ICCJ. Decizia nr. 1419/2011. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
Prin ordonanța Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați nr. 1053/P/2009 din 14 aprilie 2010 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de T.I.M., avocat în cadrul Baroului Galați, pentru infracțiunile prevăzute de art. 289 alin. (1) C. pen. și art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen.
Prin aceeași ordonanță s-a dispus disjungerea și declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați cu privire la P.Ș., P.T., E.A., B.E., B.L., R.N. și P.G.R. pentru infracțiunile prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), art. 264 C. pen. și art. 323 C. pen.
Pentru a se dispune acesta soluție s-au reținut următoarele:
Prin plângerea înregistrată la Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Galați în luna iunie 2009, persoana vătămată P.V. a solicitat cercetarea făptuitorilor T.I.M., P.T., E.A., B.E., B.L., R.N. și P.G.R., pentru săvârșirea infracțiunilor de dare de mită, luare de mită, înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, fals intelectual, asocierea pentru săvârșirea de infracțiuni și trafic de influență.
Prin Ordonanța nr. 124/P/2009 din 15 octombrie 2009 Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Galați - a dispus :
- neînceperea urmăririi penale față de făptuitorii T.I.M. și P.Ș. pentru comiterea infracțiunilor de dare de mită, prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. în referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 și trafic de influență, prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen., în referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000;
- neînceperea urmăririi penale față de făptuitorii P.T., E.A., B.E., B.L. și R.N., pentru săvârșirea infracțiunilor de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. în referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000, trafic de influență, prevăzută de art. 247 alin. (1) C. pen. în referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 și abuz în serviciu, prevăzută de art. 132din Legea nr. 78/2000;
- neînceperea urmăririi penale față de făptuitorul P.G.R., pentru săvârșirea infracțiunilor de luare de mită și abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzute de art. 254 alin. (1) C. pen. în referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 și art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Prin aceeași ordonanță s-a dispus disjungerea cauzei față de făptuitorii T.I.M., P.Ș., P.T., E.A., P.G.R., B.E., B.L. și R.N. și declinarea competenței în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați pentru efectuarea de cercetări sub aspectul comiterii infracțiunilor prevăzute de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), art. 264 alin. (1) C. pen. și art. 323 alin. (1) și (2) C. pen.
Declinarea competenței în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați a fost determinată de calitatea de avocat a făptuitorului T.I.M.
Cauza disjunsă și declinată a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați la data de 27 octombrie 2009 și formează obiectul prezentului dosar.
Persoana vătămată P.V. a afirmat că făptuitorul T.I.M., în calitate de avocat al fratelui său P.Ș. în cauze civile, a comis infracțiunea de fals intelectual constând în acea că a inserat fapte nereale în următoarele acte:
- întâmpinarea din dosarul nr. 4254/c/2005 al Judecătoriei Galați;
- întâmpinarea din dosarul nr. 6890/C/2006 al Judecătoriei Galați ;
- concluziile scrise depuse la dosarul nr. 1215/C/2006 al
Judecătoriei Galați ;
- declarația de recurs depusă în dosarul Judecătoriei Galați nr. 5732/121/2006;
- notificarea adresată persoanei vătămate la data de 27 februarie 2007;
- întâmpinarea din dosarul nr. 5732/121/2006 al Curții de Apel Galați;
- cererea reconvențională din dosarul nr. 1185/233/2008;
- cererea de intervenție din dosarul Judecătoriei Galați nr. 778/121/2006.
în opinia persoanei vătămate P.V., prin comiterea acestor falsuri, făptuitorul T.I.M. l-a ajutat pe fratele său P.Ș. să comită infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave.
In sarcina făptuitorului nu s-a putut reține infracțiunea de fals intelectual întrucât aceasta nu există.
Cererile, întâmpinările, declarațiile de recurs făcute de apărătorul unei părți într-o cauză dedusă judecății nu intră în sfera ilicitului penal. Acestea reprezintă opiniile apărătorului cu privire la cauza dedusă judecății, trebuie motivate în fapt și în drept și sunt supuse controlului instanței de judecată.
Magistratul judecător desemnat să judece cauza este singurul care apreciază legalitatea și temeinicia cererilor formulate de părți, personal sau prin avocați aleși.
întrucât infracțiunea de fals intelectual nu există, pe cale de consecință nu există nici infracțiunea de complicitate la înșelăciune pretins a fi comisă de T.I.M.
Pentru aceste motive s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitorul T.I.M.
Infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. pretins a fi comisă de făptuitorii P.Ș., P.T., E.A., B.E., B.L., R.N. și P.G.R. este de competența Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați.
întrucât celelalte infracțiuni sesizate de persoana vătămată P.V. sunt conexe cu infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, s-a dispus disjungerea și declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați pentru toți făptuitorii și toate infracțiunile sesizate de persoana vătămată P.V.
împotriva acestei ordonanțe, în termen legal, a formulat plângere petentul P.V., plângere care a fost respinsă prin ordonanța nr. 487/11/2/2010 din 10 mai 2010 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, reținându-se că ordonanța atacată este legală și temeinică și că aspectele reclamate de petent nu îmbracă forma unor fapte prevăzute de legea penală.
împotriva ordonanței nr. 1053/P/2009 din 14 aprilie 2010, în termen legal și în conformitate cu prevederile art. 2781alin. (1) C. proc. pen., a formulat plângere petentul P.V., înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați sub nr. 748/44/2010 din 02 iunie 2010.
în susținerea plângerii sale, petentul a arătat că în cauză este vorba despre o fraudă imobiliară de 1.400.000 Euro, comisă sub conducerea și indicațiile directe ale intimatului T.I.M., astfel încât competența de soluționare aparține DNA Galați. A mai invocat aspecte legate de litigiul civil pe care îl are cu fratele său, P.Ș., și a arătat că intimatul, în calitate de avocat ales al acestuia din urmă, a făcut afirmații false în actele depuse la dosar.
Prin sentința penală nr. 163/F din 10 noiembrie 2010 a Curții de Apel Galați, secția penală, s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul P.V. împotriva ordonanței de neîncepere a urmăririi penale nr. 1053/P/2009 din 14 aprilie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, menținându-se ordonanța atacată.
în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat petentul la plata sumei de 50 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință, analizând plângerea formulată de petent și ordonanța atacată, instanța de fond a constatat că în mod justificat s-a dispus în cauză neînceperea urmăririi penale față de avocatul T.I.M., întrucât din cercetările efectuate în cauză nu a reieșit comiterea infracțiunilor sesizate.
Astfel, s-a reținut că faptul că intimatul T.I.M. a făcut afirmații considerate de petent ca fiind necorespunzătoare adevărului, în cuprinsul actelor depuse în calitate de avocat la dosarele aflate pe rolul instanțelor civile, ce vizează litigiul dintre petent și fratele său, nu poate atrage incidența răspunderii penale sub aspectul infracțiunii de "fals intelectual", astfel cum a reclamat petentul.
Potrivit art. 289 alin. (1) C. pen. constituie infracțiunea de "fals intelectual" falsificarea unui înscris oficial cu prilejul întocmirii acestuia, de către un funcționar aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului ori prin omisiunea cu știință de a insera unele date sau împrejurări.
Una din particularitățile infracțiunii mai sus arătate o constituie împrejurarea că aceasta poate fi comisă doar de către un funcționar aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, ori intimatul nu are această calitate ci pe aceea de avocat, astfel că nu poate fi subiect activ al infracțiunii de "fals intelectual".
în ceea ce privește complicitatea la infracțiunea de înșelăciune, reclamată de petent a se fi comis prin falsurile făcute de intimat, instanța de fond a reținut că cererile, întâmpinările, memoriile sau concluziile depuse de apărătorul ales al uneia dintre părți nu pot fi considerate ca un ajutor dat unei persoane pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune, acestea nereprezentând decât opiniile avocatului respectiv, ce sunt supuse analizei și controlului instanței învestite cu soluționarea cauzei.
Față de cele mai sus arătate s-a constatat că în mod corect s-a dispus prin ordonanța atacată de petent neînceperea urmăririi penale față de intimatul T.I.M. întrucât faptele reclamate de petent nu constituie infracțiuni.
Cât privește susținerea inculpatului că în cauză competența de soluționare aparține DNA Galați, s-a constatat că nici aceasta nu poate conduce la admiterea plângerii, întrucât prin ordonanța nr. 124/P/2009 Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Galați s-a pronunțat asupra aspectelor invocate de petent, dispunând neînceperea urmăririi penale, printre alții, și față de intimatul T.I.M., iar în situația în care petentul era nemulțumit de această soluție avea posibilitatea să o atace în conformitate cu prevederile art. 278,art. 2781C. proc. pen.
împotriva acestei sentințe penale, în termen legal, a declarat recurs petentul, solicitând casarea sentinței și trimiterea cauzei la parchet, în vederea începerii urmăririi penale, întocmirii rechizitoriului și trimiterii în judecată a intimatului, reiterând în esență solicitarea de tragere la răspundere penală a intimatului, întrucât a încălcat dispozițiile prevăzute de Legea 51/1995.
înalta Curte, examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate și din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 3856alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul este nefondat.
Din actele premergătoare efectuate în cauză, rezultă, într-adevăr, că intimatul avocat T.I.M. nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor de fals intelectual și complicitate la infracțiunea de înșelăciune, sesizate de petent.
Potrivit dispozițiilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 51/1995 de organizare și exercitare a profesiei de avocat, profesia de avocat este liberă și independentă cu organizare și funcționare autonome.
în consecință, în ceea ce privește infracțiunea de fals intelectual, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), se constată că nu poate fi reținută în sarcina intimatului, având în vedere că acesta nu poate fi subiect activ al acestei infracțiuni, avocatul neputând fi asimilat noțiunii de funcționar, astfel cum aceasta este definită prin dispozițiile art. 147 alin. (2) C. pen.
De asemenea, în mod corect s-a apreciat că cererile, întâmpinările, memoriile sau concluziile depuse de avocat, în numele părții pe care o reprezintă în instanță, nu intră în sfera ilicitului penal și nu pot fi apreciate ca un ajutor dat unei persoane pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune, acestea reprezentând doar opiniile avocatului respectiv, ce sunt supuse cenzurii instanței învestite cu soluționarea cauzei, astfel că nu se poate reține nici existența unor indicii privind săvârșirea de către intimat a infracțiunii de complicitate la înșelăciune.
Având în vedere că din actele premergătoare efectuate în cauză nu s-au putut identifica indicii care să confirme săvârșirea vreunei fapte penale de către intimat, iar petentul nu a invocat și depus în susținerea afirmațiilor sale probe care să ateste o altă situație de fapt decât cea care rezultă din actele dosarului, soluția de neîncepere a urmăririi penale este legală și temeinică.
Pentru considerentele expuse, înalta Curte, în baza art. 38515alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins, ca nefondat, recursul declarat de petentul P.V. împotriva sentinței penale nr. 163/F din 10 noiembrie 2010 a Curții de Apel Galați, secția penală.
Totodată, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare, conform dispozitivului.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1485/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1339/2011. Penal. Omorul deosebit de grav... → |
|---|
