ICCJ. Decizia nr. 1170/2011. Penal

Decizii penale ICCJ 2011

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1170/2011

Dosar nr. 13181/44/2006

Şedinţa publică din 24 martie 2011

Asupra recursurilor penale de faţă,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 546 din 15 decembrie 2005, Tribunalul Galaţi, în baza art. 334 C. proc. pen. a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reţinute în sarcina inculpatului M.F.M., fiul lui I. şi I., născut în comuna H., oraş Gherla, judeţ Cluj, domiciliat în Cluj Napoca, str. B., judeţ Cluj, din infracţiunea de abuz în serviciu în formă calificată prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) în referire la art. 2481 C. pen., cu aplicarea art. 258 C. pen., în referire la art. 17 lit. d) raportat la art. 18 alin. (1) C. pen. din Legea nr. 78/2000, în infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în formă calificată prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), în referire la art. 2481 C. pen., cu aplicarea art. 258 C. pen. şi în noua încadrare juridică a faptei condamnă pe inculpatul M.F.M., la o pedeapsă principală de 9 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen. pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.

A condamnat pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 5 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită prevăzute de art. 254 alin. (1) în referire la art. alin. (1) din Legea nr. 78/2000, şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), şi c) C. pen., pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 33 - 34 lit. b) şi art. 35 C. pen. a contopit pedepsele aplicate şi a dispus ca inculpatul M.F.M. să execute pedeapsa principală mai grea de 9 ani închisoare sporită la 10 ani şi 6 luni închisoare, plus pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen. pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 334 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reţinută în sarcina inculpatului D.M.A., fiul lui S. şi D., născut în Sibiu, domiciliat în Galaţi, str. C., judeţ Galaţi, fără forme legale în Galaţi, str. B., studii superioare, stagiul militar satisfăcut, căsătorit, fără antecedente penale, din infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în formă calificată şi continuată prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), în referire la art. 2481 C. pen., cu aplicarea art. 258 C. pen. şi art. 41 alin. (2) - (42) C. pen., în referire la art. 17 lit. d) raportat la art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, în infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în formă calificată şi continuată prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), în referire la art. 2481 C. pen., cu aplicarea art. 258 C. pen. şi art. 41 alin. (2) şi (42) C. pen.

În noua încadrare juridică a faptei, a condamnat pe inculpatul D.M.A. la o pedeapsă principală de 9 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., pe o durată de 5 ani, după executarea pedepsei principale aplicată.

A condamnat pe inculpatul R.C., fiul lui V. şi A., născut în localitatea C., Republica Moldova, domiciliat în Dej, str. N.I., judeţ Cluj, stagiul militar satisfăcut, căsătorit, nu are antecedente penale, la o pedeapsă principală de 4 (patru) ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) - (42) C. pen., în referire la art. 5 din Legea nr. 78/2000. Condamnă pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru instigare la fals sub semnătură privată prevăzută de art. 25 C. pen., în referire la art. 290 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) - (42) C. pen. în referire la art. 17 lit. c) şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

A condamnat pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru comiterea infracţiunii de uz de fals prevăzută de art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 17 lit. c) şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

În baza art. 33 - 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate şi a dispus ca inculpatul R.C. să execute pedeapsa mai grea de 4 ani închisoare sporită la 4 ani şi 8 luni închisoare.

A condamnat pe inculpatul C.V., fiul lui I. şi N., născut în Tecuci, judeţ Galaţi, domiciliat în Tecuci, str. A.L., judeţ Galaţi, studii superioare, stagiul militar satisfăcut, necăsătorit, fără antecedente penale, la o pedeapsă de 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) - (42) C. pen., raportat la art. 17 lit. c) şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

A condamnat pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 2 ani şi 4 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, republicată, în referire la art. 17 lit. h) şi art. 18 alin. (5) din Legea nr. 78/2000.

În baza art. 33 - 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele şi a dispus ca inculpatul C.V. să execute pedeapsa mai grea de 2 ani şi 4 luni închisoare sporită la 3 ani închisoare.

A condamnat pe inculpatul P.I., fiul lui A. şi M. născut în Delenii de Huşi, judeţ Vaslui, domiciliat în Huşi, str. G.T., judeţ Vaslui, fără forme legale în Slănic Moldova, str. N.B., judeţ Bacău, studii medii, stagiu militar satisfăcut, căsătorit, fără antecedente penale, la o pedeapsă principală de 10 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., pe o durată de 4 ani, după executarea pedepsei principale, pentru comiterea infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (3) şi (5) C. pen.

A condamnat pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/19990 în referire la art. 17 lit. h) şi 18 alin. (5) din Legea nr. 78/2000.

A condamnat pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen., în referire la art. 5 din Legea nr. 78/2000.

În baza art. 33 - 34 lit. b) şi 35 C. pen., a contopit pedepsele aplicate şi a dispus ca inculpatul P.I. să execute pedeapsa mai grea de 11 ani închisoare sporită la 10 ani şi 4 luni închisoare plus pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale.

A condamnat pe inculpatul E.I., fiul lui I. şi N., născut în comuna B.A., sat Plopeni, judeţ Vaslui domiciliat în Huşi, str. A.I.C., judeţ Vaslui, studii superioare, stagiul militar satisfăcut, cu antecedente penale, nu este recidivist, la o pedeapsă principală de 10 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale pentru comiterea infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (3) şi (5) C. pen.

A condamnat pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 în referire la art. 17 lit. h) şi art. 18 alin. (5) din Legea nr. 78/2000,

În baza art. 33 - 34 lit. b), şi 35 C. pen. contopeşte pedepsele aplicate şi dispune ca inculpatul E.I. să execute pedeapsa mai grea de 10 ani sporită la 10 ani şi 2 luni închisoare, plus pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale rezultante.

În baza art. 71 C. pen., aplică inculpaţilor M.F., D.M., R.C., C.V., P.I. şi E.I., pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)

Potrivit art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus din pedepsele principale aplicate inculpaţilor duratele executate astfel:

- pentru inculpatul M.F.M., de la 25 noiembrie 2000 până la 14 martie 2001

- pentru inculpatul D.M. de la 13 noiembrie 2000 până la 23 martie 2001

- pentru inculpatul R.C. de la 20 noiembrie 2001 până la 20 februarie 2002

- pentru inculpatul P.I. de la 5 decembrie 2000 până la 30 martie 2001

- pentru inculpatul C.V. de la 17 noiembrie 2000 până la 30 noiembrie 2000.

A constatat că mandatul de arestare preventivă emis în faza de urmărire penală pe numele inculpatului E.I., nu a fost pus în executare şi anulează acest mandat.

În baza art. 254 alin. (3) C. pen., a confiscat în folosul statului de la inculpatul M.F.M. suma de 180 milioane lei vechi.

În baza art. 257 alin. (2) în referire la art. 256 C. pen. a confiscat în folosul statului de la inculpatul R.C. suma valutară de 75.000 DM sau echivalentul în monedă naţională la data confiscării, precum şi suma de 704 milioane lei vechi.

În baza art. 348 C. proc. pen., a dispus anularea următoarelor înscrisuri:

- chitanţa sub semnătură privată (olografă) încheiată între inculpaţii R.C. şi C.V. cu conţinutul identic copiei de la fila x;

- fila CEC pentru suma de 500 milioane lei vechi emisă la data de 23 octombrie 2000.

A constatat că partea vătămată SC M.S. SA Galaţi (fostă SC S.) a renunţat la pretenţiile civile faţă de inculpaţii M.F.M. şi D.M.A. şi în consecinţă:

În baza art. 118 lit. d) C. pen. în referire la art. 19 din Legea nr. 78/2000 a confiscat în folosul statului de la inculpaţii M.F.M. şi D.M.A., câte 8,8 miliarde lei vechi fiecare.

În baza art. 14 C. proc. pen., în referire la art. 998 şi 1000 alin. (3) C. civ., a obligat în solidar pe inculpatul C.V. cu părţile responsabile civilmente SC "E." SRL şi SC "E." SRL Tecuci la plata sumei de 22.936.746.828 lei vechi despăgubiri civile către partea civilă SC M.S. SA.

În baza art. 114 C. proc. pen., 998, 1003 şi 1000 alin. (3) C. civ. a obligat în solidar pe inculpaţii R.C., P.I. şi E.I. iar pe acesta din urmă în solidar şi cu SC R. SA Huşi, prin lichidator, la plata sumei de 38.539.012.492 lei vechi, despăgubiri civile către partea civilă SC M.S. SA - Galaţi.

A respins celelalte pretenţii civile formulate în cauză ca nefondate.

A menţinut măsurile asigurătorii instituite în faza de urmărire penală asupra bunurilor inculpaţilor.

A menţinut măsura indisponibilizării sumei valutare a inculpatului P.I., instituită în faza de urmărire penală.

A dispus comunicarea unor copii de pe prezenta hotărâre la registrul comerţului Galaţi şi respectiv Vaslui.

A respins cererea formulată de expertul A.C., privind suplimentarea onorariului de expert.

În baza art. 189 şi 191 C. proc. pen., a obligat pe inculpaţii M.F. şi D.M. la plata a câte 10 milioane lei vechi fiecare, cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 189 şi 191 alin. (3) C. proc. pen. a obligat pe inculpatul C.V. în solidar cu părţile responsabile civilmente SC E. SRL şi SC E. SRL Tecuci la plata sumei de 15 milioane lei vechi, cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 189 şi 191 C. proc. pen., a obligat pe inculpaţii P.I. şi R.C. la plata a câte 10 milioane lei vechi fiecare cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 189 şi 191 alin. (3) C. proc. pen. a obligat în solidar pe inculpatul E.I. cu partea responsabilă civilmente SC R. SA Huşi, prin lichidator, la plata sumei de 15 milioane lei vechi cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa de fond a reţinut că în anul 1991 SC S. SA Galaţi, fostul C.S. Galaţi a devenit societate pe acţiuni începând din anul 1991 iar în anul 2000 structura acţionariatului era formată din 73,3 % cota de participare a statului PS, 20,9 % cota de participare a S. Moldova Bacău şi 4,7 % alţi acţionari.

În luna aprilie 2000 s-a realizat o nouă organizare a SC S. SA cuprinzând adunarea generală a acţionarilor - comisia de cenzori, consiliul de administraţie - consiliul de direcţie, preşedinte - director general, departamente şi direcţii subordonate directorului general.

Începând cu data de 12 aprilie 2000, funcţia de director general şi preşedinte al Consiliului de Administraţie a fost deţinută de martorul Ş.D., înlocuitorul său fiind directorul executiv R.N.

În luna mai 2000, la conducerea D.C.F.C.I. a fost numitul inculpatul D.M.A. care anterior a ocupat funcţia de şef serviciu desfacere.

La data de 12 aprilie 2000, inculpatul M.F.M., a fost numit prin hotărârea nr. 17, membru al Consiliului de Administraţie, recomandat fiind de F.RS.

Încă din luna aprilie 2000, organele de conducere ale SC S. SA Galaţi au luat o serie de măsuri pentru rentabilizarea şi eficientizarea activităţii societăţii.

Membrii Consiliului de Administraţie, deci şi inculpatul M.F.M., au coordonat şi răspuns de atingerea unor standarde şi obiective economice, emiţând hotărâri în diferite domenii de activitate ale societăţii ca: restructurarea societăţii în vederea privatizării; realizarea indicatoarelor de producţie: asigurarea calităţii produselor; relaţiile comerciale cu furnizorii interni şi externi etc.

Întrucât societatea parte vătămată trecea printr-o perioadă economică dificilă în special datorită lipsei lichidităţilor Comitetul de Direcţie, din care făcea parte şi inculpatul M.F.M., a emis la data de 23 mai 2000. Hotărârea nr. 3 prin care se stipulau în esenţă modalităţi de derulare a afacerilor între SC S. SA şi clienţii săi.

Astfel s-a stabilit ca livrările de produse să fie efectuate ritmic urmând a fi respectate următoarele reguli:

- comercializarea produselor către clienţii care efectuează plăţi directe fără măsuri asigurătorii de plată;

- clienţii care efectuează plăţi în avans sau la livrare;

- clienţii care efectuează plăţi directe cu măsuri asigurătorii de plată (instrumente de plată garantate de instituţiile bancare).

Inculpatul D.M. în calitate de director relaţii comerciale avea sarcina de a selecta clienţii în vederea încheierii de contracte avantajoase pentru societate aspect ce rezultă atât din hotărârea nr. 3 cât şi din fişa postului.

S-au elaborat metodologii de lucru, vizând selectarea clienţilor care îndeplinesc condiţiile de plată stabilite de conducerea societăţii parte vătămată şi s-a stabilit prin decizie interdicţia rescadenţării biletelor la ordin de altă persoană în afara directorului general sau a directorului executiv.

Toate prevederile obligatorii vizând revitalizarea activităţii societăţii erau bine cunoscute de inculpaţii M. şi D. prin natura funcţiilor deţinute de aceştia, dar chiar aşa fiind, aceştia şi-a încălcat cu bună ştiinţă atribuţiile de serviciu, provocând grave vătămări intereselor legale ale SC S. SA Galaţi.

Pe fondul unor relaţii de prietenie şi trafic de influenţă inculpaţii M. şi D. şi-au exercitat atribuţiile de serviciu în mod abuziv încălcând hotărârile luate de conducerea societăţii prin perfectarea unor contracte comerciale total dezavantajoase pentru societate în totală contradicţie cu hotărârile luate de conducere.

Astfel pe relaţia SC S. SC E. Tecuci au fost derulate mai multe contracte unele dezavantajoase pentru societatea SC S. SA.

Această societate din Tecuci era administrată efectiv de către inculpatul C.V. acesta cunoscându-se bine cu inculpatul R.C. care la rândul său era în relaţii de prietenie cu inculpatul M.F.

Prin intermediul inculpatului R.C., inculpatul C.V. a luat legătura cu M.F. care deţinea funcţia de administrator şi membru al Comitetului de Direcţie de la SC S. SA Galaţi şi i-a solicitat acestuia să fie ajutat în achiziţionarea unor produse laminate pentru SC E. Tecuci.

Folosind o modalitate ilegală de comercializare respectiv constituirea unui avans prin introducerea de mărfuri în SC S., inculpatul M.F. a acceptat derularea unei afaceri cu societatea SC E. din Tecuci, deşi în avans puteau fi achitaţi numai bani nu şi mărfuri de către partea contractantă.

La data de 23 mai 2005 Comitetul de direcţie al societăţii SC S. a emis o nouă hotărâre şi mai restrictivă în sensul că livrarea de produse siderurgice către clienţi se face numai dacă aceştia achită în avans preţul sau cu posibilitatea de plată la livrarea mărfii.

Cu toate acestea inculpatul M.F. a intervenit personal în sensul încheierii unor contracte cu SC E., primind ca avans de la aceasta unele role care nu erau necesare societăţii SC S.

Pe oferta primită de la SC E. şi semnată de inculpatul C.V., inculpatul M.F. a pus rezoluţia "tratare", cu înţelesul de a fi soluţionată favorabil cererea, deşi între atribuţiile de serviciu ale acestuia nu figura selectarea clienţilor.

Inculpatul M.F. a intervenit şi telefonic la martorul U.I. care deţinea funcţia de director general adjunct, rugându-l să analizeze şi să satisfacă cererea de ofertă făcută de SC E. Tecuci trimiţându-l totodată şi pe inculpatul R.C. care era prezentat ca fiind "senator".

În mod nelegal a fost acceptată SC E. Tecuci la o licitaţie care viza achiziţionarea de role deşi acestea nu erau necesare societăţii parte vătămată şi în cele din urmă societatea din Tecuci administrată de inculpatul C.V. a câştigat licitaţia şi s-a încheiat contractul din 30 mai 2000.

Concomitent inculpatul M.F. a luat legătura cu coinculpatul D.M. pentru a aproba livrarea de tablă către SC E. Tecuci, această livrare urmând să se facă pe baza minimului de avans creat prin livrarea de role de bandă transportoare, deşi hotărârile imperative ale societăţii parte vătămată se refereau la avans bănesc sau plata în avans integrală a preţului ori la data livrării produsului.

Deşi inculpatul D.M. cunoştea hotărârile luate de conducere privind comercializarea produselor siderurgice a încălcat cu bună ştiinţă aceste hotărâri, acceptând livrarea pe bază de comenzi de tablă şi alte produse siderurgice către SC E. Tecuci.

În înţelegere cu inculpatul M.F. inculpatul D.M. a acceptat livrarea în lunile iunie - iulie 2000 a 1750 tone tablă; 300 tone alte produse siderurgice şi deşi au fost atenţionaţi de serviciile de resort din societate să stopeze livrările, acestea au continuat.

S-au emis atenţionări către SC E. pentru plata preţului aceasta nu a dat nici un răspuns şi chiar în aceste condiţii inculpatul D.M. a suplimentat contractul cu încă 500 tone tablă laminată la rece.

În perioada 1 iunie 2000 - 30 august 2000 SC E. SRL Tecuci a achiziţionat de la SC S. SA Galaţi produse siderurgice în valoare de circa 9,8 miliarde lei, şi a achitat doar parţial prin compensare doar 3,7 miliarde lei rămânând neachitate circa 6,1 miliarde lei contravaloare marfa plus penalităţi de circa 13,7 miliarde lei.

Încheierea unor contracte la termene extrem de scurte 30 mai 2000 respectiv 6 iunie 2000 pentru SC E. Tecuci, s-a datorat în principal traficului de influenţă exercitat de inculpatul R.C. zis, "S." prieten foarte apropiat cu inculpatul M.F.M.

Inculpatul C.V. a relatat că pentru intervenţiile făcute de R.C. la conducerea SC S. acesta pretindea bani pentru a răsplăti pe "şeful", adică pe inculpatul M.F.M.

La insistenţele lui R.C. inculpatul C.V. împrumută suma de 25.000 mărci germane de la martorii D.F. şi R.D. pentru a o remite acestuia adică inculpatului M.

În luna august 2000 s-au întâlnit într-un apartament din Galaţi ocazie cu care inculpatul C.V., i-a dat suma de 25.000 mărci inculpatului R.C. acesta a pus suma respectivă într-o geantă şi s-a deplasat spre locuinţa inculpatului M.F., cu un autoturism.

Inculpatul C. a rămas în autoturism timp în care inculpatul R.C. s-a deplasat la apartamentul inculpatului M.F., iar la venire R. l-a asigurat pe C.V. că a dat 20.000 mărci inculpatului M.F. iar suma de 5000 mărci a oprit-o pentru sine.

Se mai reţine că inculpatul R.C. pe toată durata derulării relaţiilor comerciale cu SC E. SRL Tecuci a achitat diferite consumaţii la restaurant inculpaţilor M.F. şi D.M., în valoare de circa 4 milioane lei.

Apreciind că SC E. a beneficiat în mod gratuit de produse siderurgice de peste 6 miliarde lei datorită intervenţiilor sale, R.C. a solicitat de la C.V. suma de 500 milioane lei echivalentul a 50.000 mărci germane.

Pentru a se asigura că va primi suma de la C.V. inculpatul R.C. la determinat pe acesta să redacteze o chitanţă din care să rezulte că, garantează plata cu un autoturism marca "M." plus o filă CEC, în valoare de 500 milioane lei, pe care să o folosească în eventualitatea neprimirii sumei menţionate anterior.

Chitanţa pretinsă de inculpatul R.C. a fost semnată şi de martorul T.I., în calitate de "martor asistent".

În rechizitoriu se mai reţine că inculpatul C.V. a folosit cu rea-credinţă bunurile şi creditele societăţii într-un scop contrar intereselor acesteia sau în folosul propriu ori pentru a favoriza o altă societate la care avea interese directe sau indirecte.

În fapt inculpatul a valorificat produse siderurgice obţinute nelegal de la partea vătămată SC S., către diverşi beneficiari, iar sumele încasate erau folosite de către acesta în interes personal şi în folosul SC E. SRL Tecuci, la care a fost fondator şi administrator împreună cu martorul G.E.A.

Din verificările efectuate în luna noiembrie 2000 s-a constatat că în perioada mai 2000 - septembrie 2000, inculpatul C.V. a virat din contul SC E. în contul SC E. SRL Tecuci, cu ordin de plată suma de 1.143.600.000 lei reprezentând avans marfa, sumă din care s-au restituit la SC E. 468 milioane lei rămânând un beneficiu de 676 milioane lei societăţii SC E. SRL Tecuci, ambele societăţii fiind administrate de acest inculpat.

Invocând unele contracte de consultanţă inculpatul C.V. a folosit în interes propriu în luna mai 2000, suma de 990 milioane lei de la SC E. SRL Tecuci, emiţând pentru aceasta ordine de plată şi chitanţe care atestau mişcarea sumelor între cele două societăţi unde era fondator şi administrator pe relaţia S. - R. Huşi - SC O.T. SRL Lupeni.

În vederea participării la o licitaţie publică organizată pentru cumpărarea pachetului majoritar de acţiuni la SC C. Tecuci de circa 71%, inculpaţii P.I., E.I. şi martorii P.G. şi D.G. au încheiat o convenţie de asociere autentificată la Notarul public Ş.U. din Bacău la data de 20 decembrie 1999.

Conform înţelegerii după adjudecare, din Pachetul majoritar de acţiuni, P.I. trebuia să primească 23,8%; D.G. 23,8% iar E.I. şi P.G. câte 11,9%.

Martorul P.G. achitase 3,2 miliarde lei iar inculpaţii P.I. şi E.I. erau interesaţi de procurarea sumei de 4,5 miliarde lei, în vederea achitării ratei la Fondul P.S., precum şi de procurarea acţiunilor martorului P.G.

Pentru a face rost de bani inculpatul P.I., reprezentant al SC O.T. SRL Lupeni şi inculpatul E.I. director general al SC R. SA Huşi l-au contactat pe inculpatul R.C., ştiind că acesta este bun prieten cu inculpatul M.F., în vederea achiziţionării unor produse siderurgice.

În cursul lunii septembrie 2000, inculpatul R.C. şi inculpatul P.I. s-au deplasat în municipiul Cluj-Napoca, pentru a se întâlni cu inculpatul M.F. şi a-i da acestuia suma de 200 milioane lei drept mită în vederea încheierii unui contract pentru livrarea de produse siderurgice.

Întâlnirea de la Cluj-Napoca nu a avut loc, dar inculpatul P.I. s-a întâlnit la Galaţi cu M.F. şi i-a dat acestuia suma de 180 milioane lei mită, pentru ca inculpatul M.F. în calitatea ce o avea să ajute la încheierea unui contract de livrare a unor produse siderurgice către SC R. SA Huşi societate administrată de colaboratorul inculpatului P.I., respectiv inculpatul E.I.

După primirea sumei de 180 milioane lei inculpatul M.F. a intervenit la inculpatul D.M. pentru ca acesta să aprobe două comenzi către SC R. SA Huşi din 4 octombrie 2000, pentru cantitatea de 825 tone produse siderurgice (tablă).

De menţionat că nu au fost încheiate contracte de livrare pentru cantitatea de 825 tone tablă, între SC S. şi SC R. SA Huşi, la data de 4 octombrie 2000.

La fel de nelegal la data de 9 şi respectiv 10 octombrie 2000 se suplimentează livrarea către SC R. SA Huşi, cu alte două comenzi, pentru 400 tone fiecare, aprobate de D.M., în total cantitatea de tablă livrată către societatea inculpatului E.I. fiind de 11.426.687.527 lei.

Pentru a valorifica tabla primită şi a obţine bani în vederea achiziţionării pachetului de acţiuni de la SC C. SA Tecuci la data de 10 octombrie 2000, inculpaţii P.I. şi E.I., încheie un contract de livrare marfa către SC M. SA Galaţi, în valoare de circa 9 miliarde lei, contract intervenit între această societate şi SC O.T. SRL Lupeni din 10 octombrie 2000.

Administratorul SC M. SA Galaţi, martorul M.C. a plătit prin virament suma de 4,128 miliarde lei, iar pentru diferenţa de până la 9 miliarde lei a dat în compensare materiale de construcţii.

La data de 13 octombrie 2000 SC O.T. SRL Lupeni, virează în contul martorului P.G. suma de 4,5 miliarde lei pentru a obţine şi partea acţiunilor acestuia existente la SC C. SA Tecuci.

Se mai reţine în rechizitoriu cu privire la inculpaţii P.I. şi E.I., că au folosit cu rea-credinţă creditele şi bunurile societăţilor ce le administrau, într-un scop contrar intereselor acestor societăţi.

În concret inculpatul P.I., reprezentant al SC O.T. SRL Lupeni şi inculpatul E.I., administrator al SC R. SA Huşi, în dorinţa de a satisface un interes propriu respectiv de a deveni acţionari la SC C. SA Tecuci, au implicat societăţile proprii în afaceri, iar sumele de bani rezultate din valorificarea produselor obţinute de la SC S. Galaţi, prin fapte de corupţie le-au folosit în scop contrar propriilor societăţi.

Inculpatul E.I. se cunoştea bine cu martorul M.C., administrator al SC M. SA Galaţi, cunoştea dispoziţiile prevăzute de art. 266 din Legea nr. 31/1990, ştia că prin vânzarea tablei către această societate poate să obţină o parte din banii necesari pentru cumpărarea de acţiuni la SC C. SA Tecuci.

Pe rolul Tribunalului Galaţi, cauza a fost înregistrată la nr. 55 din 6 ianuarie 2003.

Prin cererea depusă la dosar partea vătămată SC S. SA Galaţi, devenită ulterior SC I.S., apoi SC M.S., s-a constituit parte civilă şi şi-a prezentat cuantumul pretenţiilor cauzate de inculpaţi.

Pe durata judecării cauzei unii inculpaţi au solicitat strămutarea judecării cauzei la o altă instanţă echivalentă în grad Tribunalului Galaţi, dar instanţa supremă a respins cererile ca nefondate.

Audiat în faţa instanţei inculpatul M.F. a avut o atitudine în general nesinceră, precizând printre altele că în perioada 1999 - 2000 a avut funcţie de răspundere în cadrul SC S. SA Galaţi, fiind printre altele şi înlocuitorul preşedintelui Consiliului de Administraţie.

Din declaraţia aceluiaşi inculpat mai rezultă că era în relaţii de bună colegialitate cu inculpatul D.M. şi se cunoştea cu inculpaţii R.C. şi P.I.

Acelaşi inculpat a mai declarat că a dat unele telefoane la Serviciul Comercial al SC S., dar a rugat să fie soluţionate cererile de ofertă în limita legalităţii, arătând apoi că în diferite împrejurări s-a întâlnit şi cu inculpaţii C.V. şi E.I.

Şi inculpatul D.M. a avut o atitudine procesuală nesinceră precizând printre altele că nu intra în atribuţiile sale de serviciu verificarea solvabilităţii şi bonităţii partenerului comercial care dorea să achiziţioneze produse siderurgice de la SC S. SA Galaţi.

Din declaraţia acestui inculpat rezultă că ştia de hotărârile luate de Consiliul de Administraţie privind rentabilizarea societăţii şi condiţiile de contractare cu partenerii comerciali respectiv plata în avans sau la ridicarea mărfii.

Inculpatul R.C. a precizat că se cunoştea de mulţi ani cu inculpatul M.F., şi a menţinut relaţiile de prietenie cu acesta şi când acesta a devenit înlocuitor al Preşedintelui Consiliului de Administraţie al SC S. Galaţi.

Acest inculpat a precizat că se cunoştea cu inculpaţii P.I. şi C.V. şi că a fost odată cu acesta din urmă la locuinţa inculpatului M.F. din zona Faleză - Galaţi.

Inculpatul R.C. confirmă existenţa unei "chitanţe" scrisă de inculpatul C.V., iar la întocmirea chitanţei au fost prezenţi şi martorii T.I. şi D.I., şi mai arată că fila CEC emisă de inculpatul C.V. era fără acoperire.

Inculpatul C.V. a fost în general sincer precizând că inculpatul R.C. avea influenţă la inculpatul M.F. şi acesta i-a pretins suma de 25.000 mărci germane pentru a o da inculpatului M.F. în vederea încheierii unui contract cu SC S. SA Galaţi, în favoarea SC E. SA Tecuci, firmă administrată de inculpatul C.V.

Inculpatul a mai arătat că nu avea contract încheiat personal cu SC S. SA Galaţi, dar cu toate acestea primea tablă de la această societate, în timp ce societatea sa livrase role şi benzi transportoare la societatea parte vătămată în compensare.

S-a mai arătat de către inculpat că a întocmit o chitanţă la insistenţele inculpatului R.C., şi a emis o filă CEC la rugămintea acestuia deşi nu avea disponibil în contul bancar.

Şi inculpatul E.I. a avut o atitudine în general nesinceră, dar a precizat că era prieten cu inculpatul P.I., a încheiat un contract de asociere în participaţiune pentru cumpărarea pachetului majoritar de acţiuni de la SC C. SA Tecuci.

Din declaraţia inculpatului mai rezultă că nici el şi nici inculpatul P.I. nu aveau bani suficienţi pentru a cumpăra pachetul majoritar de acţiuni de la societatea scoasă la privatizare, motiv pentru care a apelat la SC S. SA Galaţi, pentru achiziţionarea de tablă după care să o revândă în vederea obţinerii de lichidităţi.

A mai precizat inculpatul că pentru comanda de tablă aprobarea a fost dată de inculpatul D.M., şi nu a fost plătită tabla în avans sau la livrarea mărfii.

Inculpatul P.I. a precizat că l-a cunoscut pe inculpatul M.F. prin intermediul inculpatului R.C., în vara anului 2000, înainte de a începe afacerea cu tablă de la SC S. SA Galaţi.

Acelaşi inculpat a mai precizat că s-a întâlnit cu inculpatul M.F. şi în apartamentul acestuia din Galaţi unde a fost prezent şi inculpatul R.C.

Inculpatul P.I. a recunoscut faptele în faza de urmărire penală.

Reţine instanţa de fond că probele administrate în cauză dovedesc că inculpaţii se fac vinovaţi de comiterea infracţiunilor reţinute în sarcina lor fapt pentru care a dispus condamnarea acestora.

Cu privire la infracţiunile de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, reţine instanţa de fond că se impune schimbarea încadrării juridice arătând că în mod greşit au fost reţinute dispoziţiile art. 17 lit. d) şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

Astfel reţine instanţa de fond că faptele de abuz în serviciu au fost comise în cursul anului 2000, ori prin Legea nr. 78/2000 la art. 17 lit. d) nu se reţine nici o infracţiune, în legătură cu infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor private ci numai abuzul contra intereselor publice.

Ulterior, în cursul anului 2003 a fost modificat conţinutul art. 17 lit. d) din Legea nr. 78/2000 în sensul că s-a introdus şi abuzul în serviciu contra intereselor private ori cum legea penală nu are caracter retroactiv se impune înlăturarea dispoziţiilor art. 17 lit. d) şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 de la încadrarea juridică a infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor.

Cu privire la latura civilă a cauzei reţine instanţa de fond că pretenţiile formulate de partea civilă SC M.S. SA sunt întemeiate, fapt pentru care a dispus admiterea acţiunii civile formulată de partea civilă.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A., S.T. Galaţi şi inculpaţii M.F.M., D.M.A., R.C., C.V., P.I. şi E.I.

În apelul Parchetului este criticată sentinţa instanţei de fond pentru nelegalitate întrucât în mod greşit s-a dispus în baza art. 118 lit. d) C. pen. în referire la art. 19 din Legea nr. 78/2000 confiscarea în folosul statului de la inculpaţii M.F.M. şi D.M.A. a câte 8,8 miliarde lei fiecare. S-a invocat faptul că adresa din 07 decembrie 2005 depusă la dosar de către partea vătămată SC M.S. SA Galaţi, prin care se preciza că se renunţă la solicitarea de constituire de parte civilă faţă de cei doi inculpaţi, este lipsită de valoare juridică întrucât este semnată de o persoană pentru care nu s-a făcut dovada că este împuternicită să reprezinte societatea conform art. 143 din Legea nr. 31/1990. În consecinţă, a susţinut procurorul în motivele scrise de apel, că instanţa de fond trebuia să dispună obligarea inculpaţilor M.F.M. şi D.M.A., în solidar cu ceilalţi inculpaţi, la plata a câte 8,8 miliarde lei către partea vătămată SC M.S. SA Galaţi.

Pe de altă parte cu ocazia dezbaterii apelurilor procurorul a invocat un alt motiv de apel susţinând că de fapt ar trebui schimbat temeiul juridic în baza căruia s-a dispus confiscarea sumelor de 8,8 miliarde lei de la cei doi inculpaţi mai sus-menţionaţi din cel prevăzut de art. 118 lit. d) C. pen. în referire la art. 19 din Legea nr. 78/2000 în cel prevăzut de art. 118 lit. e) C. pen.

Curtea, deşi a constatat contradictorialitatea dintre cele două motive de apel invocate de procuror, ţinând seama că procurorul de şedinţă nu a renunţat expres la critica formulată în motivele scrise, văzând şi prevederile art. 371 alin. (2), art. 374 C. proc. pen. dar şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 190 din 26 februarie 2008 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 362 alin. (1) lit. a) teza a doua C. proc. pen. publicată în M. Of. nr. 213/20.03.2008, a examinat ambele motive invocate de procuror precum şi din oficiu întreaga latură civilă a cauzei.

Inculpaţii M.F.M. şi D.M.A., la rândul lor, au criticat hotărârea pronunţată de Tribunalul Galaţi sub mai multe aspecte:

a. instanţa de fond nu a analizat corespunzător materialul probator administrat în cauză rezumându-se la reproducerea integrală a actului de trimitere în judecată;

b. motivarea defectuoasă a hotărârii, în cuprinsul acesteia existând numeroase inadvertenţe precum şi unele greşeli de exprimare sau de dactilografiere;

c. în cauză a existat un caz de incompatibilitate întrucât judecătorul care a pronunţat hotărârea apelată şi-a exprimat anterior părerea cu privire la vinovăţia celor doi inculpaţi, făcând parte din completul care a soluţionat, înainte de restituirea cauzei la procuror, un recurs declarat de inculpaţi împotriva încheierii Judecătoriei Galaţi prin care se dispusese prelungirea măsurii arestării preventive a acestora. Sub un alt aspect inculpaţii apelanţi au susţinut că judecătorul fondului cauzei s-a antepronunţat prin modalitatea de motivare a hotărârii dar şi prin faptul că nu a dispus amânarea judecăţii atunci când procurorul de şedinţă a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptelor deduse judecăţii;

d. hotărârea pronunţată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluţia, fiind încălcate prevederile art. 356 C. proc. pen., ceea ce echivalează cu nerezolvarea fondului cauzei şi impune trimiterea cauzei spre rejudecare conform art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen.;

e. instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra cererilor şi excepţiilor invocate de inculpaţi în cauză, respectiv asupra excepţiei nelegalei sesizări a instanţei şi asupra unei cereri de completare a materialului probator cu efectuarea unei verificări de natură financiar-contabilă. De asemenea instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra cererii de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 246 raportat la art. 2481 C. pen., cu aplicarea art. 258 C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), cu aplicarea art. 258 C. pen. În plus, au arătat inculpaţii, că instanţa de fond a înlăturat nemotivat concluziile favorabile ale expertizei contabile efectuate în cauză;

f. în mod greşit s-a dispus prin sentinţa apelată condamnarea inculpaţilor, în cauză nefiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu, câtă vreme nu s-a făcut dovada că inculpaţii şi-au încălcat cu ştiinţă atribuţiile de serviciu astfel cum pe larg s-a arătat, atât în motivele scrise, cât şi în concluziile orale depuse de apărătorii aleşi;

g. în mod greşit s-a dispus confiscarea de la inculpaţi a câte 8,8 miliarde lei vechi câtă vreme aceştia nu au dobândit vreo parte din această sumă;

h. în cauză nu sunt probe din care să rezulte cu certitudine săvârşirea infracţiunii de luare de mită de către inculpatul M.F.M. la începutul lunii octombrie 2000, cu atât mai mult cu cât în cauză există date certe că în perioada 05 - 18 octombrie 2000 inculpatul a fost plecat din ţară şi din oraşul Galaţi. De asemenea s-a arătat că inculpatul M.F.M. nu putea avea calitatea de subiect activ al infracţiunii de "luare de mită" deoarece nu avea vreo atribuţie concretă privind încheierea şi derularea contractelor privind produsele siderurgice;

i. instanţa de fond a aplicat în mod nelegal inculpatului M.F.M. pedeapsa rezultantă de 10 ani şi 6 luni închisoare fără a respecta etapele prevăzute de art. 34 lit. b) C. pen., respectiv dispunerea executării pedepsei celei mai grele, sporită până la maximul special la care apoi, motivat, să se aplice eventual un spor;

j. în fine, au arătat inculpaţii M.F.M. şi D.M.A., dacă se trece peste apărările mai sus-menţionate, în cauză se impune schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 246 raportat la art. 248 C. pen., cu aplicarea art. 258 C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), cu aplicarea art. 258 C. pen. şi constatarea intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

Apelantul-inculpat E.I. a susţinut că hotărârea este nelegală şi netemeinică pentru următoarele considerente:

a. instanţa de fond nu a motivat corespunzător sentinţa pronunţată;

b. inculpatul E.I. nu a avut vreo implicare în comiterea infracţiunii de înşelăciune, solicitând achitarea sa în baza art. 10 lit. c) C. proc. pen.;

c. în cauză nu există probe privind folosirea cu rea-credinţă de către inculpat a bunurilor societăţii pe care o administra, într-un scop contrar intereselor acesteia;

d. o parte din actele administrate în cauză în timpul urmăririi penale sunt lovite de nulitate absolută întrucât unele din declaraţii sunt luate înainte de începerea urmăririi penale fără a exista un proces-verbal de consemnare a acestor declaraţii, contrar art. 224 teza III C. proc. pen.;

e. constatarea nulităţii absolute în ceea ce priveşte sesizarea instanţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare;

Apelantul-inculpat P.I., prin apărătorul desemnat din oficiu, a criticat hotărârea sub următoarele aspecte:

a. în cauză judecătorul care a soluţionat fondul era incompatibil, pentru motivele dezvoltate de apelanţii M.F.M. şi D.M.A.;

b. hotărârea instanţei de fond nu este motivată corespunzător;

c. în cauză s-a împlinit prescripţia răspunderii penale în ceea ce priveşte infracţiunea de "folosirea cu rea-credinţă a bunurilor sau creditului unei societăţi" prevăzută de art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990;

d. inculpatul P.I. nu se poate face vinovat de comiterea infracţiunii de "înşelăciune" deoarece nu a fost reprezentant al SC R. SA Huşi care a achiziţionat produse siderurgice de la partea vătămată SC M.S. SA Galaţi. În plus instrumentul de plată emis nu ajunsese la scadenţă atunci când s-au declanşat cercetările astfel că nu se poate reţine că a intenţionat să inducă în eroare pe partea vătămată.

e. în cauză se impune achitarea inculpatului şi sub aspectul infracţiunii de "dare de mită" întrucât nu s-a făcut dovada că inculpaţii M.F.M. şi D.M.A. ar fi fost mituiţi.

Inculpatul C.V., prin apărătorul ales, a criticat sentinţa penală apelată sub următoarele aspecte:

a. în cauză nu trebuia să se ţină seama de autodenunţul formulat de inculpatul C.V. întrucât acesta a fost determinat prin modalitatea în care a fost condusă ancheta de procurorul de caz;

b. cauza s-a judecat cu lipsă de procedură faţă de părţile responsabile civilmente SC E. SRL Tecuci şi SC E. SRL Tecuci întrucât acestea se aflau în procedură de lichidare şi nu au fost citate prin lichidator;

c. hotărârea instanţei de fond nu este motivată corespunzător întrucât s-a reprodus ad literam rechizitoriul;

d. în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de "fals în înscrisuri sub semnătură privată" deoarece fila CEC şi chitanţa completate de inculpatul C.V. nu au fost alterate în vreunul dintre modurile prevăzute de art. 288 C. pen. De asemenea în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de "folosirea cu rea-credinţă a bunurilor sau creditului unei societăţi" întrucât este vorba de transferarea unor bani din contul unei societăţi către altă societate în condiţiile în care ambele erau administrate de inculpatul C.V.;

e. în cauză s-a împlinit prescripţia răspunderii penale în ceea ce priveşte infracţiunile de "fals în înscrisuri sub semnătură privată" şi "folosirea cu rea-credinţă a bunurilor sau creditului unei societăţi" prevăzute de art. 290 alin. (1) şi respectiv de art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990;

f. în mod nelegal s-a dispus obligarea inculpatului C.V. la despăgubiri fără a se stabili dacă faptele săvârşite sunt cauzatoare de prejudicii;

g. în cauză nu trebuia să se dispună confiscarea de la inculpatul R.C. a sumelor pretins date de inculpatul C.V.;

6. În sfârşit, apelantul R.C. a susţinut că hotărârea instanţei de fond este nelegală şi netemeinică pentru următoarele motive:

a. instanţa de fond nu a lămurit complet situaţia de fapt, nu a făcut o analiză proprie a materialului probator administrat în cauză, hotărârea conţinând numeroase inadvertenţe şi greşeli de exprimare;

b. în cauză se impunea achitarea sa pentru infracţiune de "trafic de influenţă întrucât nu există probe certe din care să rezulte că încheierea celor două contracte de livrare de produse siderurgice dintre partea vătămată SC M.S. SA Galaţi şi SC E. SA Tecuci respectiv SC R. SA Huşi s-a datorat influenţei exercitate de el asupra inculpatului M.F.M. sau asupra altor funcţionari angajaţi ai părţii vătămate. De asemenea nu există probe certe privind primirea de la inculpatul C.V. a sumei de 25.000 mărci sau oferirea către acesta a unor consumaţii la restaurant, depoziţiile inculpatului C.V. fiind contradictorii şi necoroborându-se cu alte mijloace de probă administrate cauză. În ceea ce priveşte chitanţa de împrumut de 50.000 mărci, inculpatul R.C. a arătat că acea sumă de bani i-a fost dată lui C.V. şi reprezenta contravaloarea unui autoturism M., pe care-l cumpărase de la C.V., dar de la care nu primise toate actele maşinii. Când inculpatul C.V. urma să îi dea actele respective inculpatului R., pentru a nu se întoarce cu banii la el, i-a lăsat suma de bani inculpatului C. şi a menţionat că autoturismul M. rămâne gaj al împrumutului. În realitate, a fost o sumă de bani lăsată pentru a nu se întoarce în Ardeal cu banii asupra lui. Nici o persoană nu l-a auzit pe R.C. pretinzându-i suma de 50.000 mărci iar în legătură cu fila CEC de 500 milioane lei vechi, aceasta a fost predată de inculpatul C.V. ca o garanţie suplimentară a restituirii împrumutului. Totodată, a susţinut inculpatul, nu există probe certe privind primirea de la inculpatul P.I. a sumei de 200 milioane lei vechi, pentru a interveni pe lângă inculpatul M.F.M., chiar inculpatul P.I. negând acest aspect cu ocazia audierilor sale după restituirea cauzei la procuror;

e. în cauză se impunea achitarea inculpatului R.C. şi pentru infracţiunile de "uz de fals" şi respectiv instigare la infracţiunea de "fals în înscrisuri sub semnătură privată" deoarece chitanţa şi fila cec scrise de inculpatul C.V. au reprezentat voinţa părţilor şi nu au fost alterate, modificate în vreunul dintre modurile arătate în art. 288 C. pen.;

f. în cauză s-a împlinit prescripţia răspunderii penale în ceea ce priveşte infracţiunile mai sus-arătate;

g. în mod greşit s-a dispus obligarea inculpatului R.C. la plata de despăgubiri civile către partea vătămată SC M.S. SA Galaţi, alături de ceilalţi inculpaţi din cauză, câtă vreme sus-numitul inculpat nu a fost condamnat pentru vreo infracţiune contra patrimoniului;

h. în mod greşit a dispus instanţa de fond confiscarea de la inculpatul R.C. a sumei de 704 milioane lei vechi şi a sumei de 75.000 mărci neexistând probe privind primirea de către inculpat a acestor sume de bani;

i. în cauză nu se impunea anularea chitanţei încheiate între inculpaţii C.V. şi R.C.;

j. instanţa de fond a omis să deducă din pedeapsa aplicată şi perioada în care inculpatul R.C. a fost arestat în Statele Unite al Americii în vederea extrădării.

Prin Decizia penală nr. 59/A din 4 aprilie 2008, Curtea de Apel Galaţi a admis apelurile declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE - DEPARTAMENTUL NAŢIONAL ANTICORUPŢIE - SERVICIUL TERITORIAL GALAŢI şi de inculpaţii M.F.M. (fiul lui I. şi I., născut în comuna H., oraş Gherla, judeţul Cluj, cu domiciliul în municipiul Cluj-Napoca, strada B., judeţul Cluj), D.M.A. (fiul lui S. şi D., născut în Sibiu, cu domiciliul în Galaţi, strada B., judeţul Galaţi), R.C. (fiul lui V. şi A., născut în localitatea C., Republica Moldova, cu domiciliul în Dej, strada N.I., judeţul Cluj), C.V. (fiul lui I. şi N., născut în Tecuci, judeţul Galaţi, cu domiciliul în Tecuci, strada A.L., judeţul Galaţi), P.I. (fiul lui A. şi M., născut în D.H., judeţul Vaslui, cu domiciliul în Huşi, strada G.T., judeţul Vaslui, fără forme legale în Slănic Moldova, strada N.B., judeţul Bacău) şi E.I. (fiul lui I. şi N., născut în comuna B.A., sat P., judeţul Vaslui, cu domiciliul în Huşi, strada A.I.C., judeţul Vaslui) împotriva Sentinţei penale nr. 546/F/l 5 decembrie 2005 pronunţată de Tribunalul Galaţi în Dosarul nr. 55/P/2003.

A desfiinţat în parte, atât sub aspectul laturii penale cât şi al laturii civile, Sentinţa penală nr. 546/F7 15 decembrie 2005 a Tribunalului Galaţi şi în rejudecare:

A repus în individualitatea lor pedepsele aplicate inculpatului M.F.M. prin sentinţa penală apelată:

- 9 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. pe o durată de 5 ani, aplicate pentru infracţiunea de "abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în formă calificată" prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) în referire la art. 2481 C. pen., cu aplicarea art. 258 C. pen.,

- 5 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. pe o durată de 3 ani, aplicate pentru infracţiunea de "luare de mită" prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. în referire la art. 5 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

A redus pedepsele aplicate pentru infracţiunea de "abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în formă calificată" prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) în referire la art. 2481 C. pen., cu aplicarea art. 258 C. pen., la 7 ani închisoare şi la 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen. a contopit pedepsele aplicate inculpatului M.F.M. acesta având de executat pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare, sporită la 8 (opt) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.

A redus pedepsele aplicate inculpatului D.M.A. pentru infracţiunea de "abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în formă calificată şi continuată" prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) în referire la art. 2481 C. pen., cu aplicarea art. 258 C. pen. şi art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) de la 9 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. la 6 (şase) ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen., după executarea pedepsei principale.

A repus în individualitatea lor pedepsele aplicate inculpatului R.C. prin sentinţa penală apelată:

- 4 ani închisoare pentru infracţiunea de "trafic de influenţă" în formă continuată prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen., în referire la art. 5 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP),

- 1 an închisoare pentru instigare la infracţiunea de "fals în înscrisuri sub semnătură privată", în formă continuată prevăzută de art. 25 C. pen. în referire la art. 290 alin. (1) C. pen., în referire la art. 17 lit. c) şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP),

- 1 an închisoare pentru infracţiunea de "uz de fals" prevăzută de art. 291 C. pen., în referire la art. 17 lit. c) şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) în referire la art. 10 lit. g), teza a II-a C. proc. pen. a încetat procesul penal faţă de inculpatul R.C. pentru instigare la infracţiunea de "fals în înscrisuri sub semnătură privată", în formă continuată prevăzută de art. 25 C. pen. în referire la art. 290 alin. (1) C. pen., în referire la art. 17 lit. c) şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele de 4 ani închisoare pentru infracţiunea de "trafic de influenţă" în formă continuată prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen., în referire la art. 5 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi 1 an închisoare pentru infracţiunea de "uz de fals" prevăzută de art. 291 C. pen. în referire la art. 17 lit. c) şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 urmând ca inculpatul R.C. să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare sporită la 4 (patru) ani şi 4 luni închisoare.

A înlăturat din sentinţa penală apelată dispoziţiile privind condamnarea inculpatului C.V.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) în referire la art. 10 lit. g), teza a II-a C. proc. pen. a încetat procesul penal faţă de inculpatul C.V. pentru infracţiunile de:

- "fals în înscrisuri sub semnătură privată", în formă continuată prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen., în referire la art. 17 lit. c) şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP),

- "folosirea cu rea-credinţă a bunurilor sau creditului unei societăţi" prevăzută de art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, în referire la art. 17 lit. h) şi art. 18 alin. (5) din Legea nr. 78/2000.

În baza art. 383 alin. (2) deduce din pedepsele rezultante principale a aplicat durata reţinerii şi arestării preventive după cum urmează:

- pentru inculpatul M.F.M. durata arestării preventive de la 25 noiembrie 2000 până la 14 martie 2001,

- pentru inculpatul D.M.A. durata arestării preventive de la 13 noiembrie 2000 până la 23 martie 2001,

- pentru inculpatul R.C. durata arestării preventive de la 20 noiembrie 2001 până la 20 februarie 2002,

- pentru inculpatul P.I. durata reţinerii şi arestării preventive de la 04 decembrie 2000 până la 30 martie 2001.

A modificat dispoziţia privind aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii unor drepturi în sensul că a interzise inculpaţilor M.F.M., D.M.A., P.I. şi E.I. drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen. iar inculpatului R.C. drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.

A modificat dispoziţia privind confiscarea unor sume de bani de la inculpatul R.C. în sensul că în baza art. 257 alin. (2) în referire la art. 256 alin. (2) C. pen. a dispus confiscarea de la acest inculpat a sumei de 20.400 RON şi a echivalentului în RON a sumei de 5.000 mărci germane.

A înlăturat din sentinţa penală apelată dispoziţia privind confiscarea de la inculpaţii M.F.M. şi D.M.A. a câte 8,8 miliarde lei vechi fiecare.

A înlăturat din sentinţa penală apelată dispoziţia privind obligarea inculpatului C.V. în solidar cu părţile responsabile civilmente SC E. SRL Tecuci şi SC E. SRL Tecuci la plata de despăgubiri civile către partea civilă SC M.S. SA Galaţi.

A modificat dispoziţia de obligare la despăgubiri către partea civilă SC M.S. SA Galaţi a inculpaţilor R.C., P.I. şi E.I., în sensul că a dispus obligarea în solidar a inculpaţilor P.I. şi E.I. iar pe acesta din urmă şi în solidar cu partea responsabilă civilmente SC R. SA Huşi, la plata sumei de 1.091.005,9246 lei RON către partea civilă SC M.S. SA Galaţi.

A dispus ridicarea măsurilor asigurătorii instituite în faza de urmărire penală asupra bunurilor inculpaţilor M.F.M., D.M.A. şi C.V.

A menţinut celelalte măsuri asigurătorii instituite în faza de urmărire penală până la concurenţa sumelor la care au fost obligaţi inculpaţii P.I. şi E.I. şi a sumelor pentru care s-a dispus confiscarea de la inculpatul R.C.

A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.

Onorariul apărătorului din oficiu desemnat pentru inculpatul P.I., în sumă de 100 RON, s-a dispus a se vira către Baroul Galaţi din fondurile Ministerului Justiţiei.

Cheltuielile judiciare avansate de stat la judecata în apel au rămas în sarcina acestuia.

La pronunţarea acestei decizii instanţa de apel a avut în vedere că situaţia de fapt a fost corect stabilită de instanţa de fond cu unele excepţii, iar încadrarea juridică dată faptelor este corespunzătoare, motivarea soluţiei respectă dispoziţiile art. 356 C. proc. pen. arătând care sunt mijloacele de probă în baza cărora reţine ca reală situaţia de fapt din rechizitoriu, aşa încât apreciază ca neîntemeiate cererile inculpaţilor de trimitere a cauzei spre rejudecare la instanţa de fond mai ales că dispoziţiile art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. limitează situaţiile în care se poate dispune această soluţie.

Reţine instanţa de apel că în cauză nu a existat nici un caz de incompatibilitate, faptul că judecătorul care a soluţionat fondul cauzei a făcut parte din completul care a respins ca nefondat recursul inculpatului M.F.M. împotriva încheierii Judecătoriei Galaţi prin care s-a prelungit arestarea preventivă nu atrage incompatibilitatea judecătorului, cât timp nu a făcut o analiză a fondului cauzei.

Se apreciază ca neîntemeiate criticile inculpatului M. şi D. referitoare la încălcarea dreptului la apărare întrucât nu li s-a acordat termen pentru pregătirea apărării atunci când s-a pus în discuţie schimbarea încadrării juridice a faptei, reţinând instanţa de apel că nu se impunea acordarea unui termen în acest sens în condiţiile în care s-au formulat cereri de schimbare a încadrării juridice la termenele anterioare astfel încât apărătorii au avut timpul necesar pentru pregătirea apărării.

Se apreciază că urmărirea penală a fost efectuată în mod just de către fostul Parchet Naţional Anticorupţie cât timp în sarcina inculpaţilor au fost reţinute infracţiuni de corupţie ca atare se apreciază că aceste critici formulate de inculpatul M.F.M. şi D.M.A. nu sunt probate.

În ceea ce priveşte susţinerea inculpatului M.F.M. cum că în cauză nu există un act de începere a urmăririi penale faţă de el cu privire la infracţiunea de "luare de mită" constând în pretinderea şi primirea sumei de 180 milioane lei vechi de la inculpatul P.I., Curtea reţine că faţă de acest inculpat s-a dispus începerea urmăririi penale pentru infracţiunea mai sus-menţionată, în formă continuată, încă din primul ciclu al fazei de cercetare penală. După restituirea cauzei la procuror în urma autodenunţului inculpatului P.I. a fost începută urmărirea penală şi faţă de acest inculpat pentru infracţiunea de "dare de mită" constând în aceea că i-a dat inculpatului M.F.M. suma de 180.000.000 lei pentru a-l determina să-l ajute pe el şi pe inculpatul E.I. la încheierea contractului de livrare de produse siderurgice din 06 octombrie 2000 intervenit între SC S. SA Galaţi şi SC R. SA Huşi.

Este adevărat că în cauză nu s-a întocmit un alt act de începere a urmăririi penale separat pentru acest act material însă Curtea apreciază că acest procedeu nu este greşit de vreme ce în cauză exista deja o dispoziţie de urmărire penală a inculpatului M.F.M. şi pentru infracţiunea prevăzută de art. 254 C. pen. în plus cu ocazia audierii şi prezentării materialului de urmărire penală inculpatului M.F.M. i s-a adus la cunoştinţă că este cercetat şi pentru de luarea de mită mai sus descrisă, astfel că drepturile procesuale ale inculpatului nu au fost în concret afectate.

Cât priveşte faptul că instanţa de fond a păşit la soluţionarea cauzei fără a se pronunţa asupra unei cereri anterioare de completare a materialului probator cu efectuarea unei verificări de natură financiar-contabilă Curtea reţine că această verificare nu era necesară câtă vreme în cauză se efectuase deja o expertiză contabilă judiciară ale cărei concluzii puteau fi avute în vedere la soluţionarea cauzei în măsura în care se coroborau cu ansamblul materialului probator administrat în cauză.

În plus o astfel de verificare a evidenţelor părţii civile nu ar fi avut nici o finalitate deoarece aceasta a precizat expres că în scriptele sale figurează ca şi debitori doar părţile responsabile civilmente SC E. SRL Tecuci şi SC R. SA Huşi, societăţi cărora partea vătămată SC M.S. SA Galaţi le-a livrat produse siderurgice, şi nu inculpaţii din prezenta cauză.

Nici critica inculpaţilor M.F.M. şi D.M.A. referitoare la faptul că judecătorul fondului nu s-a pronunţat expres asupra cererii de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 246 raportat la art. 248 C. pen., cu aplicarea art. 258 C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), cu aplicarea art. 258 C. pen. nu poate constitui un motiv pentru trimiterea cauzei spre rejudecare.

Sub acest aspect Curtea apreciază că de vreme ce prin dispozitivul hotărârii s-a dispus schimbarea încadrării juridice în sensul înlăturării doar a dispoziţiilor art. 17 şi 18 din Legea nr. 78/2000 şi nu şi a dispoziţiilor art. 2481 C. pen., astfel cum au solicitat inculpaţii, instanţa s-a pronunţat implicit şi în sensul respingerii cererii formulate de inculpaţi.

Cât priveşte motivarea neprimirii cererii de schimbare a încadrării juridice în sensul formulat de inculpaţi Curtea reţine că potrivit art. 2481 C. pen. infracţiunea de "abuz în serviciu contra intereselor persoanelor" este mai gravă atunci când a produs consecinţe deosebit de grave adică o pagubă materială mai mare de 2.000.000.000 lei sau o perturbare deosebit de gravă a activităţii unei persoane juridice sau fizice (art. 146 C. pen. în redactarea în vigoare la data comiterii faptelor). Ori dacă în speţă nu se poate reţine că faptele inculpaţilor M.F.M. şi D.M.A. au produs o perturbare deosebit de gravă a activităţii părţii vătămate SC M.S. SA Galaţi, este totuşi evident că prin nerespectarea atribuţiilor de serviciu cei doi inculpaţi, funcţionari ai părţii vătămate, au contribuit la producerea prejudiciului suferit de aceasta ca urmare a neachitării de către societăţile beneficiare a produselor siderurgice achiziţionate.

Cu privire la critica formulată de inculpatul M.F.M. şi D.M.A. cu privire la greşita lor condamnare pentru infracţiunea de abuz în serviciu întrucât în cauză nu ar fi întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni, reţine Curtea de Apel Galaţi că nu este întemeiată, probele administrate în cauză dovedind că cei doi inculpaţi, funcţionari cu atribuţii de conducere în cadrul părţii vătămate SC M.S. SA Galaţi cu ştiinţă şi-au îndeplinit în mod defectuos atribuţiile de serviciu, încălcând dispoziţiile şi hotărârile interne ale organelor de conducere colegiale ale părţii vătămate ce stipulau reguli clare şi stricte privind modalitatea de livrare a produselor siderurgice, în sensul că au dat dispoziţii privind încheierea şi derularea a două contracte de livrare cu încălcarea respectivelor hotărâri fapt ce a condus la producerea unui prejudiciu însemnat.

Apreciază instanţa de prim control judiciar că apelurile inculpaţilor M.F.M. şi D.M.A. sunt întemeiate sub aspectul greşitei confiscări a sumei de câte 8,8 miliarde lei în baza art. 118 lit. d) C. pen. cu referire la art. 10 din Legea nr. 78/2000 în condiţiile în care nu s-a făcut dovada că cei doi inculpaţi ar fi obţinut vreo sumă de bani din valorificarea produselor siderurgice livrate de partea vătămată SC E. SRL Tecuci şi SC R. SA Huşi aşa încât în condiţiile în care partea vătămată nu ar fi solicitat despăgubiri, să se poată dispune confiscarea de la aceştia a sumelor respective.

Faţă de această situaţie Curtea de Apel Galaţi a înlăturat dispoziţia de confiscare de la cei doi inculpaţi a sumei de câte 8,8 miliarde lei.

De asemenea, a apreciat instanţa de apel că pedepsele aplicate celor doi inculpaţi nu au fost corect individualizate fiind prea mari, fapt pentru care a dispus reducerea acestora corespunzător criteriilor generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)

Cu privire la motivele de apel invocate de inculpaţii E.I. şi P.I. reţine Curtea de Apel Galaţi că nu sunt fondate iar cu privire la apelul inculpatului C.V. apreciază că este fondat doar cu privire la anumite aspecte şi anume raportat la data comiterii infracţiunilor prevăzute de art. 290 C. pen. cu referire la art. 17 lit. c) şi art. 18 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 în referire la art. 17 lit. h) şi art. 18 alin. (5) din Legea nr. 78/2000 a arătat că a intervenit prescripţia răspunderii penale cu consecinţa încetării procesului penal.

De asemenea a apreciat instanţa de apel că motivul de apel invocat de inculpatul C.V. cu privire la modul de soluţionare a laturii civile este întemeiat aşa încât a înlăturat obligarea inculpatului la plata sumei de 22.936.746.828 lei vechi către partea civilă SC M.S. SA Galaţi.

Referitor la apelul inculpatului R.C. reţine instanţa de prim control judiciar că acesta este întemeiat în parte cu privire la intervenirea prescripţiei răspunderii penale pentru instigare la infracţiunea de uz de fals pentru care a dispus încetarea procesului penal.

Deosebit de acest aspect reţine instanţa de apel că şi critica referitoare la modul de soluţionare a laturii civile este întemeiată şi anume aspectele referitoare la confiscarea sumelor de 50.000 mărci germane şi 500.000.000 lei vechi nu sunt întemeiate cât timp nu există probe certe că au fost obţinute de inculpaţi astfel încât a modificat dispoziţiile privind confiscarea specială cuprinse în sentinţa apelată.

De asemenea se apreciază că în mod greşit a dispus instanţa de fond obligarea inculpatului R.C. la plata de despăgubiri civile către partea vătămată SC M.S. SA Galaţi alături de inculpatul P.I. şi E.I. cât timp el nu a fost condamnat pentru infracţiunea de înşelăciune.

Şi criticile formulate de parchet referitoare la latura civilă a cauzei se apreciază ca fiind nefondate cât timp partea civilă SC M.S. SA Galaţi şi-a menţinut poziţia în sensul că renunţă la pretenţiile civile formulate faţă de inculpaţii M.F.M. şi D.M.A., având în acest context întâietate principiul disponibilităţii ce guvernează soluţionarea laturii civile a cauzei.

Examinând din oficiu hotărârea apelată reţine instanţa de apel că sentinţa apelată se impune a fi modificată sub aspectul conţinutului pedepsei accesorii în sensul că se impune interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen. în privinţa inculpaţilor M.F.M., D.M.A., P.I. şi E.I. iar inculpatului R.C. drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.

De asemenea apreciază instanţa de apel că dispoziţia de obligare în solidar a inculpaţilor P.I. şi E.I. pe acesta în solidar şi cu partea responsabilă civilmente SC R. SA Huşi la plata sumei de 38.539.012.492 lei vechi către partea civilă SC M.S. SA Galaţi nu este justificată deoarece prejudiciul efectiv produs de aceştia este în sumă de 10.910.059.246 lei vechi, restul fiind penalităţi astfel încât plata lor nu se justifică cât timp nu rezultă modul de calcul, situaţie ce urmează a fi reglementată cu ocazia punerii în executare a hotărârii.

Faţă de modalitatea de soluţionare a laturii civile, instanţa de apel a dispus ridicarea măsurilor asigurătorii instituite asupra bunurilor inculpaţilor.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. - S.T. Galaţi, partea civilă A.M. Galaţi SA şi inculpaţii C.V., D.M.A., E.I., M.F.M. şi R.C.

În apelul Parchetului este criticată Decizia instanţei de apel pentru netemeinicie sub aspectul pedepselor aplicate inculpaţilor M.F.M. şi D.M.A. - caz de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. apreciind că sunt prea mici în raport de activitatea infracţională desfăşurată de inculpaţi.

De asemenea, Parchetul apreciază ca eronată modalitatea de soluţionare a laturii civile a cauzei - caz de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen.

Astfel se reţine că suma remisă de inculpatul C.V. inculpatului R.C. pentru a interveni pe lângă inculpatul M.F.M. a fost de 25.000 mărci germane, sumă ce trebuie a fi confiscată de la autorul traficului de influenţă. Faptul că în conformitate cu înţelegerea dintre inculpaţii R.C. şi C.V., suma de 5.000 mărci trebuia reţinută de primul iar cea de 20.000 mărci germane revenea inculpatului M.F.M., este nerelevant apreciază Parchetul, astfel încât se impunea ca obiectul material traficat să fie confiscat în totalitate.

Cu privire la pretenţiile părţii civile SC S. SA se reţine că aceasta a solicitat despăgubiri în cuantum de 10.889.619.000 lei reprezentând prejudicii suferite pe relaţia comercială cu SC R. SA Huşi şi de 6.162.948.665 lei din relaţia comercială cu SC E. SRL Tecuci fiind răspunzători de producerea acestui prejudiciu în suma totală de 17,6 miliarde lei inculpaţii M.M.F., D.M.A., C.V., P.I. şi E.I. În condiţiile renunţării de către partea civilă la despăgubirile civile datorate de către inculpaţii M.F.M. şi D.M.A. se impunea confiscarea acestor sume de la inculpaţi în baza art. 118 lit. c) C. pen.

Inculpaţii M.F.M. şi D.M.A. au criticat decizie instanţei de apel cât şi sentinţa instanţei de fond pentru nelegalitate şi netemeinicie sub următoarele aspecte expuse pe larg în motivele de recurs depuse în scris la dosar:

1. În cauză, atât la instanţa de fond cât şi în apel a existat un caz de incompatibilitate - motiv de casare prevăzut de art. 3859 pct. 3 teza I C. proc. pen. care se ia în considerare din oficiu cu consecinţa casării hotărârilor pronunţate şi trimiterii cauzei spre rejudecare la instanţa de fond.

2. În cauză nu au fost respectate dispoziţiile legale privind competenţa după materie şi cele referitoare la sesizarea instanţei - motiv de casare prevăzut de art. 3859 pct. 1 şi 2 C. proc. pen. cu consecinţa casării hotărârilor şi trimiterii cauzei la D.N.A. - S.T. Galaţi pentru refacerea urmăririi penale.

3. Hotărârea instanţei de fond nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluţia - caz de casare prevăzut de art. 3859 pct. 9 C. proc. pen. cu consecinţa trimiteri cauzei spre rejudecare la instanţa de fond.

4. Instanţa de fond şi cea de apel nu s-au pronunţat asupra unor probe administrate sau cereri ale inculpaţilor care erau de natură să le garanteze drepturile şi să influenţeze soluţia procesului - caz de casare prevăzut de art. 3859 pct. 10 C. proc. pen. - impunându-se casarea hotărârilor şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond.

5. Instanţele au comis grave erori de fapt cu consecinţa pronunţării unei hotărâri greşite de condamnare - caz de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen. - în raport de care solicită achitarea inculpaţilor pentru infracţiunile prevăzute de art. 246 raportat la art. 2481 C. pen. cu referire la art. 258 C. pen. şi art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) pentru inculpatul D.M. şi pentru aceeaşi încadrare juridică mai puţin art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) pentru inculpatul M.F. şi încetarea procesului penal faţă de M.F. în temeiul art. 10 lit. f) C. proc. pen. pentru actul material al abuzului în serviciu pentru care nu fusese trimis în judecată.

Pentru infracţiunea prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. reţinută în sarcina inculpatului M.F. în lipsa probelor, a solicitat achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. şi înlăturarea măsurii de confiscare a sumei de 180.000.000 lei.

6. Faptelor li s-a dat o greşită încadrare juridică - caz de casare prevăzut de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen. arătându-se că prin abuzul în serviciu imputat ambilor inculpaţi - două acte materiale inculpatului D.M.A. şi un act material inculpatului M.F.M., neproducându-se nici o pagubă ci cel mult o vătămare a intereselor legale ale societăţii nu se justifică reţinerea formei agravante prevăzută de art. 2481 C. pen. fapt pentru care se solicită schimbarea încadrării juridice a faptelor şi încetarea procesului penal pentru ambii inculpaţi pentru lipsa plângerii prealabile sau că a intervenit prescripţia specială a răspunderii penale.

Pentru infracţiunea de luare de mită reţinută în sarcina inculpatului M.F.M. s-a solicitat schimbarea încadrării juridice în infracţiunea prevăzută de art. 256 C. pen. cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi încetarea procesului penal ca efect al împlinirii termenului prescripţiei speciale conform art. 124 cu referire la art. 122 lit. d) C. pen.

Inculpatul R.C. a invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 10 C. proc. pen. apreciind că instanţele nu au făcut o analiză completă a probelor administrate în favoarea sa, fapt pentru care solicită trimiterea cauzei la instanţa de fond spre rejudecare.

Inculpatul invocă de asemenea cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen. apreciind că s-a comis o eroare gravă de fapt având drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greşite de condamnare, fapt pentru care solicită achitarea pentru cele două infracţiuni de fals reţinute în sarcina sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. iar pentru infracţiunea de trafic de influenţă prevăzută de art. 257 alin. (1) cu referire la art. 5 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) achitarea în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen. arătând că nu s-a făcut dovada că ar fi intervenit pe lângă inculpatul M.F.M.

În recursul său inculpatul E.I. solicită achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. arătând că nu a comis nici o faptă reţinută în sarcina sa iar în subsidiar casarea ambelor hotărâri şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond şi extinderea procesului penal cu privire la numitul P.G. conform art. 337 C. proc. pen.

Recurentul inculpat C.V. nu a motivat în scris recursul şi nici nu s-a prezentat în faţa Înaltei Curţi astfel că apărătorul desemnat din oficiu a solicitat încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului şi respingerea recursului parchetului cu privire la criticile formulate sub aspectul laturii civile a cauzei.

Recurenta parte civilă A.M. Galaţi SA nu a depus motive de recurs şi nici nu s-a prezentat în faţa Înaltei Curţi prin consilier juridic pentru a susţine oral motivele de recurs.

Analizând legalitatea şi temeinicia deciziei recurate prin prisma cazurilor de casare invocate, conform art. 3856 alin. (2) C. proc. pen. potrivit cărora instanţa de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute de art. 3859 C. proc. pen. reţine Înalta Curte că doar recursurile declarate de inculpaţii R.C. şi E.I. sunt fondate şi numai sub aspectul îndeplinirii termenului de prescripţie a răspunderii penale pentru infracţiunea prevăzută de art. 291 C. pen. cu referire la art. 17 lit. c) şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 în ceea ce-l priveşte pe inculpatul R.C. şi art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 cu referire la art. 17 lit. h) şi art. 18 alin. (5) din Legea nr. 78/2000 în ceea ce-l priveşte pe inculpatul E.I. urmând a extinde efectele recursului şi în privinţa inculpatului P.I.

Celelalte motive de recurs invocate de inculpaţii R.C. şi E.I. ca şi recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A., S.T. Galaţi, inculpaţii C.V., D.M.A., M.F.M. şi de către SC A.M. Galaţi SA sunt nefondate urmând a fi respinse ca atare pentru considerentele ce urmează:

Înalta Curte apreciază că situaţia de fapt a fost bine stabilită de instanţele inferioare în urma analizei coroborate a întregului ansamblul probator administrat în cauză, încadrarea juridică dată faptelor este justă şi corespunde situaţiei de fapt reţinute, în mod corect apreciind instanţa de fond că sunt îndeplinite în cauză condiţiile tragerii la răspundere penală a inculpaţilor sub aspectul infracţiunilor ce li se reţin în sarcină.

Cu privire la recursurile declarate de inculpaţii M.F.M. şi D.M.A. reţine Înalta Curte că nu sunt întemeiate urmând a le respinge ca atare pentru considerentele ce urmează:

1. Cazurile de incompatibilitate invocate de inculpaţi cu referire la domnul judecător C.A. care a pronunţat sentinţa penală şi domnul judecător C.C. care a făcut parte din completul care a soluţionat apelul nu sunt întemeiate aşa încât nu se impune trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond.

Cazul de incompatibilitate invocat de cei doi inculpaţi cu privire la judecătorul fondului, C.A., a fost invocat şi în faza apelului fiind respins ca nefondat, în mod corect reţinând instanţa de apel că nu sunt incidente în cauză dispoziţiile art. 47 alin. (2) C. proc. pen.

Faptul că magistratul care a soluţionat cauza în fond a făcut parte din completul care a soluţionat recursul declarat de inculpatul M.F.M., împotriva încheierii Judecătoriei Galaţi prin care s-a prelungit durata arestării preventive nu poate atrage incompatibilitatea acestuia aşa cum de altfel în mod corect a reţinut şi instanţa de apel cât timp cauza avea ca obiect contestarea măsuri arestului preventiv fără a face referire asupra fondului cauzei.

Nici cazul de incompatibilitate invocat în privinţa judecătorului C.C. nu este întemeiat.

Este adevărat că acest magistrat a făcut parte din completul de la Tribunalul Galaţi care a judecat recursul declarat de parchet împotriva Sentinţei penale nr. 348 din 8 octombrie 2001 a Judecătoriei Galaţi prin care s-a dispus restituirea cauzei la parchet pentru refacerea urmăririi penale, el formulând opinie separată în sensul admiterii recursului declarat de parchet, situaţie ce nu poate fi asimilată cu cazul de incompatibilitate reglementat de dispoziţiile art. 47 alin. (2) C. proc. pen.

De altfel, magistratul a formulat cerere de abţinere, fiind şi recuzat de către inculpaţi, cereri ce au fost respinse ca nefondate întrucât în motivarea opiniei separate magistratul s-a pronunţat asupra probelor administrate în cauză, fără a-şi exprima opinia asupra soluţiei ce urma a fi dată în cauză, fapt pentru care Înalta Curte apreciază că nu sunt incidente în cauză dispoziţiile art. 47 alin. (2) C. pen.

2. Criticile referitoare la nerespectarea dispoziţiilor legale privind competenţa după materie şi cele referitoare la sesizarea instanţei invocate de către inculpaţii D.M.A. şi M.F.M. nu sunt întemeiate.

Instanţa de apel a răspuns criticilor formulate de inculpaţi cu privire la competenţa după materie şi cele referitoare la sesizarea instanţei, ori consideră Înalta Curte că a invoca aceste excepţii la interval de 10 ani de la sesizarea instanţei, după îndelungi amânări ale cauzei la solicitarea inculpaţilor care invocau diverse motive, inclusiv formularea unor excepţii de neconstituţionalitate, nu reprezintă altceva decât încercări de tergiversare a soluţionării cauzei.

Faptul că pentru actul material de a lua suma de 180.000.000 lei cu titlu de mită de către inculpatul M.F.M. nu a fost întocmit un act de începere a urmăririi penale nu poate constitui un caz de nulitate absolută reglementată de dispoziţiile art. 197 alin. (2) C. proc. pen. cât timp faţă de acest inculpat exista o rezoluţie de începere a urmăririi penale cu privire la infracţiunea de luare de mită prevăzută de art. 254 C. pen.

De altfel, din procesul-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală şi cu ocazia audierii sale i s-a adus la cunoştinţă inculpatului că este cercetat şi pentru acest act material ce intră în conţinutul constitutiv al infracţiunii de luare de mită, astfel încât apreciază Înalta Curte că nu i-a fost încălcat dreptul la apărare.

În cazul inculpatului D.M.A., faptul că acesta nu a fost trimis în judecată pentru fapte de corupţie sau fapte conexe infracţiunilor de corupţie nu poate conduce la concluzia că D.N.A. nu era competentă să efectueze urmărirea penală în cauză, cât timp inculpatul fiind trimis în judecată împreună cu alte persoane care erau cercetate pentru infracţiuni de corupţie, existând cauze de conexitate şi indivizibilitate, competenţa de a efectua urmărirea penală revenea organului specializat în urmărirea faptelor de corupţie astfel încât criticile referitoare la necompetenţa materială şi cele referitoare la sesizarea instanţei nu sunt fondate.

3. Cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 9 C. proc. pen. în sensul că hotărârea instanţei de fond nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluţia nu este incident în cauză.

Instanţa de apel reţine în motivarea deciziei că au existat anumite inadvertenţe în sentinţa instanţei de fond însă apreciază Înalta Curte că în urma propriei analize a întregului ansamblu probator instanţa de apel a reuşit să înlăture aceste inadvertenţe reţinând o corectă situaţie de fapt bazată pe o analiză amplă, judicioasă şi coroborată a tuturor mijloacelor de probă administrate în cauză.

De altfel, instanţa de apel, în baza efectului devolutiv al apelului are posibilitatea de a realiza o nouă judecată în fond a cauzei fără a fi necesară trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond.

4. Cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 10 C. proc. pen. vizând criticile aduse de inculpaţii D.M.A. şi M.F.M. cu privire la faptul că cele două instanţe nu s-au pronunţat asupra unor probe administrate sau cereri ale inculpaţilor, nu este incident în cauză.

Aceste critici vizează soluţia pronunţată de instanţa de fond şi au fost invocate şi cu ocazia soluţionării apelurilor, critici cărora instanţa de apel le-a dat o corectă rezolvare.

Susţinerea inculpaţilor în sensul că deşi au solicitat efectuarea unui act intern de verificare financiar-contabilă în cadrul SC M.S. SA Galaţi pentru a se stabili dacă s-a produs sau nu o pagubă de către inculpaţi iar instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra acesteia, nu este reală, cât timp instanţa de fond reţinând că nu se impune restituirea cauzei la parchet s-a pronunţat asupra tuturor motivelor invocate în acest sens.

În altă ordine de idei în mod corect a apreciat instanţa de apel că nu se impunea efectuarea acestei verificări contabile cât timp în cauză a fost dispusă şi s-a efectuat o expertiză contabilă, probă ştiinţifică efectuată de persoane specializate, astfel încât în nici un caz această verificare contabilă nu putea clarifica într-o mai mare măsură aspectele invocate de inculpaţi.

Nici celelalte critici aduse hotărârii instanţei de fond în cadrul acestui caz de casare referitoare la faptul că instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra cererii de schimbare a încadrării juridice a faptelor în sensul înlăturării dispoziţiilor art. 2481 C. pen., precum şi faptul că în sarcina inculpatului M.F.M. s-a reţinut că a primit de la inculpatul P.I. suma de 180.000.000 lei cu titlu de mită, faptă dovedită cu declaraţiile inculpatului P., fără a avea în vedere declaraţiile ulterioare ale inculpatului P.I. care a negat această faptă arătând că nu i s-a pretins şi nici nu a dat vreo sumă de bani, apreciază Înalta Curte că nu sunt fondate.

Aşa cum am arătat cu ocazia analizei unui alt motiv de recurs, instanţa de apel, în baza efectului devolutiv al apelului putea proceda la o nouă judecată în fond a cauzei, însă cu ocazia soluţionării apelurilor declarate de inculpaţi a apreciat că aceste critici sunt nefondate, fapt pentru care a menţinut, sub aceste aspecte, soluţia pronunţată de instanţa de fond ca fiind legală şi temeinică.

5. Nici cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen. în sensul că ambele instanţe au comis grave erori de fapt având drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greşite de condamnare menţinută de instanţa de apel, nu este incident în cauză.

Reţine Înalta Curte că inculpatul M.F.M. a fost trimis în judecată şi condamnat pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în formă calificată prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) raportat la art. 2481 C. pen. cu aplicarea art. 258 C. pen., respectiv luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 5 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

Inculpatul D.M.A. a fost trimis în judecată şi condamnat pentru săvârşirea infracţiunii unice de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în formă calificată prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) raportat la art. 2481 C. pen. cu aplicarea art. 258 C. pen. şi art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Probele administrate în cauză dovedesc în mod cert, mai presus de orice dubiu, că cei doi inculpaţi se fac vinovaţi de comiterea acestor fapte.

Atât instanţa de fond cât şi instanţa de apel cu făcut o analiză completă a tuturor probelor administrate în cele două faze ale procesului penal stabilind fără echivoc vinovăţia celor doi inculpaţi sub aspectul comiterii infracţiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) raportat la art. 2481 C. pen. cu aplicarea art. 258 C. pen. în cazul inculpatului D.M.A. fiind incidente şi dispoziţiile art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Pentru a constitui caz de casare, eroarea de fapt trebuie să fie gravă, adică pe de o parte să fi influenţat asupra soluţiei cauzei, iar pe de altă parte să fie vădită, neîndoielnică.

Eroarea gravă de fapt nu priveşte dreptul de apreciere a probelor ci discordanţa între cele reţinute de instanţă şi conţinutul real al probelor prin ignorarea unor aspecte evidente ce au avut drept consecinţă pronunţarea altei soluţii decât cea pe care materialul probator o susţine.

Verificând probatoriul administrat în cauză prin prisma apărărilor formulate de inculpaţi, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată ca nefondate apărările inculpaţilor D.M.A. şi M.F.M. în sensul că nu se fac vinovaţi de comiterea infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în forma calificată şi că a fost comisă o gravă eroare de fapt.

Astfel, din examinarea mijloacelor de probă aflate în dosarul de urmărire penală coroborate cu probele administrate nemijlocit în cursul cercetării judecătoreşti, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că deşi organele de conducere ale SC S. Galaţi au adoptat un plan de măsuri pentru rentabilizarea activităţii părţii civile iar membrii Consiliului de administraţie din care făcea parte şi inculpatul M.F.M., au coordonat şi au asigurat atingerea unor standarde economice, ulterior cei doi inculpaţi, inculpatul D.M.A. deţinând funcţia de director comercial, au folosit o modalitate ilegală de comercializare a produselor, fapte ce au produs grave prejudicii părţii civile.

Susţinerile apărării în sensul că inculpaţii nu au nici o legătură cu aşa zisul prejudiciu produs părţii civile cât timp în scriptele societăţii figurează ca debitori SC E. SRL Tecuci şi SC R. SA Huşi nu sunt întemeiate întrucât prin atitudinea lor, în sensul nerespectării atribuţiilor de serviciu permiţând celor două societăţi să ridice marfă de la partea civilă fără a plăti contravaloarea acesteia, au făcut posibilă prejudicierea părţii civile.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază, aşa cum de altfel în mod corect au reţinut şi cele două instanţe, că există raport de cauzalitate între nerespectarea de către cei doi inculpaţi a atribuţiilor de serviciu, prin efectuarea unor acte contrare măsurilor adoptate de Comitetul de direcţie şi atribuţiilor din contractele de administrare şi, respectiv de muncă încheiate cu partea vătămată, şi producerea prejudiciului constând în contravaloarea mărfii livrate către cele două societăţi beneficiare, livrări care nu ar fi avut loc fără intervenţia inculpaţilor, astfel încât sunt întrunite condiţiile pentru angajarea răspunderii penale a celor doi inculpaţi sub aspectul comiterii infracţiunii de abuz în serviciu în formă calificată.

Intervenţiile inculpaţilor M.F.M. şi D.M.A. în derularea contractelor cu SC E. SRL Tecuci şi SC R. SA Huşi au fost hotărâtoare, astfel că în lipsa acestora nu era posibilă livrarea de produse siderurgice fără a se efectua plata efectivă a contravalorii mărfii.

Încheierea contractelor de livrare de tablă, cu SC E. SRL Tecuci la intervale foarte scurte respectiv 30 mai 2000 şi 6 iunie 2000 s-a datorat în principal traficului de influenţă exercitat de inculpatul R.C. care se afla în relaţii foarte strânse cu inculpatul M.F.M.

Instanţa de apel a evidenţiat probele care fac dovada faptului că inculpaţii M.F.M. şi D.M.A. s-au implicat direct în derularea contractului cu SC E. SRL Tecuci relevante în acest sens fiind raportul de constatare tehnico-ştiinţifică grafoscopic, declaraţiile martorilor G.C., G.E.H., S.A., E.B.M., ca şi proba cu înscrisuri.

Astfel, martorii declară că deşi au sistat livrările către SC E. SA Tecuci deoarece acestea atinseseră plafonul valoric al rolelor livrate către S., în urma intervenţiilor inculpatului M.F.M. livrările au continuat, situaţie ce a fost confirmată şi de inculpatul D.M.A., prin atitudinea lor cei doi inculpaţi încălcându-şi atribuţiile de serviciu şi hotărârile Comitetului de direcţie.

Aceeaşi situaţie s-a perpetuat şi în cazul derulării relaţiilor cu SC R. SA Huşi, contractul fiind încheiat ca urmare a intervenţiei inculpatului M.F.M.

Cele două instanţe au expus pe larg modalitatea de derulare a relaţiilor comerciale între partea civilă şi SC R. SA Tecuci probele administrate în cauză dovedind că şi în acest caz contractul semnat de către inculpatul D.M.A. nu respecta măsurile de rentabilizare a părţii civile adoptate de organele de conducere şi Consiliul de administraţie.

Înalta Curte apreciază că probele administrate în cauză dovedesc indubitabil că sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în formă calificată în sarcina celor doi inculpaţi, atât sub aspectul laturii obiective cât şi sub aspectul laturii subiective, solicitările apărării în sensul achitării inculpaţilor nefiind întemeiate.

Cu privire la infracţiunea de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 5 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 reţinută în sarcina inculpatului M.F.M., Înalta Curte apreciază că a fost pe deplin dovedită, declaraţia inculpatului P.I. fiind relevantă în acest sens el declarând că i-a dat inculpatului M.F.M. suma de 180.000.000 lei (ROL) cu scopul de a aproba în condiţii nelegale încheierea unui contract de către SC R. SA Huşi în vederea livrării de produse laminate.

Această poziţie a fost menţinută atât în autodenunţ, în declaraţia dată în faza de urmărire penală, cât şi cu ocazia confruntării dintre cei doi inculpaţi.

Faptul că inculpatul P.I. a revenit asupra declaraţiei în faţa instanţei de judecată nu poate conduce la concluzia inexistenţei infracţiunii de luare de mită, mai ales că nici nu a oferit o explicaţie credibilă asupra acestei reveniri arătând doar că s-au făcut presiuni asupra sa.

Omite însă apărarea inculpatului M.F.M. că între cei doi inculpaţi s-a realizat şi o confruntare ocazie cu care inculpatul P.I. şi-a menţinut poziţia iniţială, or, în aceste condiţii nici unul dintre inculpaţi nu vorbeşte de anumite "presiuni" exercitate asupra inculpatului P.I.

Aceste aspecte au fost analizate pe larg de cele două instanţe, probele administrate în cauză dovedind vinovăţia inculpatului M.F.M. sub aspectul comiterii infracţiunii de luare de mită.

Datorită funcţiei deţinute în Comitetul de direcţie, în mod corect au apreciat instanţele inferioare că inculpatul M.F.M. îndeplineşte calitatea de funcţionar pentru a putea avea calitatea de subiect activ al infracţiunii de luare de mită.

6. Nici cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen. nu este incident în cauză.

Reţinerea dispoziţiilor art. 2481 C. pen. alături de infracţiunea prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) este justificată de cuantumul mare al prejudiciului produs prin comiterea infracţiunilor reţinute în sarcina inculpaţilor.

Este adevărat că infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor este inclusă în categoria infracţiunilor de serviciu sau în legătură cu serviciu însă este în acelaşi timp şi o infracţiune de rezultat, neîndeplinirea unui act sau îndeplinirea în mod defectuos trebuie să aibă ca rezultat vătămarea intereselor legale ale unei persoane, înţelegând prin aceasta inclusiv producerea unui prejudiciu.

Ca atare, cererea de schimbare a încadrării juridice a infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prin înlăturarea dispoziţiilor art. 2481 C. pen., formulată de apărare nu este întemeiată.

Nici cererea de schimbare a încadrării juridice a infracţiunii de luare de mită în infracţiunea de primire de foloase necuvenite formulată de inculpatul M.F.M. nu este întemeiată, primirea sumei de 180.000.000 lei de la inculpatul P.I. având rolul de a-l determina pe inculpatul M.F.M. să încheie contractul de livrare a produselor laminate cu SC R. SA Huşi în condiţii nelegale şi în detrimentul măsurilor de rentabilizare a SC S. luate de către Comitetul de direcţie.

Modul în care a acţionat inculpatul M.F.M. în funcţia deţinută, nu poate duce la concluzia că în cauză ar fi îndeplinite elementele constitutive ale infracţiunii de primire de foloase necuvenite prevăzută de art. 256 C. pen. care presupune primirea unor foloase după îndeplinirea îndatoririlor de serviciu, situaţie ce nu se regăseşte în cauza dedusă judecăţii.

Recursul declarat de inculpatul R.C. este întemeiat numai sub aspectul îndeplinirii termenului prescripţiei răspunderii penale cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 291 C. pen. cu referire la art. 17 lit. c) şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, urmând a fi admis ca atare pentru considerentele ce urmează:

Infracţiunea de uz de fals a fost comisă în luna noiembrie 2002 iar în raport de termenele prevăzute de art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen. cu referire la art. 124 C. pen. Înalta Curte constată că s-a împlinit termenul prescripţiei răspunderii penale aşa încât urmează ca în baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) teza a II-a C. proc. pen. să înceteze procesul penal pornit împotriva inculpatului R.C. pentru infracţiunea prevăzută de art. 291 C. pen. cu referire la art. 17 lit. c) şi art. 8 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

Celelalte motive de recurs invocate de inculpatul R.C. nu sunt fondate:

Cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 10 şi 18 C. proc. pen. nu sunt incidente în cauză.

De altfel, în motivele scrise de apărătorul inculpatului R.C. invocă în drept dispoziţiile art. 38510 pct. 2 lit. c), alin. (9), alin. (10), alin. (17), alin. (18) C. proc. pen. în condiţiile în care art. 38510 C. proc. pen. are doar 3 alineate, astfel încât este greu de înţeles în ce constă apărarea inculpatului.

Materialul probator administrat în cauză dovedeşte indubitabil vinovăţia inculpatului R.C. pentru toate infracţiunile reţinute în sarcina sa, cerere formulată de apărare în sensul achitării pentru infracţiunile de trafic de influenţă prevăzute de art. 257 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 5 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) instigare la infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 290 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 17 lit. c) şi art. 18 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi uz de fals prevăzută de art. 291 C. pen. cu referire la art. 17 lit. c) şi art. 18 din Legea nr. 78/2000 fiind nefondată.

Astfel, în cauză au fost administrate probe din care rezultă că inculpatul R.C. avea o influenţă deosebită asupra inculpatului M.F.M. şi că a intervenit pe lângă acesta pentru a-l determina să încheie contracte dezavantajoase pentru partea vătămată.

Declaraţiile martorilor B.M., Ţ.C. şi U.I., angajaţi ai părţii vătămate sunt relevante în acest sens.

De asemenea, în acelaşi sens sunt şi declaraţiile inculpaţilor C.V. şi P.I. dar şi a martorului Ş.M.C. care a declarat că inculpatul C.V. a fost ajutat de inculpatul R. să ia tabla de la SC S. SA pe datorie şi de asemenea că a fost trimis de inculpatul C.V. să plătească notele de plată reprezentând contravaloarea consumaţiilor făcute la restaurant de inculpaţii R.C., M.F.M. şi D.M.A.

De asemenea, martorul P.G. a declarat că l-a auzit pe inculpatul R.C. spunând că inculpatul C.V. îi promisese bani şi un autoturism marca M. pentru ajutorul dat la achiziţionarea de produse siderurgice de la SC S. SA.

Şi infracţiunile de instigare la fals şi uz de fals au fost dovedite în cauză, neexistând la dosar probe care să susţină apărările inculpatului, instanţele inferioare făcând o analiză asupra activităţii infracţionale a inculpatului ce urmează a fi avută în vedere de Înalta Curte.

Pentru infracţiunea de instigare la fals instanţa de apel a dispus încetarea procesului penal pentru împlinirea termenului prescripţiei răspunderii penale potrivit dispoziţiilor art. 122 şi art. 124 C. pen., dispoziţii legale ce urmează a fi reţinute şi de Înalta Curte cu referire la infracţiunea de uz de fals.

Referitor la recursul inculpatului E.I. se constată că este întemeiat doar sub aspectul împlinirii termenului prescripţiei răspunderii penale, celelalte critici formulate de inculpat nefiind fondate.

Astfel, reţine Înalta Curte că inculpatul E.I. a fost trimis în judecată şi condamnat pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 215 alin. (1), (3) şi (5) C. pen. şi art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 cu referire la art. 1 lit. a) şi art. 18 alin. (5) din Legea nr. 78/2000.

În raport de data comiterii infracţiunii prevăzute de art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, respectiv octombrie 2000 şi termenele prevăzute de art. 122 alin. (1) lit. d) cu referire la art. 124 C. pen., reţine Înalta Curte că s-a împlinit termenul prescripţiei răspunderii penale fapt pentru care va dispune încetarea procesului penal în baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) teza a II-a C. proc. pen.

Aspectele de nevinovăţie inovate de inculpatul E.I. în apărarea sa nu sunt fondate, materialul probator administrat în cauză dovedind vinovăţia inculpatului cu privire la infracţiunile reţinute în sarcina sa.

Ambele instanţe au realizat o analiză eficientă a tuturor probelor referitoare la inculpatul E.I. rezultând mai presus de orice dubiu că împreună cu inculpatul P.I. au indus în eroare partea vătămată cu ocazia achiziţionării de produse siderurgice care au fost revândute imediat către SC O.T. SRL Lupeni, societate care aparţinea inculpatului P.I., care la rândul său urma să le vândă la preţuri foarte mici către SC M. SA Galaţi pentru a obţine banii necesari achitării acţiunilor cumpărate de la F.P.S.

Din probele administrate în cauză rezultă cu certitudine că nici un moment inculpatul E.I. nu a avut intenţia să achite preţul produselor achiziţionate, intenţia lui fiind aceea de a induce în eroare partea vătămată în scopul de a obţine banii necesari pentru a achita o parte din acţiunile SC C. SA Tecuci achiziţionate de martorul P.G. de la F.P.S. şi achitate parţial.

Înalta Curte va extinde efectele recursului şi cu privire la inculpatul P.I., în baza art. 3857 alin. (1) C. proc. pen. întrucât şi în cazul acestui inculpat s-a împlinit termenul prescripţiei răspunderii penale, fapt pentru care va dispune încetarea procesului penal şi în cazul acestui inculpat pentru infracţiunea prevăzută de art. 266 pct. 2 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 17 lit. h) şi art. 18 alin. (5) din Legea nr. 78/2000 şi art. 255 alin. (1) cu referire la art. 5 din Legea nr. 78/2000, în baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) teza a II-a C. proc. pen.

Recursul declarat de inculpatul C.V. nu a fost motivat în scris şi nici nu s-a prezentat în faţa Înaltei Curţi pentru a-l susţine oral, însă apreciază Înalta Curte că motivele de recurs invocate de apărătorul din oficiu în sensul încetării procesului penal sunt lipsite de sens în condiţiile în care instanţa de apel a dispus încetarea procesului penal pentru cele două infracţiuni reţinute în sarcina inculpatului, respectiv art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) raportat la art. 17 lit. c) şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, respectiv art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 cu referire la art. 17 lit. h) şi art. 18 alin. (5) din Legea nr. 78/2000 reţinând că s-a împlinit termenul prescripţiei răspunderii penale.

Cu privire la pedepsele aplicate inculpaţilor D.M.A., M.F.M. au fost corect individualizate de instanţa de apel astfel încât apreciază Înalta Curte că recursul declarat de Parchet nu este întemeiat sub acest aspect.

Este adevărat că faptele comise de inculpaţi prezintă un grad ridicat de pericol social concretizat atât prin modalitatea de comitere a faptelor cât şi prin contribuţia fiecăruia la producerea unui prejudiciu însemnat în dauna părţii vătămate, însă apreciază Înalta Curte că pedepsele stabilite de instanţa de apel sunt în măsură să contribuie la atingerea scopului preventiv şi educativ al pedepsei.

De altfel, scopul procesului penal nu poate fi obţinut doar prin aplicarea unor pedepse într-un cuantum ridicat ci stabilirea unui cuantum în raport de circumstanţele cauzei şi circumstanţele personale ale inculpatului, apte să contribuie la formarea unei atitudini corecte în raport de ordinea de drept şi regulile de convieţuire socială.

Pedepsele stabilite de instanţa de apel sunt corect individualizate în raport de exigenţele prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) nefiind posibilă nici majorarea pedepselor şi nici reducerea acestora.

Şi pedepsele aplicate inculpaţilor R.C. şi E.I. au fost corect individualizate, instanţa de fond având în vedere toate criteriile generale de individualizare judiciară a pedepsei reglementate de dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)

Şi latura civilă a cauzei a fost corect soluţionată de instanţa de apel astfel încât critica formulată de Parchet sub acest aspect nu este întemeiată.

În mod corect instanţa de apel a dispus confiscarea de la inculpatul R.C. doar echivalentul în RON a sumei de 5.000 mărci germane aceasta fiind suma ce i-a revenit ca urmare a traficului de influenţă realizat de inculpatul M.F.M.

Dispoziţia de înlăturare a confiscării sumei de câte 8,8 miliarde lei (ROL) de la inculpaţii M.F.M. şi D.M.A. este legală şi temeinică, critica formulată de parchet fiind nefondată.

În mod corect instanţa de apel a dispus măsura confiscării acestei sume în condiţiile în care dispoziţiile art. 118 lit. c) C. pen. se referă la măsura de siguranţă a confiscării speciale privind bunuri dobândite prin infracţiune, ori probele administrate în cauză nu au scos în evidenţă faptul că cei doi inculpaţi au beneficiat în vreun mod de vreo sumă de bani, în urma derulării contractelor comerciale cu SC E. SA Tecuci şi SC R. SA Huşi.

Recursul declarat de partea vătămată SC A.M. Galaţi SA nu a fost motivat reţinând Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie că latura civilă a fost corect soluţionată, fapt pentru care urmează să-l respingă ca nefondat.

Pentru toate considerentele arătat Înalta Curte urmează ca în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen. să admită recursurile declarate de inculpaţii R.C. şi E.I. împotriva Deciziei penale nr. 59/A din 4 aprilie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală, în Dosarul nr. 1318.1/44/2006.

Casează, în parte, sus-menţionata decizie şi, în rejudecare, prin extinderea efectelor recursurilor declarate de inculpaţii R.C. şi E.I., conform art. 3857 alin. (1) C. proc. pen. şi faţă de intimatul inculpat P.I.:

- descontopeşte pedeapsa rezultantă de 4 ani şi 4 luni închisoare aplicată inculpatului R.C., înlătură sporul de 4 luni închisoare şi repune în individualitatea lor pedepsele aplicate acestui inculpat de:

- 4 ani închisoare pentru infracţiunea de trafic de influenţă în formă continuată, prevăzută şi pedepsită de art. 257 alin. (1) C. pen., în referire la art. 5 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);

- 1 an închisoare pentru infracţiunea de uz de fals, prevăzută de art. 291 C. pen., în referire la art. 17 lit. c) şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) teza a II-a C. proc. pen., încetează procesul penal faţă de inculpatul R.C. pentru infracţiunea de uz de fals prevăzută de art. 291 C. pen., în referire la art. 17 lit. c) şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

Inculpatul R.C. va executa pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată în baza art. 257 alin. (1) C. pen., în referire la art. 5 din Legea nr. 78/200 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);

- descontopeşte pedeapsa rezultantă de 10 ani şi 2 luni închisoare aplicată inculpatului E.I., înlătură sporul de 2 luni închisoare şi repune în individualitatea lor pedepsele aplicate acestui inculpat de:

- 10 ani închisoare pentru infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (5) C. pen. şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen., pe o durată de 3 ani;

- 2 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, în referire la art. 17 lit. h) şi art. 18 alin. (5) din Legea nr. 78/2000.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) teza a II-a C. proc. pen., încetează procesul penal faţă de inculpatul E.I. pentru infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, în referire la art. 17 lit. h) şi art. 18 alin. (5) din Legea nr. 78/2000.

Inculpatul E.I. va executa pedeapsa principală de 10 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 215 alin. (1), (3), (5) C. pen. şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. ca pedeapsă complementară, după executarea pedepsei principale.

- descontopeşte pedeapsa rezultantă de 10 ani şi 4 luni închisoare aplicată inculpatului P.I., înlătură sporul de 4 luni închisoare şi repune în individualitatea lor pedepsele aplicate acestui inculpat de:

- 10 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (5) C. pen. şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen.;

- 2 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 în referire la art. 17 lit. h) şi art. 18 alin. (5) din Legea nr. 78/2000;

- 3 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. raportat la art. 5 din Legea nr. 78/2000.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) cu aplicarea art. 10 lit. g) teza a II-a C. proc. pen., încetează procesul penal faţă de inculpatul P.I. pentru infracţiunea prevăzută de art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, în referire la art. 17 lit. h) şi art. 18 alin. (5) din Legea nr. 78/2000 şi pentru infracţiunea prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen., în referire la art. 5 din Legea nr. 78/2000 republicată.

Inculpatul P.I. va executa pedeapsa principală de 10 ani închisoare aplicată pentru infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (5) C. pen. şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale;

Menţine în rest dispoziţiile deciziei recurate.

În baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge ca nefondate recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A., S.T. Galaţi, de inculpaţii C.V., D.M.A., M.F.M. şi de partea civilă SC A.M. Galaţi SA împotriva aceleiaşi decizii.

Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursurile declarate de inculpaţii R.C. şi E.I. împotriva Deciziei penale nr. 59/A din 4 aprilie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală, în Dosarul nr. 1318.1/44/2006.

Casează, în parte, sus-menţionata decizie şi, în rejudecare, prin extinderea efectelor recursurilor declarate de inculpaţii R.C. şi E.I., conform art. 3857 alin. (1) C. proc. pen. şi faţă de intimatul inculpat P.I.:

- descontopeşte pedeapsa rezultantă de 4 ani şi 4 luni închisoare aplicată inculpatului R.C., înlătură sporul de 4 luni închisoare şi repune în individualitatea lor pedepsele aplicate acestui inculpat de:

- 4 ani închisoare pentru infracţiunea de trafic de influenţă în formă continuată, prevăzută şi pedepsită de art. 257 alin. (1) C. pen., în referire la art. 5 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);

- 1 an închisoare pentru infracţiunea de uz de fals, prevăzută de art. 291 C. pen., în referire la art. 17 lit. c) şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) teza a II-a C. proc. pen., încetează procesul penal faţă de inculpatul R.C. pentru infracţiunea de uz de fals prevăzută de art. 291 C. pen., în referire la art. 17 lit. c) şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

Inculpatul R.C. va executa pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată în baza art. 257 alin. (1) C. pen., în referire la art. 5 din Legea nr. 78/200 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);

- descontopeşte pedeapsa rezultantă de 10 ani şi 2 luni închisoare aplicată inculpatului E.I., înlătură sporul de 2 luni închisoare şi repune în individualitatea lor pedepsele aplicate acestui inculpat de:

- 10 ani închisoare pentru infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (5) C. pen. şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen., pe o durată de 3 ani;

- 2 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, în referire la art. 17 lit. h) şi art. 18 alin. (5) din Legea nr. 78/2000.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) teza a II-a C. proc. pen., încetează procesul penal faţă de inculpatul E.I. pentru infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, în referire la art. 17 lit. h) şi art. 18 alin. (5) din Legea nr. 78/2000.

Inculpatul E.I. va executa pedeapsa principală de 10 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 215 alin. (1), (3), (5) C. pen. şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. ca pedeapsă complementară, după executarea pedepsei principale.

- descontopeşte pedeapsa rezultantă de 10 ani şi 4 luni închisoare aplicată inculpatului P.I., înlătură sporul de 4 luni închisoare şi repune în individualitatea lor pedepsele aplicate acestui inculpat de:

- 10 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (5) C. pen. şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen.;

- 2 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 în referire la art. 17 lit. h) şi art. 18 alin. 5 din Legea nr. 78/2000;

- 3 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. raportat la art. 5 din Legea nr. 78/2000.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) cu aplicarea art. 10 lit. g) teza a II-a C. proc. pen., încetează procesul penal faţă de inculpatul P.I. pentru infracţiunea prevăzută de art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, în referire la art. 17 lit. h) şi art. 18 alin. (5) din Legea nr. 78/2000 şi pentru infracţiunea prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen., în referire la art. 5 din Legea nr. 78/2000 republicată.

Inculpatul P.I. va executa pedeapsa principală de 10 ani închisoare aplicată pentru infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (5) C. pen. şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale;

Menţine în rest dispoziţiile deciziei recurate.

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A., S.T. Galaţi, de inculpaţii C.V., D.M.A., M.F.M. şi de partea civilă SC A.M. Galaţi SA împotriva aceleiaşi decizii.

Obligă recurentul inculpat C.V. la plata sumei de 800 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.

Obligă recurenţii inculpaţi D.M.A. şi M.F.M. la plata sumelor de câte 575 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 25 RON, reprezentând onorariile parţiale pentru apărătorii desemnaţi din oficiu, până la prezentarea apărătorilor aleşi, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.

Obligă recurenta parte civilă SC A.M. Galaţi SA la plata sumei de 500 RON cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul E.I., în sumă de 200 RON, se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul P.I., în sumă de 400 RON, se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariul parţial al apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul R.C., până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 100 RON, se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

În baza art. 193 alin. (3) C. proc. pen., celelalte cheltuieli judiciare rămân în sarcina statului.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 martie 2011.

Procesat de GGC - AA

← ICCJ. Decizia nr. 1134/2011. Penal. Menţinere măsură de...  ICCJ. Decizia nr. 1382/2011. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1170/2011. Penal