ICCJ. Decizia nr. 1803/2011. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1803/2011
Dosar nr. 5666/97/2010
Şedinţa publică din 3 mai 2011
Asupra recursului de faţă
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin decizia penală nr. 123 din 3 februarie 2011 a Curţii de Apel Alba-Iulia, secţia penală, a fost respins ca inadmisibil recursul declarat de petentul C.I.A., împotriva sentinţei penale nr. 250/2010 pronunţată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr. 5666/97/2010.
A fost obligat recurentul petent la 50lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotăra astfel, Curtea de Apel a reţinut în fapt următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 250/2010 Tribunalul Hunedoara a respins ca inadmisibilă cererea de recuzare a judecătorilor de la Tribunalul Hunedoara, formulată de petentul C.I.A.
În temeiul art. 42 C. proc. pen. a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect plângerea formulată de către petentul C.I.A., împotriva rezoluţiilor nr. 375/P/2010 dată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara la data de 30 august 2010 şi nr. 783/11/2/2010 dată de prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Hunedoara la data de 15 septembrie 2010, în contradictoriu cu făptuitorul S.S., în favoarea Judecătoriei Petroşani, judeţul Hunedoara.
Pentru a pronunţa această soluţie s-a reţinut că prin rezoluţiile nr. 375/P/2010 date de Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara la data de 30 august 2010 şi nr. 783/11/2/2010 dată de prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Hunedoara la data de 15 septembrie 2010 atacată s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de S.S. - agent de poliţie - pentru infracţiunea de tulburare de posesie prev. de art. 220 alin. (1) C. pen., fals material în înscrisuri oficiale, prev. de art. 288 C. pen., fals intelectual, prev. de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) şi uz de fals prev. de art. 291 C. pen., infracţiunile cu privire la care s-a formulat plângerea penală neavând vreo legătură cu atribuţiile de serviciu ale făptuitorului.
Făptuitorul S.S. nu are calitatea de organ de cercetare al poliţiei judiciare (f. 22).
Faptele pentru care petentul C.I.A. a formulat plângere penală împotriva făptuitorului S.S. nu atrag competenţa Tribunalului Hunedoara, competenţa aparţinând Judecătoriei Petroşani, astfel că s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a prezentei cauze în favoarea acestei instanţe.
În ce priveşte cererea de recuzare trimisă de petent prin fax s-a arătat că aceasta nu indică numele persoanei recuzate şi nici motivele recuzării, astfel că această cerere a fost respinsă ca inadmisibilă, în temeiul disp. art. 51 alin. (3) C. proc. pen.
Împotriva acestei soluţii a declarat recurs petentul formulând susţineri de fond în ce priveşte plângerea formulată.
Prin decizia penală 123 din 3 februarie 2011 Curtea de Apel Alba-Iulia a respins ca inadmisibil recursul declarat de petentul C.I.A. împotriva sentinţei penale nr. 250/2010 pronunţată de Tribunalul Hunedoara arătând că potrivit dispoziţiilor art. 42 alin. (4) C. proc. pen. hotărârea de declinare nu este supusă apelului ori recursului.
Împotriva deciziei penale nr. 123 din 3 februarie 2011 a declarat recurs petiţionarul, pe care l-a motivat în scris la filele 5, 9 şi 14 din dosar.
Recursul declarat de petiţionar împotriva deciziei este inadmisibil.
Din examinarea lucrărilor dosarului, prin prisma motivelor de recurs invocate şi analizate din oficiu, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., se constată că, în mod corect, Curtea de Apel a dispus respingerea recursului ca inadmisibil; într-adevăr codul de procedură penală în art. 42 alin. (4) prevede că hotărârea de declinare a competenţei nu este supusă apelului şi nici recursului.
Mai mult potrivit art. 3851 C. proc. pen. „ pot fi atacate cu recurs:
a) sentinţele pronunţate de judecătorii în cazurile prevăzute de lege;
b) sentinţele pronunţate de tribunalele militare în cazul infracţiunilor contra ordinii şi disciplinei militare, sancţionate de lege cu pedeapsa închisorii de cel mult 2 ani;
c) sentinţele pronunţate de curţile de apel şi Curtea Militară de Apel;
d) sentinţele pronunţate de secţia penală a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie;
dA1) sentinţele privind infracţiunile pentru care punerea în mişcare a acţiunii penale se face la plângerea prealabilă a persoanei vătămate;
e) deciziile pronunţate, ca instanţe de apel, de tribunale, tribunale militare teritoriale, curţi de apel şi Curtea Militară de Apel;
f) sentinţele pronunţate în materia executării hotărârilor penale, afară de cazul când legea prevede altfel, precum şi cele privind reabilitare".
Având în vedere dispoziţiile mai sus arătate, care arată în mod limitativ care sunt hotărârile ce pot fi atacate cu recurs, văzând că hotărârea atacată nu face parte dintre aceste hotărâri, Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul petentului C.I.A. şi-l va obliga la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiţionarul C.I.A. împotriva deciziei penale nr. 123 din 3 februarie 2011 a Curţii de Apel Alba-Iulia, secţia penală.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 3 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1801/2011. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1946/2011. Penal → |
|---|
