scaun, să-i pună un căluş în gură, peste acest căluş să mai pună ceva, să lovească victima în zona gâtului pentru a-i lua aerul, să întrebe victima unde ţine banii şi, de asemenea, inculpatul D. le-a dat celor doi inculpaţi un cuţit pentru a înţepa victima. Inculpatul D. le-a dat inculpaţilor M. şi B. şireturi cu care să lege victima, o pereche de mănuşi pe care a luat-o inculpatul B. pentru a nu lăsa urme papilare la locul săvârşirii faptei şi de asemenea, o pereche de adidaşi care a fost luată de inculpatul B., în acelaşi scop, de a nu lăsa urme la locul faptei cu propria încălţăminte, iar inculpatului M. i-a dat un cuţit cu care l-a sfătuit să înţepe victima în situaţia în care aceasta s-ar fi opus.

Inculpatul B. a mers acasă şi a luat şi el o pereche de mănuşi pe care a dat-o celorlalţi inculpaţi. Inculpatul B. a făcut mai mult decât atât, după înţelegerea cu cei trei inculpaţi a mers în apropiere de locuinţa victimei, s-a asigurat că aceasta este acasă la televizor, a alungat câinele, i-a chemat la telefon pe ceilalţi doi inculpaţi, asigurându-i că au cale liberă să comită infracţiunea.

Este evidentă activitatea inculpaţilor D.T. şi B.N.M. este un ajutor dat în mod conştient pentru comiterea infracţiunii de tâlhărie.

Rezultatul mai grav, respectiv moartea victimei, şi care constituie o circumstanţă reală, a fost prevăzut de cei doi inculpaţi, având în vedere modul în care au pregătit săvârşirea faptei şi modalitatea de acţiune trasată celor doi autori de către inculpatul D.T. în prezenţa inculpatului B.N.M., care a acceptat-o şi care a continuat activitatea pregătitoare şi de ajutor, în sensul că le-a dat celor doi autori o pereche de mănuşi, i-a condus pe aceştia spre locuinţa victimei şi le-a dat semnalul că pot acţiona întrucât totul era în regulă şi el alungase câinii de la locuinţa victimei, urmând să le asigure acestora paza pe timpul derulării acţiunii.

Rezultatul mai grav, respectiv moartea victimei le poate fi atribuit inculpaţilor D.T. şi B.N.M. pe baza unei culpe cu prevedere. Ei au prevăzut rezultatul mai grav al faptei, dar nu l-au acceptat socotind fără temei că el nu se va produce.

Faptele inculpaţilor M.G. şi B.I.S. realizează conţinutul infracţiunilor prev. de art. 192 alin. (1), (2), art. 174 C. pen. şi tâlhărie prev. de art. 211 alin. (1) lit. b) şi alin. (2)1 lit. a), b), c) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) şi art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP)

Rezultă din modalitatea de comitere a faptelor aşa cum a fost descrisă mai sus că inculpaţii au pătruns fără drept în locuinţa victimei cu intenţia de a o tâlhări. Au exercitat violenţe asupra victimei, introducându-i în gură, pe trei sferturi, un prosop şi peste acesta au legat un fular. De asemenea, inculpatul B.I.S. i-a aplicat o lovitură puternică în zona maxilarului producându-i un traumatism cranio-facial care a concurat la producerea asfixiei mecanice şi decesul victimei.

Inculpaţii nu au acţionat cu premeditare pentru uciderea victimei şi nu au ucis-o pe aceasta cu intenţie directă pentru săvârşirea tâlhăriei. Din modul în care au acţionat rezultă că inculpaţii nu au urmări uciderea victimei, însă în situaţia concretă au prevăzut posibilitatea survenirii morţii acesteia şi au acceptat-o. în acest context nu pot fi reţinute agravantele prevăzute de art. 175 lit. a) şi art. 176 lit. d) C. pen., motiv pentru care în baza art. 334 C. proc. pen. a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor pentru care inculpaţii au fost trimişi în judecată în sensul celor arătate mai sus.

Pentru săvârşirea infracţiunilor, inculpaţilor li s-a stabilit câte o pedeapsă la individualizarea cărora au fost avute în vedere gravitatea deosebită a faptelor aşa cum rezultă aceasta din modalitatea concretă de pregătire şi executare a faptelor precum şi faptul că în intenţia inculpaţilor exista continuarea unor astfel de activităţi.

Pentru aceste considerente, pedepsele aplicate inculpaţilor minori au fost orientate către maximul special prevăzut de lege pentru faptele comise iar ale inculpaţilor majori au fost orientate peste minimul special prevăzut de lege pentru faptele reţinute în sarcina lor.

Pedepsele aplicate inculpaţilor minori au fost contopite conform art. 34 lit. b) C. pen., iar la pedeapsa cea mai grea s-a adăugat un spor justificat de numărul mare a faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor.

Pe durata executării pedepselor inculpaţilor li s-a interzis exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi lit. b) C. pen. în condiţiile art. 71 C. pen., iar în ceea ce îi priveşte pe inculpaţii minori, după împlinirea vârstei de 18 ani.

Este evident că gravitatea deosebită a faptelor pentru care inculpaţii sunt condamnaţi îi face nedemni de a alege, de a fi aleşi în autorităţile publice, sau în funcţii elective publice, precum şi de a ocupa funcţii ce implică exerciţiul autorităţii de stat.

Inculpaţilor majori li s-a aplicat şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza II-a şi b), C. pen., având în vedere motivele anterior arătate.

2. Apelurile declarate în cauză de inculpaţii majori B.N.M., D.T. coinculpaţii minori B.I.S., şi M.G., criticând hotărârea primei instanţe pentru motivul singular / comun de netemeinicie privind reducerea pedepselor aplicate şi a înlăturării sporurilor de concurs prin reaprecierea în acest sens a elementelor de individualizare din art. 72 şi art. 34 alin. (1) lit. b), C. pen., au fost respinse ca nefondate, în baza art. 379 pct. 1 lit. b), C. proc. pen., prin Decizia penală nr. 209 din 14 decembrie 2010 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, fiind menţinută sentinţa atacată.

Conform art. 383 alin. (1)1 raportat la art. 3002 şi 1605 alin. (1) şi (3) C. proc. pen. a fost menţinută arestarea preventivă a tuturor inculpaţilor-apelanţi, iar în baza art. 383 alin. (2) C. pen., şi s-a dedus din pedepsele aplicate arestarea preventivă în continuare cu începere de la 3 noiembrie 2010 la zi.

Decizând astfel, instanţa de prim control judiciar potrivit dispoziţiilor art. 371 alin. (2) C. proc. pen., a constatat în prealabil din oficiu că inculpaţii-apelanţi nu au contestat vinovăţia penală a acestora pentru săvârşirea faptelor ilicite imputate în actul de sesizare a căror existenţă este stabilită în mod indubitabil în cauză pe baza probelor administrate pe parcursul procesului penal (mărturisirilor făptuitorilor în coroborare cu declaraţiile martorilor, concluziile actelor medico-legale, procese-verbale de cercetare la faţa locului, fotografii judiciar-operative şi celelalte înscrisuri aflate la dosar) respectiv:

a) în noaptea de 19/20 februarie 2010 inculpatul major D.T. i-a învăţat cum să înfăptuiască activităţile ilicite ulterioare, le-a pus la dispoziţie mănuşi, şireturi, o pereche de adidaşi şi i-a înarmat cu un cuţit iar celălalt inculpat major B.N.M. i-a sprijinit la rândul său cu o pereche de mănuşi, iar în continuare;

b) coinculpaţii minori M.G. şi B.I.S., prin escaladarea gardului împrejmuitor şi distrugerea sistemelor de asigurare a uşii de acces au pătruns iniţial în curtea imobilului şi apoi în interiorul locuinţei victimei T.D., pe care au lovit-o, au legat-o cu mâinile la spate şi i-au blocat căile respiratorii cu un prosop şi un fular ce i-au cauzat decesul ulterior prin sufocare, iar în continuare au sustras suma de 357 lei şi o unitate mobilă de telefon [fapte ilicite ce realizează elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la tâlhărie calificată ce a avut ca urmare moartea victimei, prev. de art. 26 rap.la art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b), art. 21 lit. a), b), c) şi alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c), C. pen., pedepsită de la 15 la 25 ani închisoare şi interzicerea unor drepturi în cazul inculpaţilor majori B.N.M., D.T.), respectiv elementele constitutive ale infracţiunilor concurente de violare de domiciliu, omor şi tâlhărie calificată, prevăzute de art. 192 alin. (1) şi (2), 174 şi art. 211 alin. (1), (2) lit. b) şi art. 21 lit. a), b), c), C. pen., în final cu aplicarea art. 33 lit. a) şi art. 99 alin. (3) C. pen. - pedeapsa cea mai gravă fiind de la 5 la 10 ani închisoare în cazul coinculpaţilor minori M.G. şi B.I.S.].

Consecutiv acestor constatări, Curtea a apreciat la rândul său că pedepsele stabilite/aplicate de prima instanţă - 16 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b), C. pen., pe durata de 8 ani / 18 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b), C. pen., pe durata de 8 ani în cazul inculpaţilor majori, respectiv pedepsele de bază stabilite la câte 3 ani închisoare,10 ani închisoare, şi 8 ani închisoare şi pedepsele rezultante aplicate de 10 ani închisoare sporite la 13 ani închisoare fiecare pentru coinculpaţii minori sunt în deplină concordanţă cu disp. art. 72 şi următoarele C. pen., reducerea acestora fiind nejustificată, avându-se în vedere gradul ridicat de pericol social al faptelor în raport de modalitatea şi împrejurările comiterii acestora (asupra unei victime în vârstă de 74 ani, concubinul bunicii inculpatului minor B.N.M., care a fost ucis pentru a fi tâlhărit de suma de 357 lei pe timp de noapte în propria locuinţă prin activităţile ilicite convergente ale celor patru inculpaţi majori şi minori.

3. Recursul în termen legal, declarat de inculpaţii B.N.M. şi M.G., împotriva deciziei amintite reiterând criticile de netemeinicie din apel privind reducerea pedepselor aplicate apreciate a fi prea mari în raport cu criteriile de individualizare din art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) - corespunzător cazului de casare prevăzută de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. - este nefondat urmând a fi respins ca atare în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. pentru considerentele arătate în continuare.

Este stabilit în cauză cu probele administrate - inclusiv cu mărturisirea ulterioară necondiţionată a acestora - că:

a) în noaptea de 19/20 februarie 2010 inculpatul major D.T. i-a învăţat cum să înfăptuiască activităţile ilicite ulterioare, le-a pus la dispoziţie mănuşi, şireturi, o pereche de adidaşi şi i-a înarmat cu un cuţit iar celălalt inculpat major B.I.N.M. i-a sprijinit la rândul său cu o pereche de mănuşi, iar în continuare;

b) coinculpaţii minori M.G. şi B.I.S., prin escaladarea gardului împrejmuitor şi distrugerea sistemelor de asigurare a uşii de acces au pătruns iniţial în curtea imobilului şi apoi în interiorul locuinţei victimei T.D., pe care au lovit-o, au legat-o cu mâinile la spate şi i-au blocat căile respiratorii cu un prosop şi un fular ce i-au cauzat decesul ulterior prin sufocare, iar în continuare au sustras suma de 357 lei şi o unitate mobilă de telefon [fapte ilicite ce realizează elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la tâlhărie calificată ce a avut ca urmare moartea victimei, prev.de art. 26 rap.la art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b), art. 21 lit. a), b), c) şi alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c), C. pen., pedepsită de la 15 la 25 ani închisoare şi interzicerea unor drepturi în cazul inculpaţilor majori B.N.M., D.T., respectiv elementele constitutive ale infracţiunilor concurente de violare de domiciliu, omor şi tâlhărie calificată, prevăzute de art. 192 alin. (1) şi (2), art. 174 şi art. 211 alin. (1), (2) lit. b) şi art. 21 lit. a), b), c), C. pen., în final cu aplicarea art. 33 lit. a) şi art. 99 alin. (3) C. pen.

Pedepsele de bază stabilite / ori rezultante aplicate de prima instanţă de câte 3 ani închisoare, 10 ani închisoare, şi 8 ani închisoare sporite la 13 ani închisoare fiecare pentru coinculpaţii minori sunt în deplină concordanţă cu dispoziţiile art. 72 şi următoarele C. pen., reducerea acestora fiind nejustificată, avându-se în vedere gradul ridicat de pericol social al faptelor în raport de modalitatea şi împrejurările comiterii acestora (asupra unei victime în vârstă de 74 ani, concubinul bunicii inculpatului minor B.N.M., care a fost ucis pentru a fi tâlhărit de suma de 357 lei pe timp de noapte în propria locuinţă prin activităţile ilicite convergente ale celor patru inculpaţi majori şi minori).

Se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului B.N.M. durata reţinerii şi arestării preventive de la 28 februarie 2010 la 15 martie 2011.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii B.N.M. şi M.G. împotriva Deciziei penale nr. 209 din 14 decembrie 2010 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului B.N.M., durata reţinerii şi arestării preventive de la 28 februarie 2010 la 15 martie 2011.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului M.G., durata reţinerii şi arestării preventive de la 01 martie 2010 la 15 martie 2011.

Obligă recurentul inculpat M.G. la plata sumei de 600 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.

Obligă recurentul inculpat B.N.M. la plata sumei de 600 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul M.J.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi 15 martie 2011.

← ICCJ. Decizia nr. 874/2011. Penal. Abuz în serviciu contra...  ICCJ. Decizia nr. 1009/2011. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1006/2011. Penal