ICCJ. Decizia nr. 1125/2011. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1125/2011
Dosar nr. 10138/2/2010
Şedinţa publică din 22 martie 2011
Asupra recursului de faţă
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr.396 din 3 decembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petentul I.G. împotriva rezoluţiei din data de 17 august 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, Secţia de Urmărire Penală, dispusă în dosarul nr. 652/P/2009 şi a rezoluţiei din data de 23 septembrie 2010 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, dispusă în dosarul nr. 1885/11/2/2010.
S-au reţinut, în esenţă, următoarele:
Petentul I.G. a formulat plângere la parchet, susţinând că intimatul a pronunţat o hotărâre judecătorească păguboasă, prin care omite tocmai împrejurarea esenţială, potrivit căreia SC T.C. SRL, Feteşti a pătruns, în mod abuziv, în spaţiul său comercial, însă, cu toate acestea, în mod nelegal, tot acesta a fost obligat să-i plătească despăgubiri civile, ceea ce constituie un abuz comis de judecător.
Prin rezoluţia din data de 17 august 2010, în dosarul nr. 652/P/2009, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a dispus, în temeiul art. 228, alin. (4), C. proc. pen., raportat la art. 10, alin. (1), lit. a), C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de S.S., judecător la Judecătoria Feteşti, judeţul Ialomiţa, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Instanţa a reţinut că hotărârea judecătorească criticată de petent a fost supusă cenzurii, prin exercitarea celor două căi ordinare de atac, fiind menţinută, fiind evident faptul că actul de judecată nu a avut un caracter abuziv, astfel că formularea unei plângeri penale împotriva judecătorului de către partea care a obţinut o soluţie nefavorabilă este lipsită de orice fundament. în aceste condiţii, în mod corect, procurorul a stabilit că nu există nici o faptă penală, în materialitatea sa.
În consecinţă, în temeiul art. 278/1, alin. (8), lit. a), C. proc. pen., a respins, ca neîntemeiată, plângerea petentului.
Împotriva sentinţei a declarat recurs petiţionarul.
Recursul declarat de petiţionar împotriva sentinţei este inadmisibil.
Potrivit dispoziţiilor art. 2871 alin. (1) C. proc. pen., împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanţei ori, după caz, a rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum şi orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere la judecătorul de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă.
Potrivit dispoziţiilor art.2781 alin. (7) şi (8) din acelaşi cod, judecătorul, soluţionând plângerea, pronunţă una dintre soluţiile prevăzute la lit. a), b), c) de la alin. (8).
Conform prevederilor art. 2781 alin. (10), astfel cum a fost modificat prin art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010, publicată în M.Of. nr. 714 din 26 octombrie 2010 şi intrată în vigoare la data de 25 noiembrie 2010, hotărârea judecătorului pronunţată potrivit alin. (8) este definitivă.
În cauză, hotărârea recurată de petiţionar a fost pronunţată la data de 3 decembrie 2010, ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, care nu mai prevede posibilitatea exercitării recursului împotriva acestor hotărâri.
În raport de considerentele expuse, urmează a fi respins, ca inadmisibil, recursul declarat de petiţionar, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiţionarul I.G. împotriva sentinţei penale nr. 396 din 3 decembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti , secţia I penală .
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 22 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1121/2011. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1128/2011. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
