ICCJ. Decizia nr. 1316/2011. Penal. Extrădare pasivă (Legea 302/2004). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1316/2011
Dosar nr. 271/42/2011
Şedinţa publică din 1 aprilie 2011
Asupra recursului de faţă;
Prin sentinţa penală nr. 3 din 24 martie 2011 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, s-au dispus următoarele:
S-a respins, ca inadmisibilă, cererea de intervenţie în cadrul procedurii de amânare a extrădării, formulată de către Asociaţia Liga Naţională şi Internaţională pentru Apărarea Drepturilor Omului Bucureşti.
S-a respins cererea de efectuare a expertizei medico-legale formulată de către petentul K.J.T.L.
S-a respins cererea formulată de către petentul K.J.T.L. de amânare a predării sale către autorităţile judiciare din S.U.A, extrădare dispusă prin sentinţa penală nr. 1 din 28 februarie 2011 a Curţii de Apel Ploieşti, definitivă prin Decizia nr. 846 din 03 martie 2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
S-a constatat existenţa autorităţii de lucru judecat cu privire la amânarea predării petentului, astfel cum s-a dispus prin sentinţa penală nr. 2 din 08 martie 2011 a Curţii de Apel Ploieşti, definitivă prin Decizia nr. 1015 din 15 martie 2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
A fost obligat petentul la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
S-a dispus plata sumei de 320 lei către interpretul de limbă engleză B.I.D. din fondurile Ministerului Justiţiei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că prin sentinţa penală nr. 1 din 28 februarie 2011 a Curţii de Apel Ploieşti, definitivă prin Decizia penală nr. 846 din 3 martie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost admisă cererea de extrădare şi s-a dispus extrădarea persoanei extrădabile K.J.T.L., cetăţean american către autorităţile judiciare din SUA în vederea cercetării acestuia, fiind pus sub acuzare în dosarul nr. 1:06 CR 051 pentru posesie de arme de foc de către o persoană condamnată, posesie a 15 dispozitive pentru obţinerea accesului neautorizat cu intenţia de a comite fraude şi posesie ilegală de asigurări sociale şi a paşaportului unei alte persoane, fapte prevăzute în Titlul 18 al Codului Statelor Unite ale Americii - Secţiunile 922 (g) (1), 1029 (a) (3) şi 1028 (a) (6).
În temeiul art. 45 alin. (6) raportat la art. 59 din Legea nr. 302/2004, modificată şi completată, s-a dispus arestarea persoanei extrădabile K.J.T.L., în vederea predării.
La data de 18 martie 2011 Asociaţia Liga Naţională şi Internaţională pentru Apărarea Drepturilor Omului Bucureşti a adresat Curţii de Apel Ploieşti prezenta cerere de amânare a predării petentului K.J.T.L., invocând în acest sens motive de ordin medical, susţinând că acesta are afecţiuni serioase ale sănătăţii, iar predarea se impune a fi amânată pentru a se da posibilitate acestuia să beneficieze de un tratament corespunzător.
Prezent în instanţă la primul termen de judecată din data de 20 martie 2011, petentul asistat de interpret a precizat că îşi însuşeşte această cerere de amânare a predării sale.
În Şedinţa publică din data de 24 martie 2011 Asociaţia Liga Naţională şi Internaţională pentru Apărarea Drepturilor Omului Bucureşti a formulat o cerere de intervenţie în cadrul procedurii de amânare a predării, susţinând, în esenţă, aceleaşi motive de ordin medical.
În aceeaşi şedinţă publică, petentul K.J.T.L. a solicitat a se încuviinţa proba cu expertiză medico-legală la nivelul unei instituţii de specialitate, pentru a se stabili afecţiunile de care suferă, posibilitatea de tratament a acestora, precum şi faptul că aceste afecţiuni constituie un element care împiedică predarea acestuia.
În drept, petentul a invocat aplicarea dispoziţiilor art. 60 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, cu completările şi modificările ulterioare.
Instanţa de fond a reţinut că cererea de intervenţie în cadrul procedurii de amânare a predării este inadmisibilă, din perspectiva art. 60 din Legea nr. 302/2004, dispoziţii legale ce prevăd doar un drept propriu al persoanei extrădabile de a cere amânarea predării sale.
În legătură cu solicitarea de efectuare a unei expertize medico-legale de specialitate s-a apreciat că nu poate fi admisă întrucât petentul nu a făcut dovada cu acte medicale a afecţiunilor de care pretinde că suferă.
În legătură cu solicitarea de amânare a predării, solicitare formulată de Asociaţia Liga Naţională şi Internaţională pentru Apărarea Drepturilor Omului Bucureşti, dar însuşită de petent, s-a constatat că aceasta nu poate fi primită, întrucât în cauză operează autoritatea de lucru judecat.
Astfel, s-a reţinut că prin sentinţa penală nr. 2 din 08 martie 2011 a Curţii de Apel Ploieşti, a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de amânare a predării formulată de către petentul K.J.T.L., extrădare dispusă prin sentinţa penală nr. 1 din 28 februarie 2011 a Curţii de Apel Ploieşti, definitivă prin Decizia penală nr. 846 din 03 martie 2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Sentinţa penală nr. 2 din 08 martie 2011 a Curţii de Apel Ploieşti a rămas definitivă prin Decizia penală nr. 1015 din 15 martie 2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin care a fost respins ca nefondat recursul declarat de către petent.
Din examinarea acestei hotărâri judecătoreşti definitive, Curtea a observat că în considerentele sale se precizează că petentul a formulat o cerere de amânare a predării sale pe considerente de ordin medical, invocând existenţa în fapt a unor afecţiuni medicale, iar în drept incidenţa dispoziţiilor art. 60 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, cu completările şi modificările ulterioare.
Se observă deci că solicitarea anterioară de amânare a predării a fost formulată tot pe considerente de ordin medical, iar temeiul de drept al solicitării anterioare este identic cu cel invocat în prezenta cerere.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs persoana extrădată K.J.T., motivând că o consideră nelegală şi netemeinică.
În cursul soluţionării recursului, la dosar a fost transmisă adresa nr. 343 din 28 martie 2011 a IGPR – Inspectoratul Judeţean de Poliţie Prahova – Centrul de Reţinere şi Arest Preventiv din care rezultă că persoana extrădată K.J.T. a fost predată organelor judiciare americane la data de 05 martie 2011, pe aeroportul Henry Coandă Otopeni.
În aceste condiţii, întrucât predarea deja a avut loc, Înalta Curte constată că cererea persoanei extrădate ce constituie obiectul prezentului dosar, de amânare a predării, a rămas fără obiect, astfel că recursul acesteia va fi respins ca nefondat, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat, onorariul avocatului din oficiu urmând a se avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana extrădată K.J.T. împotriva sentinţei penale nr. 3 din 24 martie 2011 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurenta persoană extrădată la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 1 aprilie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1313/2011. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1340/2011. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
