ICCJ. Decizia nr. 1110/2011. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1110/2011
Dosar nr. 4184/103/2008
Şedinţa publică din 22 martie 2011
Asupra recursului penal de faţă:
Prin Sentinţa penală nr. 228/P din 3 decembrie 2009 pronunţată de Tribunalul Neamţ, secţia penală, inculpatul D. (V.) B.G. a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 1 an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) C. pen. şi art. 76 lit. a) C. pen.
Prin aceeaşi hotărâre s-au descontopit pedeapsa rezultantă de 1 lună şi 15 zile aplicată inculpatului prin Sentinţa penală nr. 681 din 12 mai 2005 a Judecătoriei Piatra-Neamţ în pedepsele componente, respectiv: 1 lună şi 15 zile închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 70 alin. (1) din OUG nr. 105/2001 cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen. şi 1 lună şi 15 zile închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 1 alin. (1) din OUG nr. 112/2001 cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen., precum şi pedeapsa rezultantă de 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin Sentinţa penală nr. 118 din 31 ianuarie 2006 a Judecătoriei Piatra-Neamţ, în pedepsele componente, respectiv, 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen. şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen. şi, constatându-se că respectivele fapte se aflau în concurs real, în temeiul art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele în pedeapsa cea mai grea de 6 luni închisoare.
S-au menţinut dispoziţiile privind aplicarea art. 81 C. pen. şi art. 110 C. pen., fixându-se termen de încercare de 2 ani şi 6 luni cu începere de la data rămânerii definitive a Sentinţei penale nr. 681 din 12 mai 2005 a Judecătoriei Piatra-Neamţ, respectiv 24 mai 2005.
În baza art. 83 C. pen., s-a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 6 luni închisoare şi s-a cumulat această pedeapsă cu pedeapsa aplicată în cauza pendinte, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare.
În condiţiile şi pe durata prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.
În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 500 RON, obţinută din vânzarea drogurilor.
În baza art. 191 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat să achite starului suma de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarele:
La data de 18 decembrie 2006, inculpatul D. (V.) B.G. a vândut colaboratorului "C." 10 comprimate de ecstasy contra sumei de 500 RON.
Tranzacţia a avut loc în cartierul Dărmăneşti din Municipiul Piatra-Neamţ şi a fost monitorizată îndeaproape de lucrătorii de poliţie din cadrul BCCO Bacău.
După tranzacţie, colaboratorul "C." i-a încredinţat investigatorului sub acoperire "L." 10 comprimate de culoare albă cu logo-ul Cherries, în urma raportului de constatare tehnico-ştiinţifică din 20 decembrie 2006 al Laboratorului de Analiză şi Profil al Drogurilor, Precursori Iaşi punându-se în evidenţă substanţă activă 3,4-methylenedioxymetamfetamine (MDMA) care face parte din tabelul - anexă nr. 1 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri.
În cursul urmăririi penale, inculpatul nu a fost audiat întrucât imediat după comiterea faptei inculpatul a plecat în Italia, fără a se cunoaşte adresa sa. Pentru aceleaşi motive, inculpatului nu i s-a prezentat nici materialul de urmărire penală.
În timpul anchetei, inculpatului i-au fost interceptate convorbirile şi comunicaţiile telefonice, din notele de transcriere a convorbirilor telefonice rezultând că acesta era contactat de diverse persoane, care, într-un limbaj codificat, sau mai puţin explicit, îi solicitau să le procure droguri.
În cauză a fost audiat colaboratorul C. care a confirmat că în decembrie 2006, sub stricta supraveghere a investigatorului „L.", a cumpărat de la inculpat 10 comprimate de ecstasy pentru care a achitat suma de 500 RON.
Totodată, a fost audiată soţia inculpatului, D.E.A., care a menţionat că soţul său este plecat la muncă în Italia de la începutul lunii ianuarie 2007, refuzând însă indice care este adresa de reşedinţă, în vederea citării.
În cursul cercetării judecătoreşti a fost audiat inculpatul, martora D.E.A., precum şi colaboratorul şi investigatorul sub acoperire.
Din analiza întregului probatoriu administrat în cauză, instanţa a reţinut că fapta inculpatului de a comercializa droguri de mare risc întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.
La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, instanţa a avut în vedere gradul de pericol social al faptei, rezultat din împrejurarea că prin săvârşirea unor fapte de această natură este încurajat consumul de droguri, fapt ce are consecinţe negative asupra stării de sănătate fizică şi psihică a populaţiei tinere, cât şi persoana inculpatului care mai fusese condamnat anterior la pedeapsa închisorii, iar prin rechizitoriul nr. 54/D/P/2005 al Serviciului Teritorial Bacău se dispusese faţă de acesta scoaterea de sub urmărire penală pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 şi aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ.
Totodată, prima instanţă a apreciat că recunoaşterea vinovăţiei precum şi comportamentul adecvat al inculpatului în comunitate constituie circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) C. pen. şi reţinându-le, le-a dat eficienţa prevăzută de art. 76 lit. a) C. pen., coborând pedeapsa sub minimul special prevăzut de lege.
Constatând că infracţiunile pentru care inculpatul fusese condamnat prin Sentinţele penale nr. 681 din 12 mai 2005 a Judecătoriei Piatra-Neamţ, rămasă definitivă la 24 mai 2005 şi nr. 118 din 31 ianuarie 2006 a Judecătoriei Piatra-Neamţ, rămasă definitivă la 27 februarie 2006, se aflau în concurs real, instanţa a descontopit pedepsele aplicate şi în baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen. a dispus contopirea acestora în pedeapsa cea mai grea, de 6 luni închisoare.
S-au menţinut dispoziţiile privind aplicarea art. 81 şi 110 C. pen., stabilindu-se că termenul de încercare curge de la data rămânerii definitive a primei sentinţe de condamnare, respectiv 24 mai 2005.
Totodată, constatând că fapta care face obiectul cercetării în cauza pendinte a fost comisă în termenul de încercare, prima instanţă, în baza art. 83 C. pen. a dispus revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 6 luni închisoare, pedeapsă pe care a cumulat-o cu pedeapsa aplicată prin prezenta sentinţă.
Ca pedeapsă accesorie s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe durata prevăzută de art. 71 C. pen. împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a formulat apel inculpatul.
Prin motivele de apel formulate, inculpatul a criticat hotărârea, în principal, sub aspectul greşitei condamnări pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri, solicitând, într-o primă teză, achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., pe motiv că fapta nu există în materialitatea ei, în lipsa unor dovezi certe care să susţină existenţa faptei şi vinovăţiei inculpatului, activitatea infracţională fiind provocată de investigatorul sub acoperire, iar, în cealaltă teză, achitarea pe temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b ) C. proc. pen., cu motivarea că fapta săvârşită nu prezintă un pericol social concret pentru ordinea publică, având în vedere şi circumstanţele sale personale şi gradul de instrucţie şi integrare socială.
În subsidiar, s-a invocat greşita reţinere şi aplicare a dispoziţiilor art. 33 C. pen. faţă de împrejurarea că fapta dedusă judecăţii în prezenta cauză s-a săvârşit după rămânerea definitivă a Sentinţei penale nr. 118 din 31 ianuarie 2006 a Judecătoriei Piatra-Neamţ.
Prin Decizia penală nr. 61 din 25 mai 2010 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie s-a admis apelul inculpatului numai în ceea ce priveşte greşita menţinere a dispoziţiilor privind aplicarea art. 81 C. pen. şi art. 110 C. pen. şi a modului de stabilire a termenului de încercare şi desfiinţându-se hotărârea atacată în aceste limite, în rejudecare, au fost înlăturate aceste dispoziţii, menţinându-se în rest hotărârea.
În considerentele deciziei din apel s-a arătat că situaţia de fapt reţinută de prima instanţă era confirmată de probele administrate în cauză, probatoriu care dovedea cu certitudine vinovăţia inculpatului în săvârşirea faptei.
Ca urmare, s-a apreciat că în baza probelor evidente de vinovăţie, în mod judicios, prima instanţă a dispus condamnarea inculpatului, făcând o corectă individualizare a pedepsei în raport de criteriile prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), reţinând şi dând o eficienţă adecvată circumstanţei atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., astfel că nu se impune a se proceda la o nouă individualizare a pedepsei, în sensul micşorării acesteia,
Corelativ, s-a apreciat că în cauză nu sunt aplicabile prevederile art. 18 C. pen., având în vedere gravitatea faptei comise şi potenţialul tot mai crescut în ultimul timp al comiterii unor asemenea infracţiunii.
Instanţa de apel a respins, ca neîntemeiată, şi critica referitoare la greşita aplicare a prevederilor art. 33 lit. a) C. pen., apreciind că respectivele dispoziţii legale îşi găsesc perfectă aplicabilitate în cauză întrucât faptele pentru care inculpatul fusese anterior condamnat se aflau în concurs real.
Analizând însă hotărârea atacată sub toate aspectele de fapt şi de drept, instanţa de apel a constatat ca nelegală dispoziţia instanţei de fond de menţinere a dispoziţiilor privind aplicarea art. 81 şi 110 C. pen. şi stabilirea termenului de încercare, apreciind că prevederile art. 83 C. pen., corect aplicate în cauză, fac de prisos respectivele menţiuni.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul D. (V.) B.G., reiterând numai o parte din criticile formulate în apel, circumscrise cazului de casare prevăzute de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
În cadrul cazului de casare invocat, apărarea a solicitat reducerea pedepsei aplicate inculpatului şi suspendarea executării pedepsei sub supraveghere în condiţiile art. 861 C. proc. pen., urmare a eficientizării maxime a circumstanţelor atenuante de care beneficiază inculpatul.
Examinând cauza în raport de critica formulată, dar şi din oficiu, conform art. 385 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte apreciată că recursul inculpatului este fondat prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 15 C. proc. pen., considerentele avute în vedere fiind următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 159/D/P/2006 din 20 noiembrie 2008 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism- Biroul Teritorial Neamţ s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului D. (V.) B.D. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, reţinându-se în concret că, la data de 18 decembrie 2006, inculpatul a comercializat 10 comprimate ecstasy.
Totodată, în temeiul art. 11 pct. 1 lit. b) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a aceluiaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 şi deţinere de droguri de risc şi mare risc în vederea consumului propriu prevăzută de art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000.
În actul de sesizare a instanţei s-a reţinut că la data de 29 martie 2006, lucrătorii de poliţie din cadrul Biroului de Combatere a Criminalităţii Organizate Bacău s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că inculpatul D. (V.) B.D. deţine şi comercializează droguri de risc şi mare risc.
În urma investigaţiilor efectuate, organele de anchetă au constatat că inculpatul era cunoscut pe raza municipiului Piatra-Neamţ atât în calitate de consumator de droguri, cât şi de traficant de droguri, reţinându-se că inculpatul se aprovizionează cu droguri pentru consum şi comercializare către alţi consumatori.
În luna decembrie 2006, în conformitate cu dispoziţiile art. 2242 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 21 şi art. 22 din Legea nr. 143/2000, investigatorul sub acoperire „L." şi colaboratorul acestuia „C." au fost autorizaţi să efectueze o cumpărare autorizată de droguri de la inculpat.
În baza acestei autorizaţii, la data de 18 decembrie 2006, s-a cumpărat de la inculpat cantitatea de 10 comprimate de culoare albă cu logo-ul „Cherries".
Conform raportului de constatare tehnico-ştiinţifică din 20 decembrie 2006 al Laboratorului de analiză şi profil al drogurilor, precursori Iaşi, proba era constituită din 10 comprimate rotunde, de culoare albă, inscripţionate pe o parte cu logo-ul „Cherries", iar pe partea cealaltă cu o linie mediană care conţineau substanţă activă 3,4-methylenedioxymetamfetamine (MDMA).
Actele dosarului de urmărire penală relevă însă următoarea situaţie de fapt:
Prin procesul-verbal din 18 decembrie 2006, lucrători din cadrul Brigăzii de Combatere a Criminalităţii Organizate Bacău s-au sesizat din oficiu cu privire la săvârşirea de către numitul V.B.G. a infracţiunilor de trafic de droguri şi deţinere de droguri pentru consum propriu, fără drept, prevăzute de art. 2 şi art. 4 din Legea nr. 143/2000, reţinându-se că V.B.G. era implicat în activităţi de trafic de droguri, procurând, consumând şi distribuind droguri în Municipiul Piatra-Neamţ.
În aceeaşi zi, dosarul a fost declinat la Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, Biroul Teritorial Neamţ, unde a fost înregistrat sub nr. 159D/P/2006.
Prin Ordonanţa nr. 159D/P/2006 din 18 decembrie 2006 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, Biroul Teritorial Neamţ a fost autorizată efectuarea unei cumpărări supravegheate de droguri de la inculpat, prin intermediul investigatorului sub acoperire „Lucian" şi a colaboratorul acestuia „C.".
Conform procesului-verbal din 18 decembrie 2006, în baza acestei autorizări, în aceeaşi zi, între orele 15 - 16.00, colaboratorul C. a cumpărat de la V.B.G. 10 comprimate de ecstasy contra sumei de 500 RON.
Prin raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 20 decembrie 2006 al Laboratorului de analiză şi profil al drogurilor, precursori Iaşi s-a stabilit că cele 10 comprimate conţineau substanţă activă 3,4-methylenedioxymetamfetamine (MDMA).
Audierea colaboratorului C. s-a realizat la aproape 1 an de zile de la momentul cumpărării supravegheate a drogurilor, declaraţia acestuia fiind consemnată în procesul-verbal din 20 noiembrie 2007.
Respectiva declaraţie conţine contradicţii faţă de aspectele evidenţiate în procesul-verbal de constatare a tranzacţiei din decembrie 2006, cu privire la suma de bani care a constituit preţul drogurilor, moneda în care s-a efectuat plata şi modalitatea efectivă în care s-a realizat tranzacţia, colaboratorul afirmând că a cumpărat de la inculpatul D. mai multe tablete de ecstasy cu suma de 150 euro şi că tranzacţia s-a realizat în cadrul unei singure întâlniri, deşi în actul de constatare a vânzării, s-a reţinut că tranzacţia a presupus o primă întâlnire în cadrul căreia părţile au căzut de acord asupra obiectului şi preţului vânzării, urmată de o a doua întâlnire, realizată la un interval de o oră, în cadrul căreia a avut loc efectiv tranzacţia.
Ulterior, după 1 an şi 2 luni de la momentul realizării cumpărării supravegheate, în cauză a fost începută urmărirea penală Ia data de 20 februarie 2008, deşi în intervalul decembrie 2006 - februarie 2008, în afara audierii colaboratorului, singurele investigaţii efectuate de organele de anchetă au constat în interceptarea convorbirilor telefonice ale inculpatului şi verificări privind împrejurarea dacă acesta se află pe teritoriul ţării.
În urma verificărilor efectuate de organele de anchetă a rezultat că inculpatul D. (fost V.) B.G. a plecat în Italia începând cu data de 11 ianuarie 2007, întorcându-se în ţară numai sporadic.
Ca urmare, inculpatului nu i-a fost adusă la cunoştinţă învinuirea, nu a fost audiat în cursul urmăririi penale şi nici nu i s-a prezentat materialul de urmărire penală.
După începerea urmăririi penale, în cauză a fost audiată numai soţia inculpatului, D.E.A., căreia i s-a adus la cunoştinţă învinuirile aduse inculpatului.
Ultimul act de urmărire penală efectuat în cauză a constat în procesul-verbal din 19 noiembrie 2008 întocmit de procurorul de caz prin care s-a constatat imposibilitatea prezentării materialului de urmărire penală în raport de împrejurarea că inculpatul ar fi comunicat unuia dintre anchetatori, în cadrul unei discuţii telefonice iniţiate de inculpat la data de 29 octombrie 2008 de pe un număr de telefon privat, că este în Italia şi că nu se va prezenta în faţa organelor de urmărire penală în vederea audierii.
În ziua următoare, 20 noiembrie 2008, a fost întocmit rechizitoriul nr. 159/D/P/2006 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Biroul Teritorial Neamţ prin care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului D. (V.) B.D. sub acuzaţia săvârşirii infracţiunii de trafic de droguri de mare risc prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.
Din examinarea actelor de urmărire penală rezultă că singurele probe administrate de organele de anchetă pentru susţinerea acuzaţiei privind implicarea inculpatului în traficul de droguri a fost procesul-verbal din 16 decembrie 2006 întocmit de investigatorul sub acoperire, precum şi declaraţia colaboratorului „C.", audiat la mai bine de 1 an zile de la data comiterii faptei, declaraţie conţine mai multe contradicţii faţă de actul de constatare menţionat.
Relevantă este împrejurarea că cele două mijloace de probă constată faptul că iniţiativa întâlnirii dintre colaborator şi inculpat a aparţinut exclusiv agentului statului care l-a contactat telefonic pe inculpat, solicitându-i să îi procure o anume cantitate de droguri.
Faptul constatat rezultă şi din declaraţiile inculpatului, ale investigatorului sub acoperire şi ale colaboratorului date în cursul cercetării judecătoreşti.
În faţa primei instanţe, inculpatul a recunoscut că în decembrie 2006 s-a întâlnit cu un tânăr pe nume B., pe care îl cunoştea de mai multă vreme şi cu care a fumat iarbă. Cu acea ocazie, B. l-a întrebat pe inculpat dacă poate să-i facă rost de droguri.
Ulterior, inculpatul a fost contactat de B. care l-a întrebat din nou dacă poate face rost de droguri.
Întrucât aflase că poate cumpăra droguri de la o persoană din Roman, inculpatul s-a deplasat împreună cu B. în respectivul oraş unde au cumpărat 12 pastile de ecstasy din care două au fost consumate de inculpat, iar restul de 10 pastile au rămas la B., contra sumei de 500 RON.
Şi în declaraţia dată în faţa instanţei de fond, colaboratorul a recunoscut că iniţiativa tranzacţiei i-a aparţinut exclusiv, arătând că i-a cerut inculpatului să îi procure droguri.
Din toate probele administrate în cauză nu rezultă însă vreun indiciu care să conducă la bănuiala că inculpatul ar fi vândut droguri către alte persoane, anterior intervenţiei colaboratorului poliţiei.
Or, simpla afirmaţie din procesul-verbal din 18 decembrie 2006 coroborată cu declaraţiile contradictorii ale colaboratorului nu este suficientă pentru a proba vinovăţia inculpatului, în lipsa unor elemente concrete verificabile.
În acest sens, se constată că jurisprudenţa Curţii Europene a statuat că există provocare atunci când nimic din trecutul inculpatului nu sugerează predispoziţia către traficul de droguri şi când procurorul nu furnizează detalii şi nu se referă la niciun mijloc de probă obiectiv privind comportamentul pretins nelegal al inculpatului.
Corelativ, în practica naţională, s-a stabilit că atunci când urmărirea penală debutează cu o activitate de supraveghere a unei vânzări către un investigator sau colaborator, există provocare, dovedită de faptul că acest lucru demonstrează că fără intervenţia acestora, fapta nu ar fi fost săvârşită de inculpat, dacă din actele dosarului nu rezultă date certe că inculpatul a săvârşit fapta şi înainte de intervenţia investigatorului sau colaboratorului.
Prin urmare, în astfel de situaţii, instanţa este ţinută a verifica dacă agentul statului s-a limitat la investigarea activităţii infracţionale într-un mod în principal pasiv.
Or, în speţă, niciun aspect din trecutul inculpatului nu sugerează predispoziţia acestuia spre traficul de droguri, împrejurarea că inculpatul a fost consumator de droguri nereprezentând un indiciu în acest sens.
Mai mult, procurorul nu a oferit detalii şi nici nu s-a referit la vreo probă obiectivă cu privire la pretinsul comportament infracţional al inculpatului, în cauză neefectuându-se un flagrant, după cum nu s-a probat în niciun fel că numitul Bogdan menţionat în declaraţia de recunoaştere a inculpatului ar fi fost o altă persoană decât colaboratorul poliţiei.
În aceste condiţii nu se poate rezonabil aprecia implicarea inculpatului în activitatea de trafic de droguri anterior vânzării efectuate către colaborator.
Ca urmare, se reţine că activitatea infracţională a inculpatului pe linia traficului ilicit de droguri de risc s-a limitat doar la actul material din decembrie 2006, iar din verificările preliminare efectuate de organele de anchetă în perioada 2007 - februarie 2008, respectiv, interceptarea convorbirilor telefonice ale inculpatului, dar şi din probatoriile administrate în cursul cercetării judecătoreşti, nu au rezultat indicii de săvârşire a unor activităţi similare.
În consecinţă, cum judecătorul nu îşi poate întemeia soluţia de condamnare pe indicii indirecte sau în considerarea antecedentelor penale, rezultate din activităţi ilicite de altă natură decât cele ce formează obiectul acuzaţiei pendinte, Înalta Curte constată că în cauză vinovăţia inculpatului este înlăturată de acţiunea provocatorie a colaboratorului poliţiei, conform jurisprudenţei constante în materie a Curţii Europene.
Aşa fiind, constatând incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 15 C. proc. pen. luat în examinare din oficiu şi în considerarea criticii expres formulată în apel sub acest aspect, înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează a admite recursul inculpatului D. (fost V.) B.G., conform art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen. combinat cu art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., cu consecinţa casării integrale a hotărârilor pronunţate în apel şi primă instanţă, iar în rejudecare, se va dispune achitarea inculpatului conform art. 2 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. e) C. proc. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.
Totodată, în baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu referire la art. 118 lit. e) C. pen. va dispune confiscarea de la inculpat a sumei de 500 RON obţinută din vânzarea drogurilor.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul D. (fost V.) B.G. împotriva Deciziei penale nr. 61 din 25 mai 2010 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie.
Casează în totalitate Decizia penală atacată şi Sentinţa penală nr. 228/P din 3 decembrie 2009 a Tribunalului Neamţ, secţia penală şi în rejudecare:
În baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. e) C. proc. pen., achită pe inculpatul D. (fost V.) B.G., fiul lui C. şi al E., născut în Piatra-Neamţ, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.
În baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 confiscă de la inculpat suma de 500 RON obţinută din vânzarea drogurilor.
Suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, până la prezentarea apărătorului ales, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 22 martie 2011.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 1106/2011. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 1116/2011. Penal. înşelăciunea (art. 215... → |
|---|
