ICCJ. Decizia nr. 1364/2011. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1364/2011
Dosar nr. 1782/2/2010
Şedinţa publică din 5 aprilie 2011
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 8 martie 2011, pronunţată în dosarul nr. 1782/2/2011(774/2011), Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a admis, în principiu, cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul T.OG
A respins, ca nefondată, cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul T.OG
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 25 februarie 2011 sub nr. 1782/2/2011, petentul T.OG a solicitat instanţei, în baza art. 5, art. 1601 şi urm. C. proc. pen., art. 23 alin. (10) din Constituţia României, să dispună liberarea sa provizorie sub control judiciar, arătând că sunt îndeplinite atât condiţiile de admisibilitate în principiu cât şi cele privind temeinicia, prev. de art. 1602 alin. (1) şi (2) C. proc. pen.
În motivarea cererii, sub aspectul temeiniciei, inculpatul arată că în cauză nu mai subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive, iar lăsarea sa în libertate nu ar putea periclita buna desfăşurare a procesului penal, din probele administrate până la acest moment procesual nerezultând că lăsarea sa in libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, arestarea preventivă nefiind astfel justificată.
Mai arată inculpatul că o mare pondere în aprecierea temeiniciei cererii de liberare provizorie sub control judiciar trebuie să o aibă datele care ţin de circumstanţierea persoanei inculpatului, sens în care s-a pronunţat şi Curtea E.D.O, statuând că la menţinerea unei persoane în detenţie instanţele de judecată nu trebuie să se raporteze doar la gravitatea faptelor ci şi la alte circumstanţe, în special cu privire la caracterul persoanei în cauză, la moralitatea, domiciliul, legăturile cu familia.
Sub acest aspect se invocă împrejurarea că inculpatul este necunoscut cu antecedente penale, are un domiciliu stabil, este cunoscut în societate ca o persoană integră, cu o conduită ireproşabilă.
În conformitate cu disp. art. 1608a alin. (1) C. proc. pen., instanţa a procedat la ascultarea inculpatului T.OG, care a precizat că îşi însuşeşte cererea formulată de apărătorul său, arătând totodată că înţelege să respecte obligaţiile prevăzute de lege în situaţia punerii sale în libertate.
Examinând cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul T.OG, Curtea a apreciat că este inoportună la momentul respectiv şi, prin urmare, a respins-o, constatând că măsura arestării preventive a inculpatului este necesară în continuare.
Curtea a apreciat că, în speţă, în raport de natura infracţiunilor reţinute a fi săvârşite de inculpat (infracţiuni de corupţie, dar şi infracţiuni la legea specială privind prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate), gradul ridicat de pericol social al acestor infracţiuni, dar în primul rând de limitele de pedeapsă prevăzute pentru acestea, de calitatea inculpatului, modalitatea de săvârşire, nu se impune lăsarea în libertate a inculpatului.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, în termen legal, inculpatul T.OG, solicitând admiterea acestuia astfel cum s-a reţinut în practicaua prezentei decizii.
Examinând recursul formulat de inculpatul T.OG, Curtea constată că este fondat pentru următoarele considerente:
Examinând admisibilitatea în principiu a cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată în cauză se constată că sunt îndeplinite condiţiile prev. de art. 1602 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunile pentru care inculpatul este cercetat nu depăşeşte 18 ani şi nu există date din care să rezulte că acesta va încerca să săvârşească alte infracţiuni sau că va încerca să influenţeze aflarea adevărului prin influenţarea unor părţi, martori sau experţi, prin alterarea sau distrugerea mijloacelor de probă ori prin alte asemenea fapte.
Din examinarea actelor dosarului se constată că inculpatul T.OG este cercetat, în stare de arest, în dosarul nr. 257/P/2010 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – DNA pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 254 alin. (1) C. pen., rap la art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în sarcina acestuia reţinându-se, în esenţă, că în calitate de lucrător vamal la Vama Năidaş, în perioada octombrie 2010-ianuarie 2011, acţionând în cadrul grupului infracţional organizat, în calitate de lucrător vamal a permis introducerea ilegală de ţigări în ţară, în mod susţinut, a împărţit mita rezultată în schimbul său cu lucrătorii de poliţie şi a încurajat traficanţii în comiterea actelor de contrabandă.
Referitor la cererea de liberare provizorie sub control judiciar, Curtea apreciază că pentru a se pronunţa asupra temeiniciei cererii se va ţine cont de faptul că, în cauză au fost audiaţi martorii pe care se bazează acuzarea (în majoritate agenţi sub acoperire, aşa cum rezultă din referatul cu propunere de luare a măsurii arestării preventive), ceea ce înseamnă că nu pot fi influenţaţi de inculpat.
Pe de altă parte, deşi organul de urmărire penală a vorbit despre extinderea cercetărilor penale, nu s-au mai realizat acte de urmărire penală, care să îl vizeze pe inculpat.
Din modul în care s-a derulat cercetarea penală până în prezent, nu au rezultat elemente care să ducă la presupunerea că inculpatul ar putea influenţa bunul mers al desfăşurării actului de justiţie, în cazul în care ar fi judecat în stare de libertate sau că scopul măsurii preventive nu s-ar putea realiza prin impunerea altor obligaţii care să permită desfăşurarea procesului în condiţii corespunzătoare.
Având în vedere că inculpatul se află în stare de arest preventiv de aproximativ două luni, că acesta a avut o conduită corespunzătoare înainte de a fi cercetat pentru săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina sa, iar după trecerea acestui interval de timp, reacţia opiniei publice nu mai este de aceeaşi amploare, chiar dacă gravitatea faptelor a motivat, pentru o anumită perioadă de timp, menţinerea inculpatului în arest preventiv, la acest moment nu mai este justificată.
Persistenţa presupunerii rezonabile că inculpatul a săvârşit infracţiunile pentru care este cercetat nu justifică menţinerea acesteia în detenţie prin raportare doar la gravitatea faptelor, până la judecarea pe fond a cauzei, fără posibilitatea de a fi pus în libertate, în condiţiile în care datele care ţin de persoana inculpatului, de modul de desfăşurare a procesului penal, de perioada de timp scursă de la momentul arestării justifică aceasta.
În acord cu jurisprudenţa CEDO, se constată că instanţa europeană a dezvoltat patru motive acceptabile pentru a se refuza eliberarea sub control judiciar sau pe cauţiune, riscul ca acuzatul să nu se prezinte la proces, posibilitatea ca, în cazul eliberării, acesta să încerce să împiedice desfăşurarea procesului, să comită alte infracţiuni ori să tulbure ordinea publică.
O mare pondere în aprecierea temeiniciei unei cereri de liberare sub control judiciar trebuie să aibă datele care ţin de circumstanţierea persoanei inculpatului.
În acest sens, CEDO s-a pronunţat statuând că, la menţinerea unei persoane în detenţie, instanţele de judecată nu trebuie să se raporteze numai la gravitatea faptelor, ci şi la alte circumstanţe, în special cu privire la caracterul persoanei în cauză, la moralitatea, domiciliul, profesia, resursele sale materiale, legăturile cu familia.
Având în vedere că, în acest moment, nu mai există motive pertinente şi suficiente pentru a justifica menţinerea inculpatului în arest preventiv, neexistând riscuri ca acesta să pericliteze buna desfăşurare a procesului penal, să se sustragă de la proces sau să comită alte infracţiuni se va considera că cererea formulată este întemeiată, urmând a fi admis recursul declarat de inculpat, se va casa încheierea şi, rejudecând, se va admite cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul T.OG, iar în baza art. 602 alin. (3) C. proc. pen., pe timpul liberării provizorii sub control judiciar se vor institui în sarcina inculpatului obligaţii, conform dispozitivului.
Se va dispune punerea în libertate provizorie sub control judiciar a inculpatului de sub puterea mandatului de arestare emis în baza încheierii din 9 februarie 2011, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. 1211/2/2011, dacă nu este reţinut sau arestat în altă cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul T.OG împotriva încheierii din 8 martie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată în dosarul nr. 1782/2/2011 (774/2011).
Casează încheierea atacată şi, rejudecând, în baza art. 1608a alin. (2) C. proc. pen., admite cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul T.OG
În baza art. 1608a alin. (3) C. proc. pen., raportat la art. 1602 alin. (3) C. proc. pen., pe timpul liberării provizorii sub control judiciar instituie în sarcina inculpatului următoarele obligaţii:
a) să nu depăşească limita teritorială a ţării decât în condiţiile stabilite de instanţă;
b) să se prezinte la organul de urmărire penală şi la instanţa de judecată ori de câte ori este chemat;
c) să se prezinte la organul de poliţie desemnat cu supravegherea de instanţă, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliţie sau ori de câte ori este chemat;
d) să nu îşi schimbe locuinţa fără încuviinţarea instanţei care a dispus măsura;
e) să nu deţină, să nu folosească şi să nu poarte nicio categorie de arme;
f) să nu se apropie şi să nu ia legătura cu inculpaţii, precum şi cu martorii, experţii din cauză şi să nu comunice cu aceştia, direct sau indirect.
În baza art. 1608a alin. (3) raportat la art. 1602 alin. (3)1 C. proc. pen., pe timpul liberării provizorii sub control judiciar instituie în sarcina inculpatului următoarea obligaţie:
f) să nu desfăşoare activitatea în exercitarea căreia a săvârşit fapta.
În baza art. 1604 alin. (2) raportat la art. 1602 alin. (3)2 C. proc. pen., atrage atenţia inculpatului T.OG că în caz de încălcare cu rea-credinţă a obligaţiilor care îi revin se va lua faţă de acesta măsura arestării preventive.
În baza art. 1602 alin. (4) C. proc. pen., dispune comunicarea prezentei decizii administraţiei locului de deţinere, inculpatului T.OG şi tuturor instituţiilor prevăzute la art. 145 alin. (2)1 C. proc. pen.
Dispune punerea în libertate provizorie sub control judiciar a inculpatului T.OG de sub puterea mandatului de arestare emis în baza încheierii din 9 februarie 2011, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. 1211/2/2011, dacă nu este reţinut sau arestat în altă cauză.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 5 aprilie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1363/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1368/2011. Penal → |
|---|
