ICCJ. Decizia nr. 1363/2011. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1363/2011
Dosar nr. 1630/2/2010
Şedinţa publică din 5 aprilie 2011
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 10 martie 2011, pronunţată în dosarul nr. 1630/2/2011 (709/2011), Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a respins, ca neîntemeiată, cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul T.L.D.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut următoarele:
Împotriva inculpatului T.L.D. s-a început urmărirea penală de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Direcţia Naţională Anticorupţie pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 254 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
La data de 4 februarie 2011 s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului T.L.D. de către Curtea de apel Bucureşti, secţia I-a penală, cu motivarea că împreună cu inculpaţii A.A., L.F.C., P.L.S., C.R., C.M., B.D., N.D.N., J.G., G.A.I., P.S.G., în calitate de lucrători de poliţie în cadrul Punctului de Trecere a Frontierei Siret, Jud. Suceava, în baza unei înţelegeri prealabile, în mod repetat şi în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, au pretins, primit ori acceptat, direct ori indirect, importante sume de bani şi bunuri de la persoanele care au tranzitat frontiera în perioada septembrie 2010- ianuarie 2011, în scopul de a nu îndeplini atribuţiile de serviciu prin controlul de frontieră şi a le permite introducerea în România a unor bunuri peste limita legală admisă.
De precizat că în total numărul persoanelor cercetate penal în prezenta cauză este de 60, ceea ce face ca întreaga activitate de urmărire penală să fie deosebit de complexă.
Examinând cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpat, Curtea a apreciat că, la momentul respectiv, este inoportună liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatului T.L.D.
Instanţa, a apreciat, de asemenea, că faţă de extrema complexitate a cauzei, punerea în libertate a inculpatului T.L.D., acuzat de fapte de corupţie săvârşite în calitate de lucrător de poliţie în cadrul Punctului de Trecere a Frontierei Siret, nu poate decât să conducă la împiedicarea bunei desfăşurări a urmăririi penale.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, în termen legal, inculpatul T.L.D., solicitând admiterea acestuia astfel cum s-a reţinut în practicaua prezentei decizii.
Examinând recursul formulat de inculpat, Înalta Curte constată că este fondat pentru următoarele considerente:
În conformitate cu disp. art. 1601 C. proc. pen., în tot cursul procesului penal învinuitul sau inculpatul arestat poate cere punerea sa în libertate provizorie sub control judiciar sau pe cauţiune.
Potrivit art. 1602 din acelaşi cod, liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracţiunilor săvârşite din culpă, precum şi în cazul infracţiunilor pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depăşeşte 18 ani şi nu există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârşească alte infracţiuni sau că acesta va încerca să zădărnici aflarea adevărului prin influenţarea unor părţi, martori sau experţi, alterarea sau disjungerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
Din examinarea actelor dosarului se constată că inculpatul T.L.D. este cercetat, în stare de arest, de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – DNA pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 254 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
Arestarea preventivă a inculpatului s-a dispus, în baza art. 148 lit. f) C. proc. pen., prin încheierea din 4 februarie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, fiind, ulterior prelungită, potrivit art. 155 din acelaşi cod.
Referitor la cererea de liberare provizorie sub control judiciar, Înalta Curte constată că în cauză au fost audiaţi martorii pe care se bazează acuzarea (în majoritate agenţi sub acoperire, aşa cum rezultă din referatul cu propunerea de luare a măsurii arestării preventive), ceea ce înseamnă că nu pot fi influenţaţi de inculpat.
Pe de altă parte, deşi organul de urmărire penală a învederat faptul că în cauză s-a dispus extinderea cercetărilor penale, nu s-au mai realizat acte de urmărire penală care să-l vizeze pe inculpat.
Din modul în care s-a derulat cercetarea penală până în prezent, nu au rezultat elemente care să ducă la presupunerea că inculpatul ar putea influenţa bunul mers al desfăşurării actului de justiţie în cazul în care ar fi judecat în stare de libertate sau că scopul măsurii preventive nu s-ar putea realiza prin impunerea altor obligaţii care să permită desfăşurarea procesului în condiţii corespunzătoare.
Având în vedere că inculpatul se află în stare de arest preventiv de aproximativ două luni, că acesta a avut o conduită corespunzătoare înainte de a fi cercetat pentru săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina sa, iar după trecerea acestui interval de timp, reacţia opiniei publice nu mai este de aceeaşi amploare, chiar dacă gravitatea faptelor a motivat, pentru o anumită perioadă de timp, menţinerea inculpatului în arest preventiv, la acest moment, nu mai este justificată.
Persistenţa presupunerii rezonabile că inculpatul a săvârşit infracţiunile pentru care este cercetat nu justifică menţinerea acesteia în detenţie prin raportare doar la gravitatea faptelor, până la judecarea pe fond a cauzei, fără posibilitatea de a fi pus în libertate, în condiţiile în care datele care ţin de persoana inculpatului, de modul de desfăşurare a procesului penal, de perioada de timp scursă de la momentul arestării justifică aceasta.
În acord cu jurisprudenţa CEDO, se constată că instanţa europeană a dezvoltat patru motive acceptabile pentru a se refuza eliberarea sub control judiciar sau pe cauţiune, riscul ca acuzatul să nu se prezinte la proces, posibilitatea ca, în cazul eliberării, acest să încerce să împiedice desfăşurarea procesului, să comită alte infracţiuni ori să tulbure ordinea publică.
O mare pondere în aprecierea temeiniciei unei cereri de liberare sub control judiciar trebuie să aibă datele care ţin de circumstanţierea persoanei inculpatului.
În acest sens, CEDO s-a pronunţat statuând că, la menţinerea unei persoane în detenţie, instanţele de judecată nu trebuie să se raporteze nu numai la gravitatea faptelor, ci şi la alte circumstanţe, în special cu privire la caracterul persoanei în cauză, la moralitatea, domiciliul, profesia, resursele sale materiale, legăturile cu familia.
Având în vedere că, în acest moment, nu mai există motive pertinente şi suficiente pentru a justifica menţinerea inculpatului în arest preventiv, neexistând riscuri ca acesta să pericliteze buna desfăşurare a procesului penal, să se sustragă de la proces sau să comită alte infracţiuni se va considera că cererea formulată este întemeiată, urmând a fi admis recursul declarat de inculpat; se va casa încheierea şi, rejudecând, se va admite cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul T.L.D., iar în baza art. 1602 alin. (3) C. proc. pen., se vor institui în sarcina inculpatului obligaţii, conform dispozitivului.
Se va dispune punerea în libertate provizorie sub control judiciar a inculpatului T.L.D. de sub puterea mandatului de arestare emis în baza încheierii din 4 februarie 2011, în dosarul nr. 1071/2011, de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, dacă nu este reţinut sau arestat în altă cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul T.L.D. împotriva încheierii din 10 martie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în dosarul nr. 1630/2/2011 (709/2011).
Casează încheierea atacată şi, rejudecând, în baza art. 1608a alin. (2) C. proc. pen., admite cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul T.L.D.
În baza art. 1608a alin. (3) C. proc. pen., raportat la art. 1602 alin. (3) C. proc. pen., pe timpul liberării provizorii sub control judiciar instituie în sarcina inculpatului următoarele obligaţii:
a) să nu depăşească limita teritorială a ţării decât în condiţiile stabilite de instanţă;
b) să se prezinte la organul de urmărire penală şi la instanţa de judecată ori de câte ori este chemat;
c) să se prezinte la organul de poliţie desemnat cu supravegherea de instanţă, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliţie sau ori de câte ori este chemat;
d) să nu îşi schimbe locuinţa fără încuviinţarea instanţei care a dispus măsura;
e) să nu deţină, să nu folosească şi să nu poarte nicio categorie de arme;
f) să nu se apropie şi să nu ia legătura cu inculpaţii, precum şi cu martorii, experţii din cauză şi să nu comunice cu aceştia, direct sau indirect.
În baza art. 1608a alin. (3) raportat la art. 1602 alin. (3)1 C. proc. pen., pe timpul liberării provizorii sub control judiciar instituie în sarcina inculpatului următoarea obligaţie:
f) să nu desfăşoare activitatea în exercitarea căreia a săvârşit fapta.
În baza art. 1604 alin. (2) raportat la art. 1602 alin. (3)2 C. proc. pen., atrage atenţia inculpatului T.L.D. că în caz de încălcare cu rea-credinţă a obligaţiilor care îi revin se va lua faţă de acesta măsura arestării preventive.
În baza art. 1602 alin. (4) C. proc. pen., dispune comunicarea prezentei decizii administraţiei locului de deţinere, inculpatului T.L.D. şi tuturor instituţiilor prevăzute la art. 145 alin. (2)1 C. proc. pen.
Dispune punerea în libertate provizorie sub control judiciar a inculpatului T.L.D. de sub puterea mandatului de arestare emis în baza încheierii din 4 februarie 2011, în dosarul nr. 1071/2011, de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, dacă nu este reţinut sau arestat în altă cauză.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 5 aprilie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1340/2011. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1364/2011. Penal → |
|---|
