ICCJ. Decizia nr. 1340/2011. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1340/2011
Dosar nr. 818/42/2010
Şedinţa publică din 4 aprilie 2011
Deliberând asupra recursului de faţă, pe baza lucrărilor şi materialului din dosarul cauzei, constată următoarele:
Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin sentinţa penală nr. 114 din 9 septembrie 2010 pronunţată în dosarul nr. 818/42/2010, a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuientul M.C.V. cu privire la sentinţa penală nr. 9 din 28 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Ploieşti. Prin aceeaşi sentinţă penală, revizuientul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare statului.
Pentru a hotărî astfel, Curtea a avut în vedere următoarele:
Prin adresa nr. 1031/III/6/2010 emisă de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. 818/42/2010 a fost înaintată cererea de revizuire a sentinţei penale nr. 9 din 28 ianuarie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, definitivă prin respingerea recursului prin Decizia penală nr. 1125 din 23 martie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, cerere formulată de către revizuientul M.C.V., împreună cu verificările efectuate de către această instituţie şi concluziile procurorului, în conformitate cu prevederile art. 399 alin. (5) C. proc. pen.
Cererea de revizuire a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, fiind format dosarul nr. 2661/1/2010, iar prin sentinţa penală nr. 1094 din 24 iunie 2010 în baza art. 397 alin. (1) C. proc. pen. a fost trimisă la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti pentru efectuarea procedurii prealabile obligatorii.
În motivarea cererii formulate, revizuientul a arătat că apreciază ca nelegală şi netemeinică soluţia pronunţată în Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, fără a indica motivele concrete.
Legal citat revizuientul nu s-a prezentat în instanţă pentru a susţine cererea formulată şi pentru a propune probe în dovedirea acesteia.
La dosarul cauzei a fost ataşat dosarul nr. 1082/42/2009 al Curţii de Apel Ploieşti în care a fost pronunţată sentinţa penală nr. 9/2010, precum şi Decizia penală nr. 1125/2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a cărei revizuire s-a solicitat.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa a reţinut faptul că prin sentinţa penală anterior menţionată a fost respinsă ca nefondată plângerea formulată potrivit dispoziţiilor art. 2781 C. proc. pen. de către petentul M.C.V. şi au fost menţinute ca legale şi temeinice soluţiile adoptate de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti în dosarul nr. 414/P/2009.
Prin Decizia penală nr. 1125 din 23 martie 2010 pronunţată de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost respins ca nefondat recursul declarat de către petentul M.V. împotriva sentinţei.
Prin Decizia nr. XVII din 19 martie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a fost admis recursul în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi s-a stabilit că „cererea de revizuire îndreptată împotriva unei hotărâri judecătoreşti definitive, pronunţată în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. a) şi b) C. proc. pen., este inadmisibilă."
În conformitate cu prevederile art. 4142 alin. (3) teza ultimă C. proc. pen., dezlegarea dată problemelor de drept de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este obligatorie pentru instanţe.
În speţa de faţă, sentinţa a cărei revizuire s-a solicitat a fost pronunţată în baza prevederilor art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen.
În consecinţă, instanţa a dispus, în baza art. 403 alin. (3) C. proc. pen., respingerea ca inadmisibilă a cererii de revizuire formulată de condamnatul M.C.V., deoarece, pe de o parte, aceasta este îndreptată împotriva unei hotărâri judecătoreşti prin care nu se rezolvă fondul cauzei, iar pe de altă parte prin lege nu este reglementată posibilitatea exercitării căii extraordinare de atac a revizuirii şi împotriva hotărârilor judecătoreşti pronunţate în soluţionarea plângerilor formulate în temeiul art. 2781 C. proc. pen., aşa cum a stabilit Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Decizia precitată.
Împotriva acestei sentinţe, petentul M.C.V. a formulat recurs, fără a indică însă vreun motiv de casare ori a aduce vreo critică în mod concret soluţiei Curţii, reiterând însă nemulţumirile sale cu privire la soluţia adoptată de procuror.
Examinând sentinţa recurată, în raport cu prevederile art. 394 C. proc. pen., dar şi având în vedere Decizia nr. XVII din 19 martie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în soluţionarea recursului în interesul legii declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Înalta Curte constată că recursul formulat este nefondat, în virtutea următoarelor considerente:
În cauza de faţă, petentul M.C.V. a formulat cerere de revizuire îndreptată împotriva unei hotărâri judecătoreşti definitive, pronunţată în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., respectiv împotriva sentinţei penale nr. 9 din 28 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Ploieşti, definitivă prin respingerea recursului, în baza deciziei penale nr. 1125 din 23 martie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.
Prin sentinţa a cărei revizuire se solicită, instanţa a respins ca nefondată plângerea formulată de petiţionar, în conformitate cu art. 2781 C. proc. pen. împotriva soluţiile adoptate de procuror în dosarul nr. 414/P/2009, soluţii ce au fost astfel menţinute ca legale şi temeinice.
În aceste împrejurări, constatarea Curţii este justă, în sensul că cererea de revizuire formulată împotriva unei hotărâri judecătoreşti ce nu rezolvă fondul cauzei, precum în speţa de faţă – este inadmisibilă, în acest sens pronunţându-se Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie –SECŢIILE UNITE– Decizia nr. XVII din 19 martie 2007 în dezlegarea recursului în interesul legii promovat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în care s-a statuat că din reglementările de ansamblu ale cazurilor de revizuire şi ale condiţiilor pe care fiecare dintre acestea trebuie să le îndeplinească pentru a constitui motive de revizuire a unei hotărâri judecătoreşti definitive rezultă că hotărârile judecătoreşti prin care nu se rezolvă fondul cauzei nu pot fi supuse revizuirii.
Or, în raport cu soluţia pronunţată în cauză în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. de către judecătorul ce examinează plângerea împotriva soluţiei procurorului de netrimitere în judecată, nu se poate aprecia că într-o asemenea etapă procesuală s-ar rezolva fondul cauzei, întrucât o astfel de soluţie nu implică stabilirea existenţei faptei şi a vinovăţiei în accepţiunea prevederilor art. 345 C. proc. pen.
În acelaşi timp, cât prin lege nu se reglementează posibilitatea extinderii exercitării căii extraordinare de atac a revizuirii şi împotriva hotărârii judecătoreşti definitive pronunţate în soluţionarea plângerilor fundamentate pe art. 2781 C. proc. pen., o atare cale de atac pronunţată de petiţionar este inadmisibilă.
În consecinţă, în conformitate cu art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge ca nefondat recursul formulat de petentul M.C.V. împotriva sentinţei penale nr. 114 din 9 septembrie 2010 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul revizuient va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul M.C.V. împotriva sentinţei penale nr. 114 din 9 septembrie 2010 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul revizuient la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 aprilie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1316/2011. Penal. Extrădare pasivă (Legea... | ICCJ. Decizia nr. 1363/2011. Penal → |
|---|
