ICCJ. Decizia nr. 1128/2011. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1128/2011
Dosar nr. 8830/1/2010
Şedinţa publică din 22 martie 2011
Asupra contestaţiei în anulare de faţă
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin decizia penală nr. 3524 din 8 octombrie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în dosar nr. 321/32/2010, au fost respinse, ca nefondate, recursurile declarate de petiţionarii P.V. şi P.F. împotriva sentinţei penale nr. 81 din 10 iunie 2010 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze cu minori si de familie.
Prin aceeaşi decizie, au fost obligaţi recurenţii petiţionari la plata sumei de câte 100 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei decizii, petiţionarii au formulat contestaţie în anulare, înregistrată pe rolul instanţei la data de 22 octombrie 2010. Potrivit art. 391 alin. (1) C. proc. pen., Înalta Curte a examinat admisibilitatea în principiu a cererii de contestaţie, fără a dispune citarea părţilor, în şedinţa publică din 22 martie 2011.
Contestaţia în anulare formulată este inadmisibilă în principiu.
Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că, în cauză, nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 391 alin. (2) C. proc. pen., care să impună admiterea în principiu a contestaţiei formulate.
În cuprinsul cererii scrise, aflată la fila 1 din dosarul Înaltei Curţi, contestatorii nu au invocat expres un motiv prevăzut de dispoziţiile art. 386 C. proc. pen., însă se constată că hotărârea atacată, deşi este definitivă, aşa cum prevede textul art. 386 C. proc. pen., nu este dintre cele împotriva cărora se poate exercita această cale de atac extraordinară.
Potrivit art. 386 C. proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestaţie în anulare în cazurile prevăzute expres de legiuitor la literele a-e din acelaşi text.
Din economia textului de lege sus-menţionat, rezultă că această cale de atac trebuie să aibă ca obiect o hotărâre prin care s-a soluţionat fondul cauzei, iar nu o hotărâre pronunţată în cadrul procedurii de soluţionare a plângerii împotriva soluţiilor de netrimitere în judecată dispuse de procuror, reglementată de dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen.
Aşa fiind, contestaţia în anulare este inadmisibilă, întrucât hotărârea atacată nu este dintre acelea care pot fi supuse acestei căi extraordinare de atac şi nu sunt îndeplinite condiţiile expres prevăzute de lege pentru admisibilitatea sa.
În privinţa motivului invocat de petiţionari, în sensul greşitei obligări la plata cheltuielilor judiciare de câte 100 lei, prin decizia contestată, acesta nu poate face obiectul prezentei căi extraordinare de atac.
Potrivit dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., în cazul declarării apelului ori recursului sau al introducerii oricărei alte cereri, cheltuielile judiciare sunt suportate de către persoana căreia i s-a respins ori şi-a retras apelul, recursul ori cererea.
Din economia dispoziţiilor mai sus-menţionate, rezultă că ori de câte ori o persoană exercită o cale de atac, în situaţia retragerii sau respingerii acesteia se dispune obligarea la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Astfel, deşi în procesul penal sumele necesare cheltuielilor de judecată sunt avansate de stat, ceea ce permite oricărei persoane să beneficieze, în mod neîngrădit, de acces la justiţie, atunci când cheltuielile judiciare au fost provocate de o cerere sau o cale de atac a unei părţi, iar aceasta a fost respinsă, obligaţia de suportare se întemeiază pe o culpă procesuală.
Pentru aceste considerente, urmează a fi respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorii P.V. şi P.F., cu obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorii P.V. şi P.F. împotriva deciziei penale nr. 3524 din 8 octombrie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în dosar nr. 321/32/2010.
Obligă contestatorii la plata sumei de câte 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 22 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1125/2011. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1798/2011. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
