ICCJ. Decizia nr. 1384/2011. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1384/2011
Dosar nr. 578/42/2010
Şedinţa publică din 6 aprilie 2011
Asupra recursului de faţă;
În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 170 din 16 noiembrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. 578/42/2010, s-a respins ca tardiv formulată plângerea petentului B.N., domiciliat în Buzău, judeţul Buzău împotriva rezoluţiilor nr. 270/P/2010 din 30 martie 2010 şi nr. 577/II/2/2010 din 27 mai 2010 adoptate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, privind pe intimata M.M., magistrat judecător la Judecătoria Buzău.
A fost obligat petentul la plata sumei de 80 lei, cu titlu de cheltuieli şi judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că prin plângerea formulată în temeiul art. 2781 C. proc. pen., petentul B.N. a solicitat desfiinţarea rezoluţiilor nr. 270/P/2010 din 30 martie 2010 şi nr. 577/II/2/2010 din 27 mai 2010 adoptate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de magistratul judecător M.M., pentru infracţiunile prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), art. 264 C. pen. şi art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP), întrucât faptele nu există.
În motivarea plângerii, petentul a susţinut nelegalitatea şi netemeinicia soluţiilor adoptate de parchet pe motiv că procurorul nu a făcut o cercetare efectivă a probelor aflate la dosar, că a manifestat neglijenţă în administrarea probelor necesare aflării adevărului, precizând totodată, că, acţiunea sa nu are la bază nemulţumirea faţă de soluţia dată în cauză şi nici dorinţa de a obţine schimbarea sentinţei civile nr. 7556 din 9 decembrie 2009, ci faptul că magistratul judecător M.M. a dat dovadă de rea-credinţă în soluţionarea cauzei cu care a fost investit.
S-a solicitat admiterea plângerii, desfiinţarea rezoluţiilor şi trimiterea cauzei la parchet pentru începerea urmăririi penale faţă de magistratul judecător M.M. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor reclamate.
Verificând plângerea petentului, în raport de actele şi lucrările dosarului, de motivele invocate, precum şi de dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen., instanţa de fond a reţinut că prin rezoluţia nr. 270/P din 30 martie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, în temeiul art. 228 alin. (4) şi art. 10 lit. a) C. proc. pen. s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de magistratul M.M., pentru infracţiunile prevăzute de art. 246, art. 264 şi art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP), cu motivarea că faptele reclamate de petentul B.N. nu există.
Procurorul a reţinut că persoana vătămată a solicitat tragerea la răspundere penală a intimatei, pretinzând că aceasta a săvârşit fapte penale cu ocazia soluţionării dosarului nr. 8538/300/2007 aflat pe rolul Judecătoriei Buzău, având ca obiect „obligaţia de a face", prin aceea că a interpretat în mod abuziv probele administrate în cauză şi a condus cercetarea judecătorească de o atare manieră încât să prejudicieze interesele familiei sale.
Pe baza actelor premergătoare efectuate în cauză, procurorul a concluzionat că încuviinţarea şi administrarea probelor precum şi analiza acestora reprezintă chestiuni de judecată asupra cărora numai instanţa se poate pronunţa, iar în situaţia în care părţile sunt nemulţumite de modul în care a fost administrat probatoriul şi de soluţia pronunţată, pot formula critici numai prin exercitarea căilor de atac prevăzute de lege.
În situaţia în care instanţa ar proceda în sens contrar, aceasta ar însemna o intervenţie în activitatea de judecată, ceea ce nu este permis, întrucât s-ar încălca principiul independenţei justiţiei recunoscut prin art. 2 din Legea nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor şi procurorilor.
De asemenea, aprecierea asupra legalităţii şi temeiniciei măsurilor dispuse de completul de judecată este contrară independenţei magistratului în soluţionarea cauzei, procurorul concluzionând că afirmaţiile petentului sunt lipsite de suport probator, că faptele sesizate nu există şi, de regulă, partea ale cărei cereri au fost soluţionate nefavorabil, uzează de drepturile procedurale într-un alt mod, respectiv adresează petiţii instituţiilor statului sau formulează plângeri penale exprimându-şi astfel nemulţumirea faţă de hotărârile judecătoreşti.
Plângerea formulată de petent împotriva acestei soluţii, conform art. 277-278 C. proc. pen. a fost respinsă, ca neîntemeiată prin rezoluţia nr. 577/II/2/2010 din 27 mai 2010 a procurorului general, cu motivarea că în mod corect procurorul de caz a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de magistratul judecător M.M., întrucât nu sunt indicii privind săvârşirea faptelor sesizate.
Totodată, s-a mai reţinut că administrarea probatoriilor s-a realizat în conformitate cu dispoziţiile din codul de procedură civilă şi că soluţia pronunţată poate fi cenzurată şi desfiinţată numai prin exercitarea căilor de atac prevăzute de lege.
Examinând plângerea persoanei vătămate, în raport de actele şi lucrările dosarului şi de dispoziţiile art. 2781 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., Curtea a constatat că plângerea a fost tardiv formulată.
Potrivit art. 2781 alin. (1) C. proc. pen. împotriva rezoluţiilor procurorului de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanţei ori rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, persoana vătămată poate face plângere în termen de 20 de zile de la comunicarea modului de rezolvare, iar în aliniatul 2 al aceluiaşi articol se precizează că în cazul în care procurorul ierarhic superior sau după caz procurorul general nu a soluţionat plângerea în termenul prevăzut în art. 277, termenul de sesizare a instanţei curge de la data expirării termenului iniţial de 20 de zile.
În speţă, rezoluţia nr. 270/P din 30 martie 2010 de neîncepere a urmăririi penale a fost comunicată petentului la data de 08 aprilie 2010 potrivit dovezii aflată la fila 11 dosar urmărire penală.
Împotriva acestei soluţii persoana vătămată a formulat plângere la data de 26 aprilie 2010, plângere ce a fost soluţionată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti la data de 27 mai 2010 (fila 14 d.u.p.), fiind comunicată petentului la 01 iunie 2010 potrivit dovezii aflată la fila 15 d.u.p.
Cu toate că plângerea nu a fost rezolvată de către procurorul ierarhic superior în termenul legal de 20 de zile, petentul nu a respectat termenul imperativ reglementat de art. 2781 alin. (2) C. proc. pen., care prevede expres că în această situaţie petentul se poate adresa cu plângere instanţei de judecată, iar termenul de 20 de zile curge de la data expirării termenului iniţial prevăzut în alin. (1) al articolului menţionat.
Prin Decizia nr. 15 din 6 aprilie 2009 pronunţată într-un recurs în interesul legii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a statuat că termenele prevăzute de art. 278 alin. (3) şi art. 2781 alin. (2) C. proc. pen. sunt termene de decădere, sub aspectul naturii juridice, astfel că nerespectarea lor atrage nulitatea plângerii şi respingerea acesteia ca tardivă.
Or, petentul a formulat plângere la instanţa de judecată la data de 5 iunie 2010, aşa cum rezultă din ştampila poştei aplicată pe plicul prin care s-a realizat expedierea plângerii (fila 8 verso), deşi termenul de 40 de zile de la comunicarea rezoluţiei de neurmărire penală, expirase la data de 19 mai 2010.
Împotriva sentinţei a declarat recurs petentul B.N. criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie în sensul că, în mod greşit s-a dispus respingerea ca tardiv formulată a plângerii adresată judecătorului în conformitate cu dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen. În principal, petentul a solicitat retrimiterea cauzei la procuror în vederea completării probatoriului şi începerii urmăririi penale, iar în subsidiar, trimiterea dosarului la instanţa de fond, respectiv, Curtea de Apel Ploieşti, pentru rejudecarea plângerii.
Examinând hotărârea atacată, atât prin prisma motivelor invocate, cât şi din oficiu, în conformitate cu dispoziţiile art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este fondat.
Potrivit art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., termenul de introducere a plângerii împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată este de 20 de zile şi începe să curgă de la data comunicării rezoluţiei sau ordonanţei prin care procurorul ierarhic superior, menţionat în art. 278 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., a respins plângerea formulată conform art. 275 – 278 împotriva acestor acte ale procurorului.
Conform alin. (2) al aceluiaşi articol, în cazul în care procurorul ierarhic superior nu a soluţionat plângerea în termenul prevăzut în art. 277, termenul de 20 de zile curge de la data expirării termenului iniţial.
Dispoziţiile art. 2781 alin. (2) C. proc. pen. nu pot fi interpretate în sensul că rezoluţiile sau ordonanţele de netrimitere în judecată pot fi atacate numai într-un termen de maximum 40 de zile, care curge de la data comunicării acestor acte ale procurorului.
Dispoziţiile art. 2781 alin. (2) C. proc. pen., devin incidente numai în situaţiile în care procurorul ierarhic superior nu soluţionează în termen de 20 de zile plângerea cu care a fost investit în condiţiile art. 278 alin. (1) şi 3 C. proc. pen.
Pe de altă parte, termenul de 20 de zile în care trebuie soluţionată plângerea conform art. 278 C. proc. pen., este distinct de cel de 20 de zile în care se poate formula plângere în temeiul art. 2781 C. proc. pen.
Fiind termene distincte, fiecare dintre acestea trebuie calculat diferit, cu respectarea dispoziţiilor art. 186 C. proc. pen., referitoare la calcularea termenelor procedurale, aşa încât, nu pot fi cumulate două termene de strict 20 de zile, durata efectivă a fiecăruia putând fi diferită.
Este de reţinut şi faptul că termenul de 20 de zile în care procurorul ierarhic superior trebuie să soluţioneze plângerea, începe să curgă, în mod firesc, de la data înregistrării acesteia, dată care în situaţia transmiterii prin poştă poate fi diferită de cea la care s-a formulat plângerea.
Nu în ultimul rând, trebuie avut în vedere că pot fi situaţii în care plângerea a fost greşit îndreptată şi este trimisă ulterior procurorului ierarhic superior, în conformitate cu dispoziţiile art. 2781 alin. (13) C. proc. pen. În mod evident, şi în această situaţie, termenul de 20 de zile pentru soluţionarea plângerii, curge de la înregistrarea acesteia spre competentă soluţionare, şi nu de la data depunerii la organul necompetent.
În concluzie, dispoziţiile art. 277, art. 278 şi art. 2781 alin. (2) C. proc. pen., nu pot fi interpretate decât în sensul că termenul de 20 de zile în care procurorul ierarhic superior soluţionează o plângere în condiţiile art. 278 alin. (3) C. proc. pen., începe să curgă din momentul primirii petiţiei.
Tot astfel, prevederile art. 2781 alin. (2) C. proc. pen. nu pot fi interpretate decât în sensul că, în situaţia nerezolvării plângerii de către procurorul ierarhic superior în termenul legal, la expirarea acestuia începe să curgă un termen distinct de 20 de zile în care se poate face plângere la instanţă.
În speţă, rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale nr. 270/P din 30 martie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti a fost comunicată recurentului petent la data de 8 aprilie 2010 (fila 11 dosar urmărire penală).
Împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale sus-menţionate, recurentul a formulat la data de 26 aprilie 2010 (data poştei, fila 13 dosar urmărire penală) plângere conform art. 278 C. proc. pen., pe care a adresat-o procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, unde a fost înregistrată la 29 aprilie 2010 (fila 12 dosar urmărire penală).
Plângerea recurentului a fost soluţionată de procurorul general prin rezoluţia nr. 577/II/2/2010 din 27 mai 2010, adică după expirarea termenului de 20 de zile prevăzut în art. 278 alin. (4) raportat la art. 277 C. proc. pen.
Această din urmă soluţie a fost comunicată recurentului la data de 1 iunie 2010 (fila 15 dosar urmărire penală).
La data de 5 iunie 2010 (data poştei) recurentul a înaintat instanţei plângerea împotriva soluţiei de netrimitere în judecată adoptată de procuror, formulată în conformitate cu dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen., plângere care a fost înregistrată la curtea de apel la data de 9 iunie 2010 (filele 1-8 dosar urmărire penală).
Termenul de 20 de zile în care recurentul putea să formuleze plângerea întemeiată pe art. 2781 C. proc. pen., calculat în raport de data expirării termenului înăuntrul căruia procurorul general trebuia să soluţioneze plângerea (20 mai 2010) expira la data de 10 iunie 2010.
Or, din înscrisurile aflate la dosarul de fond rezultă, aşa cum s-a arătat în cele ce preced, că recurentul a înaintat instanţei plângerea prin scrisoare recomandată, datată 5 iunie 2010, deci în termenul de 20 de zile prevăzut de lege.
În aceste condiţii, Înalta Curte constată că în mod greşit plângerea petentului B.N. a fost respinsă ca tardiv formulată de către instanţa de fond, motiv pentru care în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursul, va casa sentinţa şi va trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă de fond - Curtea de Apel Ploieşti -, pentru soluţionarea pe fond a plângerii.
În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de petiţionarul B.N. împotriva sentinţei penale nr. 170 din 16 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Casează sentinţa penală recurată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă - Curtea de Apel Ploieşti.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 6 aprilie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1381/2011. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1390/2011. Penal. Infracţiuni privind... → |
|---|
